Blogul Bibliotecii Municipale Făgăraş

Cynthia Philips, Shana Priver, 101 lucruri inedite despre Einstein, Editura Meteor Press, 2008

Einstein continuă să exercite o fascinaţie fără egal asupra oamenilor de ştiinţă cât şi asupra profanilor, cuceriţi de clarviziunea, nonconformismul şi umorul său. Volumul editat de Cynthia Phillips şi Shana Priver, aduce în conştiinţa contemporaneităţii personalitatea şi viziunea lui asupra lumii.
Premiile şi distincţiile i-au adus celebritatea în lumea ştiinţei. Premiul Nobel pentru fizică, i-a fost decernat în 1921, pentru efectul fotoelectric. Societatea regală din Londra, fondată la mijlocul secolului al XVII-lea, de oameni de ştiinţă cu scopul de a comunica rezultatele cercetărilor experimentale, îl va recompensa pe Einstein în anul 1925 cu Medalia Copley. Printre membrii fondatori se numără Robert Hooke, Christopher Wren şi Robert Boyle. Niels Bohr şi Max Planck vor primi aceeaşi prestigioasă distincţie. Societatea astronomică regală a luat fiinţă în anul 1820. Astronomi, fizicieni, astrologi au promovat de-a lungul anilor astronomia şi geologia. In anul 1926 i se conferă lui Einstein Medalia de aur a Societăţii astronomice regale. Biblioteca imensă impresionează şi azi prin editările de publicaţii ale comunităţii ştiinţifice. Charles Babbage, Henri Poincaré şi Edwin Hubble, medaliaţi ai Societăţii astronomice regale se înscriu în patrimoniul ştiinţific universal. In anul 1935 Centrul Franklin Einstein îl onorează cu Medalia Franklin.
La vârsta de unsprezece ani, Einstein citise pentru prim oară teorema lui Pitagora. Cercetările ulterioare i-au fost influenţate de studierea aprofundată a acesteia. Învăţatul grec a fondat societatea „Frăţia lui Pitagora”. Alcătuită preponderent din matematicieni, membrii Scolii studiau deopotrivă religia şi filosofia. Este posibil ca Einstein să-şi fi constituit propria societate de dezbateri, după modelul societăţii lui Pitagora, conchid autorii volumului.
Teoriei relativităţii îi va urma în anul 1917, lucrarea „Consideraţii cosmologice asupra teoriei generale a relativităţii”. Conceptul de relativitate generală este aplicat la întregul univers. Incă de atunci, Einstein a extins limitele astronomiei. Rezultatele cercetărilor lui au deschis un câmp vast de investigaţie în astrofizică şi cosmologie, chiar şi în zilele noastre: găurile negre, expansiunea universului, datele despre începuturile şi chiar sfârşitul universului. In lucrarea sa despre mişcarea browniană, savantul explorează teoria cinetică, atomică şi hidrodinamică. Va argumenta că materia este alcătuită din atomi şi molecule. Activitatea de cercetare a lui Einstein în domeniul mişcării browniene şi al teoriei cinetice a fost continuată de Jean Baptiste Perrin, căruia i s-a decernat în anul 1926, Premiul Nobel.
Se ştie că Einstein a fost un susţinător al „experimentelor imaginare”. Unul dintre ele, „trenul relativităţii” îi va aduce notorietate.
Considerându-se un om al raţiunii, era convins că „o persoană înzestrată cu darul inteligenţei are obligaţia de a o folosi în scopul unei lumi mai bune”. Discursurile despre pacifism i-au conferit celebritatea. Anul 1939 a fost un punct de reper în istoria omenirii. Descoperirea fisiunii uraniului a generat problema energiei atomice. Pacifist convins, Einstein se opunea inventării unei noi arme, dar în acelaşi timp a înţeles repercusiunile pe care le-ar putea avea asupra umanităţii noua tehnologie care ar fi putut fi dezvoltată de regimul nazist. În urma scrisorii adresată preşedintelui Roosevelt, s-au acordat fondurile necesare pentru cercetare. In capitolul „A fost oare Einstein responsabil de fabricarea bombei atomice”, autorii volumului specifică: ”în ciuda modului uneori controversat în care istoria tratează contribuţia lui Einstein la fabricarea primei bombe atomice, intenţiile sale personale au fost cât se poate de limpezi”. În discursurile sale, Einstein a susţinut că SUA ar putea să demonstreze puterilor străine capacitatea nucleară de care dispune, dar să nu o folosească în scopuri distructive.
Activitatea ştiinţifică a lui Einstein a avut un rol precumpănitor asupra realizării azi, a sistemului de poziţionare globală. NASA experimentează teorii şi idei ale omului de ştiinţă.

Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Explorăm spaţiile spirituale, culturale pentru a pătrunde „semnele aceluiaşi Universului viu”: litera cărţii.

Acesta a fost argumentul care m-a determinat să urmez Facultatea de Litere din Cluj-Napoca şi cursurile postuniversitare de biblioteconomie.

Articolele pe care le-am publicat în revista Bilbioteca, revistă de bibliologie şi ştiinţa informării, prezentările de carte, premiul decernat la Paris de Asociaţia culturală „La Renaissance Francaise” pentru eseul „Aporturile ţărilor francofone la cultura franceză”, studiul în lb. franceză „Carte veche românească în biblioteca George Bariţiu” Braşov, publicat în Studia Universitatis Petru Maior, Tg-Mureş, traducerile în lb. franceză, recenziile pe care le public săptămânal în ziarul Bună ziua Făgăraş, conturează activitatea publicistică.
În „Cărţile şi noaptea”, Borges definea biblioteca, un „paradis”- cel al lecturii, al memoriei.
Instituţia făgărăşeană oferă tuturor celor care îi trec pragul un cadru atrăgător şi stimulativ pentru lectură, studiu, meditaţie.
Profesia de bibliotecar presupune o formare academică, o asiduă formare permanentă, atât formală, prin cursuri organizate de asociaţiile profesionale, cât şi informală.
Tradiţional, formarea bibliotecarului este centrată pe document, pe gestionarea fondului prin selecţie, catalogare, investigare, comunicare şi conservare. Astăzi, discutăm despre bibliotecarul de resurse online, bibliotecarul de referinţe virtuale, bibliotecarul, arhitect al informaţiei. Semnalăm o schimbare majoră de paradigmă. Relaţia „cititor – lectură” a fost înlocuită cu relaţia „ informaţie – utilizator.
Aşadar conceptul de bibliotecă publică modernă comportă următoarele elemente: spaţiu de informare, formare, comunicare, recreere, socializare, elemente ce exprimă însăşi raţiunea utilizatorului de a-i trece pragul.
Transformările vizibile la nivelul societăţii actuale aduc bibliotecile în faţa unor provocări:- asimilarea informaticii în activitatea bibliotecară; modelarea funcţiei de informare şi documentare în acord cu cerinţele societăţii.
Tocmai acesta este şi rolul programului Biblionet – dezvoltarea de programe şi a serviciilor moderne de bibliotecă prin cursurile de formare şi tehnologie furnizată.

Colectivul instituţiei a urmat cursuri de formare la Biblioteca Judeţeană Braşov: tehnologia informaţiei şi Bazele noilor servicii de bibliotecă au deschis noi perspective instituţiei în derularea activităţilor şi a proiectelor.

Acestora se adaugă şi Atelierul Comunicare, Coalizare şi Advocacy, la care am participat în 2011. Cursul a fost centrat pe modulele: comunicare, mobilizare comunitară, coalizare, advocacy.

Prin compartimentele: Relaţii cu publicul, Achiziţii, evidenţa, prelucrarea şi catalogarea publicaţiilor, biblioteca asigură accesul la informaţie şi la diseminarea ei.
Lucrez la compartimentul achiziţii, evidenţă, prelucrare şi catalogare colecţii. Imi revin atribuţiile: completarea colecţiilor prin achiziţii, donaţii, sponsorizări;organizarea şi dezvoltarea catalogului alfabetic, sistematic şi a catalogului personalităţilor făgărăşene; informarea bibliografică prin prezentări de cărţi, recenzii.
O notă distinctă a fondului de carte este dată de fişierul tematic al personalităţilor făgărăşene. Instituţia se îmbogăţeşte an de an cu editări ale poeţilor, scriitorilor, lingviştilor făgărăşeni, pe care le aduc în atenţia comunităţii, prin activităţi culturale menite a le integra în fluxul memoriei
Aportul cultural al instituţiei în viaţa comunităţii este concretizat prin: expoziţii de carte, vitrine tematice, prezentări de carte, dezbateri pe teme culturale, parteneriate cu instituţii de învăţământ şi de cultură.
Mass-media are de asemenea, un rol precumpănitor.
Instituţia a încheiat un parteneriat de colaborare cu săptămânalul Bună ziua Făgăraş şi Televiziune Făgăraş
Blogul Bibliotecii Municipale Făgăraş oferă utilizatorilor informaţii despre activităţile bibliotecii.

Rubrica „Să mai şi citim” este consacrată recenziilor de carte pe care le redactez săptămânal. Criteriul de selecţie pentru care am optat este conştiinţa revenirii la marile cărţi ale umanităţii. Recenziile vizează domeniile: literatură, istorie, filozofie,psihologie, religie, artă.
In cadrul parteneriatelor cu şcolile şi colegiile făgărăşene au fost vizate următoarele obiective: organizarea de activităţi care să dezvolte interesul pentru lectură, învăţare şi informare prin prezentarea expoziţiilor tematice, prin concursuri de creaţie, activităţi de informare şi documentare, dobândirea de noi cunoştinţe.
Programul Biblionet facilitează accesarea programului educaţional Intuitext.
Programul Biblionet a deschis o paletă larga de activităţi şi proiecte.
Programul de vacanţă Toate pânzele sus! Axat pe cunoaşterea fondului de carte al bibliotecii, menirea cărţii în formarea educativă ca sursă inepuizabilă de întregire a orizontului lor.
Instituţia noastră se va asocia şi în acest an evenimentului naţional „Noaptea bibliotecilor”.
Campania „Hai pe net!” care se derulează în luna martie a fiecărui an, facilitează dobândirea abilităţilor de tehnologie a informaţiei pentru comunitatea făgărăşeană. Anul 2012 este anul îmbătrânirii active. Biblioteca Municipală organizează cursuri IT pentru pensionari.
Proiectul „Orăşelul copiilor” iniţiat de Asociaţia „Exploratori pentru viitor”, filiala Transilvania de Sud, se va concretiza la Făgăraş prin activităţi ample.
Proiectul „Te iubeşte mama facilitează comunicarea audio-vizuală dintre copiii rămaşi acasă şi părinţii acestora plecaţi la muncă în străinătate, prin tehnologia te tip Skype sau Messenger. Fundaţia IREX foloseşte ac. oportunitate şi pt. a creşte vizibilitatea bibliotecii publice în comunitate prin implicarea ei responsabilă în derularea proiectului. Noul serviciu de bibliotecă înfiinţat, Club HANMADE BMF, are ca scop promovarea artiştilor locali şi a creaţiilor lor.

Profesia de bibliotecar implică studiu, exigenţă, dăruire, competenţă, responsabilitate. Onorez instituţia pe care o reprezint prin programele, proiectele şi activităţile derulate.
Prof. Viorica Bica

Simonetta Cerrini, Templierii Misterul călugărilor-războinici, Editura Litera Internaţional, 2010

Istoricul italian, Simonetta Cerrini, membră a Societăţii pentru Studierea Cruciadelor şi a Statelor latine din Orient, editează acest volum, bazat pe textele fondatoare ale ordinului „Sărmanii soldaţi ai lui Hristos”şi ai Templului lui Solomon, cunoscuţi sub numele de templieri. Cele nouă manuscrise reprezintă versiunea latină a Normei, aprobată în timpul Conciliului de la Troyes, în 13 ianuarie 1129, cât şi „Scrisoarea către cavalerii lui Christ”, pe care Hugues, primul maestru o adresase confraţilor săi, rămaşi la Ierusalim. Aşa după cum consemnează Simonetta Cerrini, studiul aprofundat al acestor texte i-a situat pe templieri în istoria spiritualităţii şi a culturii secolului al XII, a certificat rolul revoluţionar pe care ele l-au avut în istoria relaţiilor dintre clerici şi laici după reforma gregoriană şi încheierea conflictului dintre Biserica Romei şi Imperiul occidental. Un rol covârşitor l-a avut acţiunea de pacificare a templierilor pentru refacerea legăturilor de fraternitate religioasă şi schimburile cu creştinii din Orient cât şi cu musulmanii din Ţara Sfântă. Istoria templierilor a fost tragică. Procese, torturi, acuzaţii de erezie au dus la desfiinţarea ordinului de către papa Clement al V-lea , sub presiunea regelui Filip cel Frumos. Marele Maestru al ordinului, Jacques de Molay a fost ars pe rug în martie 1314.
În „Divina comedie”, Dante redă viziunea pe care Hugo Capet, rege al francilor, o are despre Filip cel Frumos, noul Pilat. ”Il văd pe noul Pilat atât de crud/ Încât nu se satură niciodată, dar fără a o declara/ El ţese în templul lui vălul lăcomiei./Oh, Doamne, când voi avea bucuria să văd răzbunarea, care ascunsă,/Îţi îmblânzeşte furia, în tăcerea ta?”. Versurile aruncă un văl întunecat asupra imaginii templierului.
Datarea Templului cunoaşte în izvoarele istorice date diferite. Recent s-a consemnat că în anul 1120, la 21 de ani după cucerirea Ierusalimului, cavalerul Hugues de Paganis cu tovarăşii lui, s-au hotărât să formeze un ordin monahal şi militar, ai cărui membrii, după ce s-au raliat reprezentanţilor Ordinului Ospitalierilor ca „fraţi supuşi”, ce-i apărau pe pelerini pe „drumurile deosebit de periculoase”, au admis autoritatea canonicilor Sfântului Mormânt din Ierusalim. In anul 1120, în timpul Conciliului de la Naplouse, obţin sprijinul regelui Ierusalimului, Baudouin al II-lea. Cavalerii s-au stabilit la reşedinţa regelui , situată pe Esplanada Moscheilor, lângă actuala moschee Al-Aqsa, construită pe ruinele palatului regelui Solomon. „Soldaţii lui Hristos” au fost în acele timpuri, asemuiţi „sfinţilor eremiţi din deşert” şi apoi, călugărilor. Biserica a acceptat oficial un ordin de războinici, consacraţi în timpul conciliului de la Troyes în data de 13 ianuarie 1129. Prin bula „Omne datum optimum” din 1139, papa Inocenţiu al II-lea a dispus ca templierii să fie deja sub autoritatea directă a pontifului. Templierii s-au alăturat apoi ospitalierilor. Cele două ordine s-au constituit în „esenţa armatei permanente a statelor latine din Orient”. De atunci Ordinul Templului s-a extins în Franţa, Peninsula Iberică, Insulele Britanice, Germania, Italia, Croaţia şi Ungaria. In anul 1187, o dată cu pierderea Ierusalimului, templierii s-au stabilit la Acra. După ce ultimul teritoriu din Ţara Sfântă a fost pierdut, cartierul general al templierilor va fi în insula Cipru.
Ordinele militaro-religioase au fost în această perioadă ţinta atacurilor virulente. In poemul „Roman de Fauvel”, autorii Mathieu Paris şi Gervais du Bus au inserat cântece satirice la adresa templierilor.
Din păcate, va consemna Cerrini Simonetta, procesele templierilor au contribuit „mai degrabă, în mod paradoxal, la ascunderea cavalerilor Templului decât la evidenţierea adevăratelor lor idealuri”.
Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Joffrin Laurent, Istoria codurilor secrete, Editura Litera Internaţional, 2010

Civilizaţiile dispărute, spionajul, ritualurile ezoterice au deschis un câmp larg de cercetare şi documentare pentru cei care si-au dorit să le pătrundă misterele. Volumul iniţiază cititorul în arta criptologiei, devoalându-i transpoziţia, codificarea mixtă sau substituţia. Codurile şi cifrurile au fost din cele mai vechi timpuri uzitate în politică, diplomaţie, armată. Capitolele consacrate „Cifrului lui Cezar”, criptologului Sherlock Holmes, reginei Maria Stuart, armei secrete a Wehrmachtului, soţilor Rosenberg, propun iniţierea „în această lume plină de meandre şi de surprize a codurilor secrete”. Cifrul de substituţie al lui Cezar apare pentru prima dată în nuvela lui Edgar Allan Poe, „Cărăbuşul de aur”, inclusă în volumul „Povestirile groteşti şi extraordinare”. Scriitorul scoţian Sir Arthur Conan Doyle este cunoscut pentru celebritatea romanelor sale, care îl aduc în scenă pe detectivul Sherlock Holmes. În nuvela „Dansatorii” este descrisă dezlegarea unei enigme ale faimosului criptolog.
Regina Scoţiei, Maria Stuart, pretendentă la tronul Angliei, a fost executată nu numai din cauza războaielor religioase ci şi a unui cifru neprotejat. Scrisorile ei erau transcrise conform unui cifru cu substituţie, o variantă a cifrului lui Cezar. Egiptenii antici foloseau în scrierea hieroglifică tehnica cifrării mixte, care s-a perpetuat peste veacuri. Maria Stuart o practica deja. Jean Francois Champollion a fost cel dintâi cercetător care a reuşit să descifreze hieroglifele egiptene, deschizând, astfel, calea editărilor ulterioare. A studiat cu asiduitate limbile antice şi egiptologia. La 19 ani era deja numit profesor la această disciplină. Limba coptă o considera ca fiind idiomul moştenit al faraonilor. In Anglia, Thomas Young, un pasionat egiptolog, avea să uimească specialiştii în criptanaliză. La vârsta de 14 ani traducea din latină, greacă, franceză, ebraică, arabă, turcă şi siriană. Tânărul student de la Cambridge, era deja supranumit „fenomenul Young”. Pentru a scrie unul dintre romanele sale celebre, Jules Verne, maestru al inovaţiilor, a optat pentru criptografie, ceea ce l –a dus spre centrul Pământului.
Metoda frecvenţelor, transpoziţia sau cunoaşterea contextului mesajului, pot oferi indicii preţioase, ca în cazul Normandiei şi al oraşului Etretat. Alteori, cifrurile duc la un sfârşit tragic. Maria Stuart a fost executată, datorită unui cifru nesigur. Napoleon a pierdut bătălia de la Eylau. Tot acelaşi cifru nesigur a convins Statele Unite de „reaua credinţă” a Germaniei în timpul Primului Război Mondial. Şi lanţul înfrângerilor continuă. Ofensiva armatei germane din 1918 a fost spulberată de criptanaliştii francezi. Afacerea Rosenberg va zgudui opinia internaţională. Apelul patetic „Soţii Rosenberg nu trebuie să moară!” a rămas fără ecou. Preşedintele Eisenhower refuzase graţierea. Julius Rosenberg şi soţia lui Ethel Rosenberg, evrei comunişti, au fost arestaţi în iulie 1950 şi acuzaţi de spionaj în favoarea URSS. In iunie1953 au fost executaţi. „Vinovăţia lui Julius Rosenberg n-a fost dovedită decât douăzeci de ani mai târziu, datorită decriptării unui cifru sovietic”, avea să consemneze actele vremii.
Capitolul „Arma secretă a Wehrmachtului” aduce detalii uluitoare în analele istoriei. Maşina de spionaj din timpul celui de-al Doilea Război Mondial , „Enigma”, a fost perfecţionată de profesorul Arthur Scherbius, în 1923. Versiunea complicată a cifrului lui Vigenère facilita schimbarea sistemului de codare în timpul transcrierii. Securitatea comunicaţiilor era deja rezolvată. Tânărul matematician polonez, Marian Rejewski, decriptase cheia. Mesajele germanilor puteau fi citite. După invadarea Poloniei, secretul a fost transmis Biroului 2 francez. După invadarea Franţei, Biroul 2 a trimis o copie a Enigmei în Marea Britanie, după care Churchil i-a ordonat şefului serviciilor secrete britanice, Stewart Menzies, să lucreze cu echipa de criptanalişti la descifrarea mesajelor transmise de Enigma. Succesul a fost datorat matematicianului Alan Turing, unul dintre fondatorii informaticii.
Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Daniel Estulin, Clubul Bilderberg – Conducerea secretă a lumii, Editura Meditaţii, 2008

Motto: „Oamenii care au fost crescuţi şi educaţi în conceptele naţionalismului sunt greu de reeducat în ideea abandonării unei părţi a suveranităţii lor în folosul unei organizaţii supranaţionale”
Prinţul Bernhard, fondatorul Clubului Bilderberg

De-a lungul a cincisprezece ani, jurnalistul Daniel Estulin a reuşit „să străpungă straturile secrete ce înconjoară” Clubul Bilderberg.
Hotelul Bilderberg din Oasterbeek, Olanda, mai 1954, a fost locul primei întruniri a Clubului Bilderberg. Sub auspiciile coroanei regale olandeze şi a familiei Rockefeller, cei mai puternici oameni ai lumii au dezbătut viitorul social şi politic al lumii. De atunci, se întrunesc în fiecare an, devotaţi aceluiaşi ţel: destinul omenirii. Bill Clinton, Paul Wolfowitz, Henry Kissinger, David Rockefeller, Zbigniew Bzezinski, Tony Blair, prim-miniştri, oameni de afaceri, politicieni, bancheri, ziarişti, sunt membrii ai acestei organizaţii, ale căror obiective converg spre o Guvernare Globală şi o Singură Ordine Mondială.
Autorul volumului consemnează că în cei peste cinzeci de ani de întruniri, accesul presei este interzis. Tocmai de aceea, el devine purtătorul de cuvânt al cetăţeanului, al oricăruia dintre noi:”De acţiunile pe care le întreprindem acum, depinde dacă vom sfârşi acest secol ca stat poliţienesc electronic mondial sau ca fiinţe umane libere. Dacă nu cunoaştem contextul profund, nu vom afla niciodată răspunsurile corecte. Iar Clubul Bilderberg – Conducerea secretă a lumii intenţionează să vă ofere aceste răspunsuri”. Declaraţiile editorului volumului, Kris Millegan, invită la o matură reflecţie: „Mă alătur majorităţii oamenilor pentru adevăratele idealuri democratice, nu pentru actuala conducere criptocratică practicată de către elită, de comedianţi şi pentru corporaţii. Sunt convinsă că majoritatea membrilor Clubului Bilderberg consideră că drumul lor secret către un viitor necunoscut a fost pavat cu intenţii bune. Se poate totuşi ca mulţi dintre noi, aidoma mie, să nu dorească de fapt să meargă…într-acolo”.
Întrunirile Bilderberg orchestrează formarea unui „Unic Imperiu mondial de natură fascistă”. „Rapoartele întrunirilor Bilderberg” sunt datate cu rigurozitate. Întrunirea din 5-8 mai, Rottach-Egern, Bavaria, Germania, a fost axată pe impozitul global ONU pe petrol şi propunerile de consolidare a păcii, reducerea rezervelor energetice şi declinul economic, politica externă rusă şi americană. A 54-a întrunire, din 8-11 iunie 2006, la Brookstreet Hotel, Kanata, Ottawa, Canada, a vizat relaţiile europene şi americane, energia, Rusia, Iran, China, Orientul Mijlociu, terorismul şi imigraţia. Cea din 31 mai -3 iunie 2007 de la Instanbul, Turcia, a impus ca „toate statele să aibă o constituţie politică şi o structură economică naţională adecvată, prin „plasarea puterii politice în mâinile indivizilor aleşi şi eliminarea tuturor intermediarilor, stabilirea unei concentrări maxime a industriilor şi suprimarea oricăror concurenţe nedorite, a unui control absolut al preţurilor tuturor bunurilor şi materiilor prime, a creării unei instituţii juridice şi sociale care să preîntâmpine orice extreme de acţiune”). Modificarea climei şi încălzirea globală, rolul Turciei în Uniunea Europeană, reformele Băncii Mondiale, geopolitica din Orientul Mijlociu, conflictul din Irak, potenţiala ameninţare nucleară din partea Iranului, viitorul democraţiei şi populismului au fost minuţios dezbătute.
In urma investigaţiilor, Estulin va concluziona:”Clubul Bilderberg a devenit o metaforă pentru teamă. Dedesubtul nebuniei sale aparente există înţelegerea că timpul şi spaţiul, la fel ca dragostea şi moartea, ne transformă şi ne potenţează, se prind de noi şi ne explorează. Ele includ irevocabilul şi fac din noi ceea ce suntem”.

Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş