Parteneri: copii, clasa a IV-a Colegiul Național „Radu Negru” Făgăraș
Antoine de Saint-Exupery creează un personaj unic, un mic prinț, un simbol, ale cărui gânduri devin maxime, adevărate învățăminte prețioase pentru copii și adulți.
Educatorul îi înțelege rostul povestirii alcătuită din XXVII de capitole, încă de când propune lectura operei:
Dezvoltarea imaginației este benefică pentru copii. Adulți, la maturitate, își pierd felul de a fi al copilului, care nu se bazează pe gândirea rațională. Așa se explică bucuria creației și imaginației din copilărie (elefantul în interiorul unui șarpe).
Fericirea și râsul susțin memoria și ajută copiii să se bucure de joc, lectură și învățare (planeta omului de afaceri).
Fiecare secundă trebuie prețuită, timpul trebuie folosit cu sens (planeta lampagiului).
Ieșirea din zona de confort provoacă copiii să fie mai stăruitori în obținerea unor rezultate (planeta geografului).
Intuiția, ca și analiza, susțin luarea deciziilor celor mai potrivite (rolul florii și a vulpii).
Activitatea cultural-educativă a prilejuit prețioase clipe de dialog cu 24 de elevi uluitori de profunzi și intuitivi. Au înțeles Micul Prinț și au subliniat marea pierdere suferită pe plan emoțional de cei care nu citesc capodopera a lui Antoine de Saint-Exupery.
Au înțeles că a îmblânzi înseamnă a te împrieteni, au înțeles că este vorba de bunătate, despre spirit de aventură, că în aceea lume se pot petrece lucruri ce în lumea noastră nu este posibil. Planeta este mică pentru că este a unui mic prinț! Da, este vorba de universul copilului, micuț, dar îmbogățit doar cu cea ce contează! Copiii au făcut diferența dintre imaginar și real în fișa de lucru. Entuziasmul și împărtășirea a animat taifasul și a făcut mai delicioasă cana de ceai ☕.
― Cine eşti tu ? zise Micul Prinţ. Eşti tare frumoasă… ― Sunt o vulpe – zise vulpea. ― Vino să te joci cu mine – o pofti Micul Prinţ. Sunt atât de trist… ― Nu pot să mă joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt îmblânzită. ― A ! Iartă-mă – rosti Micul Prinţ. […] Ce înseamnă « a îmblânzi » ? ― E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă « a-ţi crea legături »… ― A-ţi crea legături? ― Desigur – zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume…
― Încep să înţeleg – zise Micul Prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit… […] ― Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu ? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Şi asta-i trist ! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit ! Grâul auriu, şi el îmi va aminti de tine. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu… […] Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă ! ― Ce trebuie să fac ? zise Micul Prinţ. ― Trebuie să ai foarte multă răbdare – răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine… A doua zi, Micul Prinţ veni din nou. ― Mult mai frumos era dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră – zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un frământ şi o nelinişte : voi descoperi cât preţuieşte fericirea ! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri. ― Ce-i acela rit ? zise Micul Prinţ. ― E şi el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. […] Astfel, Micul Prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape : ― Vai ! zise vulpea… Am să plâng… ― Din vina ta – zise Micul Prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci tu ai vrut să te-mblânzesc… ― Aşa e – zise vulpea. ― Dar ai să plângi ! zise Micul Prinţ. ― Aşa e – zise vulpea. ― Atunci nu dobândeşti nimic din asta ! ― Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. […] ― Rămâi cu bine – zise Micul Prinţ. ― Te du cu bine – zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă : limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. ― Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor – spuse după ea Micul Prinţ, ca să ţină minte. ― Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de preţioasă. ― Numai timpul cheltuit cu floarea mea… spune Micul Prinţ, ca să ţină minte. ― Oamenii au dat uitării adevărul acesta – zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător de floarea ta. ― Eu sunt răspunzător de floarea mea…, spuse Micul Prinţ, ca să ţină minte.
Blogul Bibliotecii Municipale Făgăraş 