Archive for Parteneri

Ceai.Taifas.Înțelepciune

25 octombrie 2022 la 5:02 AM · Înregistrat sub "Ora de Lectură", Parteneri


21 octombrie 2022

Parteneri: copii, clasa a IV-a Colegiul Național „Radu Negru” Făgăraș

Antoine de Saint-Exupery creează un personaj unic, un mic prinț, un simbol, ale cărui gânduri devin maxime, adevărate învățăminte prețioase pentru copii și adulți.

Educatorul îi înțelege rostul povestirii alcătuită din XXVII de capitole, încă de când propune lectura operei:

  1. Dezvoltarea imaginației este benefică pentru copii. Adulți, la maturitate, își pierd  felul de a fi al copilului, care nu se bazează pe gândirea rațională. Așa se explică bucuria creației și imaginației din copilărie (elefantul în interiorul unui șarpe).
  2. Fericirea și râsul susțin memoria și ajută copiii să se bucure de joc, lectură și învățare (planeta omului de afaceri).
  3. Fiecare secundă trebuie prețuită, timpul trebuie folosit cu sens (planeta lampagiului).
  4. Ieșirea din zona de confort provoacă copiii să fie mai stăruitori în obținerea unor rezultate (planeta geografului).
  5. Intuiția, ca și analiza, susțin luarea deciziilor celor mai potrivite (rolul florii și a vulpii).

Activitatea cultural-educativă a prilejuit prețioase clipe de dialog cu 24 de elevi uluitori de profunzi și intuitivi. Au înțeles Micul Prinț și au subliniat marea pierdere suferită pe plan emoțional de cei care nu citesc capodopera a lui Antoine de Saint-Exupery.

Au înțeles că a îmblânzi înseamnă a te împrieteni, au înțeles că este vorba de bunătate, despre spirit de aventură, că în aceea lume se pot petrece lucruri ce în lumea noastră nu este posibil. Planeta este mică pentru că este a unui mic prinț! Da, este vorba de universul copilului, micuț, dar îmbogățit doar cu cea ce contează! Copiii au făcut diferența dintre imaginar și real în fișa de lucru. Entuziasmul și împărtășirea a animat taifasul și a făcut mai delicioasă cana de ceai ☕.

― Cine eşti tu ? zise Micul Prinţ. Eşti tare frumoasă…
― Sunt o vulpe – zise vulpea.
― Vino să te joci cu mine – o pofti Micul Prinţ. Sunt atât de trist…
― Nu pot să mă joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
― A ! Iartă-mă – rosti Micul Prinţ. […] Ce înseamnă « a îmblânzi » ?
― E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă « a-ţi crea legături »…
― A-ţi crea legături?
― Desigur – zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume…

― Încep să înţeleg – zise Micul Prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit… […]
― Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu ? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Şi asta-i trist ! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit ! Grâul auriu, şi el îmi va aminti de tine. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu… […]
Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă !
― Ce trebuie să fac ? zise Micul Prinţ.
― Trebuie să ai foarte multă răbdare – răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…
A doua zi, Micul Prinţ veni din nou.
― Mult mai frumos era dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră – zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un frământ şi o nelinişte : voi descoperi cât preţuieşte fericirea ! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
― Ce-i acela rit ? zise Micul Prinţ.
― E şi el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. […]
Astfel, Micul Prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape :
― Vai ! zise vulpea… Am să plâng…
― Din vina ta – zise Micul Prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci tu ai vrut să te-mblânzesc…
― Aşa e – zise vulpea.
― Dar ai să plângi ! zise Micul Prinţ.
― Aşa e – zise vulpea.
― Atunci nu dobândeşti nimic din asta !
― Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. […]
― Rămâi cu bine – zise Micul Prinţ.
― Te du cu bine – zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă : limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
― Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor – spuse după ea Micul Prinţ, ca să ţină minte.
― Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de preţioasă.
― Numai timpul cheltuit cu floarea mea… spune Micul Prinţ, ca să ţină minte.
― Oamenii au dat uitării adevărul acesta – zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător de floarea ta.
― Eu sunt răspunzător de floarea mea…, spuse Micul Prinţ, ca să ţină minte.

A consemnat bibliotecar Raluca-Maria Bucur

Share this:

Lasă un comentariu

Eveniment cultural online „În căutarea autorului. Itinerar al unui destin creator”

13 iulie 2021 la 7:02 PM · Înregistrat sub Activităţi, Colaboratori, Comunitate, Octavian Paler, Parteneri


Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, costum şi interior

Instituția noastră sărbătorește din 2014, în ultima zi de vineri a lunii mai, Ziua bibliotecii „OCTAVIAN PALER, ITINERAR AL UNUI DESTIN CREATOR”, eveniment cultural consacrat creației lui Octavian Paler.
„Născut la poalele munților Făgăraș, în satul Lisa, Octavian Paler absoarbe în scriitura sa, temele umanității: destinul, adevărul, conștiința unui spirit dăruit introspecției”.
Anul 2021 ne-a provocat să gândim realizarea evenimentului online în cadrul grupului facebook „Cititorii Bibliotecii Octavian Paler”
Am elaborat următorul Regulament de participare și vă invităm să accesați link-urile pentru a urmări postările din 2 iulie 2021.

Ar putea fi o imagine cu text

Viața pe un peron – un țipăt al destinului – Prof. Viorica Bica :

https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/2976/via%C8%9Ba-pe-un-peron-un-%C8%9Bip%C4%83t-al-destinului

Credința lui Octavian Paler – Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă

https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/2308/credin%C5%A3a-lui-octavian-paler?fbclid=IwAR2x3kQ8-vQ-v7_p7ghYVj3O2E6wzWyweLjc5m7TW7FBYzX7shHizZTu5zA

Farmacist Laura Fulga, despre colecția de carte Polirom Octavian PALER, TOP 10+ și eseu&confesiuni, ediția de buzunar, destinată împrumutului la domiciliu. Colecția se întregește mereu, datorită donație făcute de fiul scriitorului, Alexandru Paler.

Psihologia copertelor – Editura Polirom. Ediția de buzunar. Bibliotecar profesor Raluca-Maria Bucur, Biblioteca Municipală „Octavian Paler” Făgăraș

Ion Codru Drăgușanu, Octavian Paler, repere ale spiritualității transilvane. Profesor Viorica Bica

Lisa într-un „timp semi-patriarhal”. Bibliotecar Carmen-Daniela Cristescu, Biblioteca Municipală „Octavian Paler” Făgăraș

Teatru radiofonic Apărarea lui Galilei (2010) – Octavian Paler

Apărarea lui Galilei este una dintre cele mai importante cărți ale lui Octavian Paler, una dintre acele cărți care-i definesc profilul, natura dilematică; și este totodată un text ce dă seama, în mod exemplar, despre dilemele unei epoci. În distribuție: Constantin Codrescu, Irina Petrescu, Manuela Hărăbor, Orodel Olaru, Ion Arcudeanu, Magda Duţu, Gavriil Pinte

Octavian Paler – Viața pe un peron


Lilith – acum 4 ani: O minune de om. Am achiziționat aproape toate cărțile sale. Mă inspira acest om, cum n-a făcut-o nimeni.

Profesioniștii – Octavian Paler


Lilith acum 4 ani: Aceasta minune de om, mie, mi-a schimbat ireversibil și pentru totdeauna viată. De când am citit primul sau citat, de când am citit prima sa carte: Viața pe un peron. Mă regăsesc așa mult în cuvintele lui si chiar daca era un realist cinic, un un umor dezarmant se regăsea în cuvintele lui…Atitudinea omului simplu cu un univers în el însuși…

Octavian Paler – Avem Timp

Recitare : Lucian Dumbravă Muzica : Dan Lucian Corb Filmare : Lucian Dumbravă

Ziua bibliotecii – OCTAVIAN PALER, ITINERAR AL UNUI DESTIN CREATOR -Iulian Cătălui, Publicistica politică a lui Octavian Paler: Implicare ideologică şi reală în România postdecembristă
Ziua bibliotecii – OCTAVIAN PALER, ITINERAR AL UNUI DESTIN CREATOR -Octavian Paler față în față cu sine însuși – eseu psihologic – Pr. dr. Ciprian Valentin Bîlbă
Ziua bibliotecii – OCTAVIAN PALER, ITINERAR AL UNUI DESTIN CREATOR – Prof. Dr. Nicolae Postolache, Maieutica palerienă din volumul Vremea întrebărilor

Lasă un comentariu

23 Aprilie 2020 – Ziua Bibliotecarului. Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor

23 aprilie 2020 la 11:57 AM · Înregistrat sub Cultură, Parteneri


‎Ovidiu Oana-pârâu‎

Respect pentru personalul Bibliotecii Municipale „OCTAVIAN PALER” din Făgăraş!

23 Aprilie 2020 (*)
Ziua Bibliotecarului
Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor

… şi au numit-o Carte
Venea înspre pământuri din cer înţelepciune,
ce-o adunau sihaştrii şi o credeau minune,
trăiri pe care dânşii ferindu-le de moarte,
le-au dat o formă nouă şi au numit-o carte.
S-a aşezat în vreme trăirea omenească,
schimbându-se din haos, în ordine lumească;
să poată să o ducă prin timpuri mai departe,
au strâns ce-i bun din toate şi au numit-o carte.
Ce-a zămislit în lucruri statornice natura,
redau altfel pictura, poemele, sculptura
şi preschimbând frumosul, în muzică şi arte,
l-au rafinat ca formă şi au numit-o carte.
Dar peste toate astea, a lumii devenire,
cu lunga ei cărare şi-n viitor menire,
au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte,
au scris-o în versete şi au numit-o Carte.
02 iul 2006
Din volumul ERA SĂ FIU POET
Ed. Coresi, 2017

(*) 23 aprilie marchează trecerea în eternitate a doi titani ai literaturii universale: William Shakespeare și Miguel de Cervantes, precum și a altor scriitori: scriitorul peruan Inca Garcilaso de la Vega (1616), poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) și poetul englez Rupert Brooke (1915).

Mai multe despre autor:

The „Ovidiu Oana” private bell collection 

https://oviblu.wordpress.com/

https://sites.google.com/view/ovidiuoana

Lasă un comentariu

Săptămâna Mobilității Europene&Lecturi Urbane

6 octombrie 2019 la 6:14 PM · Înregistrat sub Activităţi, Ecologie, Lecturi Urbane, Parteneri, Săptămâna Mobilității Europene


ISTORIA BICICLETEI

Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Constantin Brâncoveanu” – clasa a XI T, elevi – Constantinescu Darius, Marcu Cătălina,  clasa a XI-a T.  profesor îndrumător Sorina Boamfă

Baronul Karl Drais von Sauerbronn – inventatorul primei biciclete
Baronul german Karl Drais von Sauerbronn a inventat „Laufmaschine” sau „mașina de alergat”. Acest strămoş al bicicletei era construit în totalitate din lemn şi nu avea pedale. Utilizatorul trebuia să se împingă cu picioarele în pământ pentru a deplasa maşinăria înainte. Aceasta invenție a fost prezentată la Paris în 6 Aprilie, 1818.

1

Velocipedul sau „Boneshaker”

boneshak

Următoarea apariție a maşinăriei pe doua roţi a fost în 1865, când pedalele au fost aplicate direct pe roata din faţă. Maşinăria a fost numită velociped dar era cunoscută în termeni populari şi ca „bone shaker”(scuturător de oase). Porecla este justificată, având în vedere faptul că velocipedul era construit din lemn şi ulterior a fost echipat cu o bandă de metal pe roţi pentru o rezistenţă sporită. Această combinaţie, împreună cu străzile pavate cu pietre, nu oferea o călătorie foarte confortabilă.

Următorul pas este deja cunoscut de multă lume. O bicicletă cu o roată foarte mare în faţă şi cu o  roată mai micuţă în spate. Era anul 1870 când această „Maşinărie” a apărut (până în acel moment nu exista posibilitatea producerii unui cadru şi a unor componente din metal care să reziste). Pedalele erau în continuare atașate de roata din faţă. Cauciucul a fost folosit prima oară în combinaţie cu spiţele, pentru oferirea unei călătorii mai confortabile. Roata din faţă era foarte mare deoarece constructorii au realizat că în acest fel o rotaţie a pedalelor va permite deplasarea pe o distanţă mai mare. Această maşinărie a fost prima care a purtat numele de bicicletă (bicycle).

3a

În timp ce bărbații riscau să se accidenteze pe o bicicletă instabilă, doamnele, îmbrăcate în fuste lungi şi strânse de corset aveau nevoie de altceva. Aşa a apărut bicicleta cu trei roţi. Acestea ofereau o altă prestanţă fiind utilizate şi de medici sau avocaţi.

4

 Mersul pe bicicletă – avantaje

– lucrează toate grupele majore de muşchi şi nu necesită un nivel ridicat de aptitudine fizică

– creşte forţa şi flexibilitatea musculară

– creşte mobilitatea articulară

– reducere anxietatea şi depresia

–  scade procentul de grăsime corporal

– pedalarea în ritm susţinut duce la consumarea a aproximativ 300 de calorii/oră

– scade nivelul stresului

Lasă un comentariu

Săptămâna Mobilității Europene&Lecturi Urbane. Partener de eveniment – Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Constantin Brâncoveanu”

6 octombrie 2019 la 5:48 PM · Înregistrat sub Activităţi, Ecologie, Lecturi Urbane, Parteneri, Săptămâna Mobilității Europene


Animație socio-culturală Walk with us! – clasa a IX P  LTOCB, sub îndrumarea preotului profesor dr. Ciprian Valentin Bîlbă

SĂPTĂMÂNA MOBILITĂȚII EUROPENE, ce se desfășoară anual, pe parcursul unei întregi săptămâni, 16-22 septembrie. Anul 2019 reunește 3000 de orașe din 50 de țări ce derulează activități de încurajare a mersului pe jos și a mersului cu bicicleta în siguranță, temă principală – „Safe Walking and Cycling”, sub îndemnul „Walk with us!”.

Proiectul Lecturi Urbane, gândit de Adrian Ciubotaru și Dan Dumitrescu, presupunea încă din anul 2005, în București, promovarea cititului în spaţiile publice şi mijloacele de transport în comun, dar mai ales actul cititului în general. Participanții la eveniment aveau misiunea să le amintească oamenilor importanţa lecturii şi să dăruiască cărţi persoanelor prezente, încurajând oamenii să citească, să-şi spună părerea despre carte şi despre proiect. Proiectul a fost derulat și în alte orașe: Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, Brașov.

Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș prin participarea sa ca actor principal în activitățile înscrise pe parcursul SĂPTĂMÂNA MOBILITĂȚII EUROPENE, a ales ca pe parcursul anilor să reinterpreteze acest concept. Astfel, Lecturile Urbane se definesc cel mai bine prin cuvintele bine cunoscute ale lui Mircea Eliade: „Cetim ca să trecem examene (deci lectura studiu), ca să omorâm timpul (deci lectura de loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura informativă). Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informație sau de contemplație”. Aceste lecturi devin urbane atunci când elevii transformă lectura lor personală, „act intelectual esențial, îndrumat și supravegheat de școală, bibliotecă, familie”, într-o experiență socio-culturală, pe care să o împărtășească cu ceilalți. Reinventarea conceptului Lecturi Urbane a făcut posibil ca împărtășirea cu comunitatea făgărășeană a cunoștințelor acumulate de elevi, prin intermediul acelor lecturi particulare, să se desfășoară într-un spațiu neconvențional, exterior, urban, pentru a promova ideile regăsite în textele abordate și, întotdeauna, în strânsă conexiune cu cele promovate de SĂPTĂMÂNA MOBILITĂȚII EUROPENE.

LTOCB

Momentul a prilejuit  proiectarea și promovarea unor activități culturale și recreative pentru animarea unui grup generos de 76 de elevi ai liceului. S-a urmărit coordonarea capacităților expresive, relaționale, educative și culturale, de comunicare a elevilor în cadrul grupul informal constituit. Elementul caracteristic fost reprezentat de activitatea organizată într-un context diferit, urban, care a făcut posibilă întâlnirea elevilor  în grupuri, dar nu trebuie ignorant și dezideratul educativ – dezvoltarea capacităților de implicare și participare activă la viața socio-culturală și favorizarea proceselor de dezvoltare personală și autocunoaștere, de integrare social-culturală.

Preotul profesor doctor Ciprian Valentin Bîlbă a aplicat diverse practici și tehnici de animație în grup, având grija totodată și de relația individuală dintre participanți. Domnia sa a derulat activități culturale și recreative de animare a grupului de elevi, cu scopul de a asigura învățarea, socializarea, reglarea socială, culturalizarea, prin caracter educativ și inovator al momentelor proiectate.

„A fost o experiență constructivă.  Un act educativ nonformal de informare și formare pentru elevii făgărășeni. Pe malul lacului care înconjoară cetatea Făgărașului și sub ocrotirea majestuoasă a statuii Doamnei Stanca, elevii și-au schimbat pentru câtva timp rolurile cu cele ale cadrelor didactice prezente și au vorbit despre istoria bicicletei. Printre altele, au realizat un colaj cu imagini care reflectă originea și evoluția în timp a acestui vehicul ecologic și sănătos. Și, mai ales, s-au simțit împliniți pentru că li s-a dat libertatea să împodobesc creativ o bicicletă. Nu cred că am văzut niciodată o bicicletă, o carte și flori confecționate din hârtie colorată și creponată într-un concept unic, o îmbinare atât de spontană și estetică. Cred că dacă ar fi să dau un nume întîlnirii noastre aș spune așa: bicicletă, frumusețe și viață. Felicitări organizatorilor! Mulțumiri Bibliotecii Municipale „Otavian Paler” pentru invitație și Primăriei pentru actul de recompensă a copiilor. Felicitări copiilor pentru participarea creativă și tinerească și mă înclin în fața colegilor dascăli care au ieșit din zona de confort a școlii pentru a petrece altfel în aer liber” –  Preotul profesor doctor Ciprian Valentin Bîlbă

Lasă un comentariu

Lecturi Urbane 2019

17 septembrie 2019 la 9:37 PM · Înregistrat sub Activităţi, Cultură, Lecturi Urbane, Parteneri


Lecturi Urbane este un concept reinterpretat, adaptat cerințelor și nevoilor comunității făgărășene și un eveniment socio-cultural bine integrat unei mari campanii de promovare a transportului urban ecologic și sustenabil – EUROPEANMOBILITYWEEK, SĂPTĂMÂNA MOBILITĂȚII EUROPENE, ce se desfășoară anual, pe parcursul unei întregi săptămâni, 16-22 septembrie. Anul 2019 reunește 3000 de orașe din 50 de țări ce derulează activități de încurajare a mersului pe jos și a mersului cu bicicleta în siguranță, temă principală – „Safe Walking and Cycling”, sub îndemnul „Walk with us!”.

1

Proiectul Lecturi Urbane, gândit de Adrian Ciubotaru și Dan Dumitrescu, presupunea încă din anul 2005, în București, promovarea cititului în spaţiile publice şi mijloacele de transport în comun, dar mai ales actul cititului în general. Participanții la eveniment aveau misiunea să le amintească oamenilor importanţa lecturii şi să dăruiască cărţi persoanelor prezente, încurajând oamenii să citească, să-şi spună părerea despre carte şi despre proiect. Proiectul a fost derulat și în alte orașe: Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, Brașov.

Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș prin participarea sa ca actor principal în activitățile înscrise pe parcursul SĂPTĂMÂNA MOBILITĂȚII EUROPENE, a ales ca pe parcursul anilor să reinterpreteze acest concept. Astfel, Lecturile Urbane se definesc cel mai bine prin cuvintele bine cunoscute ale lui Mircea Eliade: „Cetim ca să trecem examene (deci lectura studiu), ca să omorâm timpul (deci lectura de loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura informativă). Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informație sau de contemplație”. Aceste lecturi devin urbane atunci când elevii transformă lectura lor personală, „act intelectual esențial, îndrumat și supravegheat de școală, bibliotecă, familie”, într-o experiență socio-culturală, pe care să o împărtășească cu ceilalți. Reinventarea conceptului Lecturi Urbane a făcut posibil ca împărtășirea cu comunitatea făgărășeană a cunoștințelor acumulate de elevi, prin intermediul acelor lecturi particulare, să se desfășoară într-un spațiu neconvențional, exterior, urban, pentru a promova ideile regăsite în textele abordate și, întotdeauna, în strânsă conexiune cu cele promovate de SĂPTĂMÂNA MOBILITĂȚII EUROPENE.

Astfel, prin fructuosul parteneriat cu Liceul Teologic Ortodox Sfântul Constantin Brâncoveanu, am derulat adevărate lecturi urbane, marți, 17 septembrie 2019, respectând ideile lui Eliade pentru a avea parte de „lectură de studiu”, de „lectură de loisir”, de „lectură informativă” și de lectura urbană, socio-culturală.

P R O G R A M

– Liceul Teologic Ortodox Sfântul Constantin Brâncoveanu – 76 elevi

*clasa a XI-a T – Colaj inspirațional „Istoria bicicletei. Imagini, cuvinte și obiecte” – propune prezentarea vizuală a istoriei bicicletei și este menit să inspire, să dea frâu liber lecturii și imaginației. Imagini clare. Cuvinte-cheie. Obiect decorativ – prof. Sorina Boamfă

*clasa a VII-a A –  Ora de română „Fuga pe plaiurile imaginației”. „Vreau să trăiţi din plin, viu, agitat, nervos, liber aceşti ani neasemuiţi, aceşti ani în care visul şi fantezia nu ţin seama de niciun obstacol, în care orice bătaie a inimii se dăruie întregii lumi.”― Constantin Chiriță, Cavalerii florii de cireş– Prof. Zsuzsa Dull

*clasa a IX-a P – Animație socio-culturală „Walk with us!” – promovarea activității culturale și recreative „Walk with us!” de animare grupului pentru conștientizarea beneficiilor mersului pe bicicletă: îmbunătățirea abilităților cognitve  – memoria, gândirea critică, planificarea – prof. Ciprian Valentin Bîlbă

– Școala Gimnazială Mândra – prof. Mihaela Bîlbă – 12 elevi

* „Frumușică și cochetă eu citesc pe bicicletă!”

* „Eu sunt mic, Tu fă-mă mare, pedalez mă fac mai tare!”

Scop activității este de a crește în copii dorința și recunoștința pentru viața atunci când pedalăm. De asemenea, conștientizarea sentimentului de bucurie și libertate pe care le trăiești pe doua roți admirând natura, savurându-ți ideile, bucurându-te de adrenalină prin coborâri rapide, deschiderea „ușii gândirii” prin învârtirea rotițelor minții, și pe lângă multe altele o sănătate mentală si fizică….

LTOCB

bibliotecar Raluca-Maria Bucur

Va urma: Lecturi Urbane 2019 – Liceul Teologic Ortodox Sfântul Constantin Brâncoveanu&Școala gimnazială Mândra

Lasă un comentariu

CLUBUL DE VACANȚĂ ”TOATE PÂNZELE SUS!”

10 septembrie 2018 la 8:43 AM · Înregistrat sub Colaboratori, Comunitate, Cultură, Parteneri, Program de vacanţă "Toate Pânzele Sus!!


ANDREI SAVU, elev la Colegiul Național ”Radu Negru”

Perspective

All the people tend  to think that they are the only ones pulling the strings of their lives. For the beginning, I must say that we could not have it more wrong.

How pleasant is for us to sit in our comfortable chair and wonder about all the things that we could achieve in this life, how can we change the world we live in. For many of us, it appears that with the right amount of knowledge and determination, we can find ourselves sitting in the presidential chair. Well, how wonderful would that be! But, unfortunately…

Many people are not aware of the organization that controls almost every country in the world. At the television, we see none about them. At the radio, we hear none about them. What remains to us, is the internet. On internet, there are several mentions of them, being very hard to find, of course. But, we all know that the internet is full of fake sites and news, don’t we? Can all of the news regarding this organization be false? Are we really the masters of our own lives? I bet we do not.

Some people have heard the name of “Illuminati”, some of them have seen the Eye of Horus, but they are few those who know the real meanings of them. The world of masonry is very different from our world, yet it is right next door. The organization of “Illuminati” is a group of the wealthiest and most influential people from the globe, about which we know nothing. If you wonder why we know nothing about them, the answer to your question is a simple one. It is because they control everything that we see, hear and even think. By propaganda, they control our minds through television, radio and newspapers. All the mass-media is controlled by them, thus we are forced to believe what they want us to believe. But why are they evil?

 It is due to them that the world has gone through two World Wars and many other quarrels between countries. War is the way they are getting rich. By selling weapons to both side of the combatant countries, Illuminati are making profit on the back of the soldiers that die to support a false cause. The Afghanistan War, the war between Al Qaeda and US are all fake. They are only a mass manipulation technique to miss-conduct people and to bring money into the Rockefeller family’s pocket. The Rockefeller family is the wealthiest and most influential family around the globe, the Illuminati being presided by David J. Rockefeller until 20 march 2017 when he, supposedly, passed away.  His net world was of 3.3 billion USD, but, of course, this is just an info that was passed to the press, the money the Rockefellers gathered is of  greater value.

Quite mind-changing, isn’ it? Unfortunately, or luckily, this is the world we live in. Lucky for the born masonry, of course. Being born in a masonic family, the breeds’ only purpose is to keep carrying their family burdain. Which, of course, is not easy, but i think their lives can’t compare to ours in terms of possibilities. The simply fact that we know that our entire lives are controlled by Illuminati makes us wonder if it is really worth putting any kind of effort in trying to improve our lives. Although, we may have a beautiful and echilibrated live, but at a small scale. The reality is that our lives are insignificant in the eyes of the masonry, those people being keen on sending us to certain death in order to maximise their winnings. It is sad that these kind of things happen, but it is even sadder that regular people do not even know about the existence of such group. The conspiracy theory haunts and will haunt the dark parts of the internet for ages. In fact, it will never stop. It is hard to believe that all these people that claim such things are all madmen. Of course, there are plenty of them. But, actually the majority of people sustaining that masonry exist is represented by human beings that have their eyes wide open and their minds clear. In fact, the only hope of humanity for becoming the masters of their own lives stands in this category of open minded people. The revealing of the organisation would be very hard indeed, but not impossible. Gathered in groups, evolving outside the box that we are stuck in and avoiding all the negative thoughts that are being sent to us, we can change the world. It may sound like a cliche, but the change can come only if we change the way we think and the way we see things. So, let’s try to change the world by changing ourselves first!

 

Lasă un comentariu

Expoziție de carte – LECTURA DE VACANȚĂ

21 iunie 2018 la 2:08 PM · Înregistrat sub Colaboratori, Comunitate, Cultură, Parteneri


IMG_20180621_163653

„Elementul distinct şi specific pentru literatură devenind imensa deschidere în planul semnificaţiilor, sfera conotaţiilor îşi păstrează, nealterată, dimensiunile inepuizabile, iar creaţia/opera îşi revelează, de fiecare dată, disponibilităţile deschiderii prin relaţia semnificant-semnificat, relaţia unde posibilităţile lecturii, interpretării asociaţiilor de elemente etc. sunt nelimitate” (Ion Vlad).

IMG_20180621_163840

IMG_20180621_163552

IMG_20180621_102130

 

Lasă un comentariu

Cronică literară. Publicistică

21 iunie 2018 la 12:32 PM · Înregistrat sub Activităţi, Colaboratori, Comunitate, Cultură, Octavian Paler, Parteneri ·Etichetat , ,


https://www.scribd.com/document/361741041/Vatra-Veche-nr-9-2017

 Cronică literară. Publicistică – Prof. Viorica Bica Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș

APROAPE LIBER, DANIEL CRISTEA – ENACHE

aproape_liber_coperta1

Volumul de publicistică,  Aproape liber,  editat de Daniel Cristea-Enache, în anul 2016,  la editura Curtea veche Publishing, parcurge șapte ani (2011-2016), în care autorul, așa după cum menționează el însuși în cuvântul introductiv, își exprimă opinia în legătură cu ceea ce se întâmplă în România. Prin publicarea acestui volum, autorul își îndeplinește și o datorie civică, aceea de cetățean al acestei țări, pentru care libertatea de opinie înseamnă responsabilizare, chibzuință, maturitatea gîndului rostit: Nu e aceasta, meseria unui critic literar ; dar este o datorie de cetăţean pe care am înţeles să mi-o fac. Textele incluse în volum, au apărut inițial, în revistele culturale: 22, Dilema veche, Suplimentul de cultură, Observator cultural, România literară, Viața românească, Timpul, Literatura de azi și cotidianul Adevărul. Structurat în șase capitole: Judecăți; Politicieni și intelectuali; Un alt public; Schiță de portret; Zona lirică; Carrousel – volumul este o radiografie a societății românești ante și postrevoluționare. Deschidem pagini în care adevărul istoric, introspecția devoalează un spirit lucid, ancorat în realitatea vremurilor. Subtitlul volumului Publicistică deschide câmpul vast al literaturii, al politicului, al intelectualității, al cărților de referință. Lor li se adaugă portretele literare ale lui Eminescu, Arghezi, Marin Preda, Cosaşu, Dimisianu, Nicolae Manolescu, Al. Paleologu, Emil Brumaru,  Ileana Mălăncioiu, D. R. Popescu, Dimisianu, Octavian Paler, Paul Cornea, N. Manolescu, Mircea Cărtărescu, E. Brumaru, A. Păunescu. Criticii consacrați Alex. Ștefănescu, Dan C.Mihăilescu, N. Manolescu sunt repere în istoria literaturii române. Pentru gânditorii umanității, libertatea, în sensul ei iniţial, se opune servituţii sau coerciției. Libertatea presupune, după Eliade, responsabilitate faţă de sine şi faţă de semeni. Kant situează omul în spaţiul unei cauzalităţi cu totul originale, sensibilă şi non-sensibilă, liberă şi necesară, în care termenii polari se intercondiţionează şi produc prin acest mecanism câmpul dinamic al libertăţii, astfel instaurat printr-un simplu postulat şi inert, aşteptându-şi impulsul din afară (Critica rațiunii pure). Kant conferă umanității energia creatoare, izvor al vieții, al desăvârșirii. Autorul volumului de publicistică, Aproape liber, nu este un contemplator al spectacolului lumii, este un spirit lucid care scrutează societatea românească comunistă/ postcomunistă.

Problema noastră, din 1990 încoace, nu mai este aceea de a câştiga revoluţionar libertatea, ci de a o gestiona, declară Daniel Cristea-Enache. Omul a ajuns să cunoască impasul cercului strâmt al istoriei. Desele raportări la categoria decrețeilor apăruți după 1966, augmentată artificial-totalitar, deschide perioada de totalitarism. Daniel Cristea-Enache a trăit-o din plin și o readuce în atenția celor amnezici: Trăim într-un prezent cu opțiuni libere. Autorul, spirit justițiar, lansează un apel contemporanilor: Fiți de stânga și apărați hermina, dar nu și mocirla! În societatea de azi, se fac raportări la anticomunismul democratic, pentru care autorul însuși pledează cât și la un anticomunism ce include totalitarismul de dreapta: homofob, misogin, antisemit. Generația decrețeilor, a foștilor șoimi ai patriei cu rigorile impuse, a fost structural, anticomunistă. Daniel Cristea-Enache pledează pentru rațiune, dreapta judecată, dreapta cumpănire. Textele din volum, reunesc un cod etic, dobândesc semnificaţii adânci, aforistice: Anticomunismul meu nu  este rasist și xenofob. Anticomunismul meu nu este homofob. Anticomunismul meu nu este fundamentalist. Anticomunismul meu nu este misogin. Anticomunismul meu preferă comunicarea în  schimbul delimitării și izolării. Și concluzia se desprinde ca atare: Dacă anticomunismul altora e încremenit într-un format în care se dorește și introducerea societății, închiderea ei, anticomunismul meu este unul care evoluează odată cu societatea, exact pe liniile ce pot fi sau nu anticipate, ale deschiderii.  André Scrima a explorat spatiile spirituale, culturale, geografice ale celorlalte religii, spre a pătrunde semnele aceluiaşi Universal viu. În acord cu spiritualitatea creștină, Daniel Cristea-Enache își enunță opțiunea: Sunt un om credincios, ortodox, dar asta nu înseamnă că am dreptul să impun altuia credința mea ori să permit statului să modeleze societatea pe bazele unei credințe religioase unice. Omul rațional își va folosi rațiunea ca pe un instrument de cunoaștere, de evaluare și de judecată, ne spune Daniel Cristea-Enache. În virtutea acestor considerente, autorul volumului va dezbate în subcapitolul Judecăți, colaboraționismul scriitorilor din perioada comunistă. Un exemplu elocvent este cel al lui Tudor Vianu. Într-o epocă totalitară, supusă șantajului, presiunii psihice, anihilării personalității, supravegherii, detenției, autorul invită la o matură reflecție. Dacă sondăm profunzimile eului, întrebarea Ce am fi făcut noi în situația respectivă? vine de la sine.  În cântarul judecăților noastre ar trebui să intre nu numai ce a făcut rău un intelectual, dar și ce a făcut el bun, nu doar momentul de compromise ci și episoadele demnității sale. Imaginarul, mitul, discursul istoric se întrepătrund în volumele lui Lucian Boia, istoric reputat, spirit critic și demitizant în istoriografia românească: Istorie şi mit în conştiinţa românească, Jocul cu trecutul, Istoria între adevăr şi ficţiune, editate de Lucian Boia.

Daniel Cristea-Enache readuce în patrimonial cultural, pagini de istorie și critică literară, elaborate minuțios, cu argumente pertinente. Mesajul Logosului, întrupat în carte este un semn al culturii şi al înţelepciunii. Lectura nu-şi va epuiza niciodată toate semnificaţiile. Se deschide un orizont tot mai bogat sensurilor. Parcurgem odată cu Daniel Cristea-Enache, un itinerar spiritual, din care ni se relevă captarea esenţelor, eternizarea acestora în scris, bucuria spiritului. Creațiile scriitorilor sunt trepte ale elevației spirituale.  Octavian Paler, Paul Cornea, Ion D. Sârbu, Ileana Mălăncioiu, D. R. Popescu, Nina Cassian, Al . Paleologu, Arghezi. Problemele intelectualului român sunt dezbătute cu rigoarea unui spirit care pledează pentru adevăr. Intelectualul autentic, se implică și în viața cetății. Asistăm azi la o răstălmăcire a sensurilor relevate. Este cazul lui Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu,  Andrei Pleșu. Vladimir Tismăneanu, Andrei Cornea, Ovidiu Șimonca, Vasile Ernu. Nicolae Manolescu readuc în paginile cărților efervescența creatoare.

Subcapitolul O nouă literatură propune atenției, romanul lui Marin Preda,  Cel mai iubit dintre pământeni, un icon al spiritului românesc și al culturii autohtone în rezistența lor la totalitarismul paranoic din anii ‘80. În studiul Semnele realului, Cornel Moraru percepe romanul și personajul său, Victor Petrini ca un simbol al libertății conștiinței de sine.

Lui Octavian Paler îi sunt consacrate eseurile care-l definesc ca un autor al introspecției. Volumul Deșertul pentru totdeauna supune atenției cititorului, dimensiunea temporală și morală a vieții. Suferința fizică va însemna pentru cel născut la poalele munților Făgăraș, o întoarcere la obârșie în tonalități grave. Pentru Neuitatul Paler, Lisa, satul natal, îngenunchiat la poalele munților Făgăraș devine un reper simbolic, cvasimitologic. Aici s-au zămislit Cuvântul, rostirea, rânduiala. Timpul rememorării trasează două dimensiuni: cel al nostalgiei, al dorului după o lume pierdută în zariștea cosmică și un timp al unei realități crude, cel al distrugerii satului românesc din perioada comunistă. Cel dezrădăcinat va reveni de fiecare dată, cu ochii cugetători ai inimii, în satul natal. Pentru a-și întregi orizontul spiritual, Octavian Paler ca și Marin Preda, vor trebui să se desprindă de sat,  dar în această plecare iau, așa zicând, satul cu ei. Pentru generația de acum cât și pentru generațiile care vor veni, creația lui Octavian Paler are o subtilitate pe care cititorul o va intui. Din paginile cărților răzbat îndoielile, întrebările, crizele cu care toți ne confruntăm.

Daniel Cristea-Enache îi surprinde ca și în Convorbiri cu Octavian Paler, eul profund, eul generic în care fiecare cititor se regăsește. De la copilăria într-un sat reproiectat într-o mitologie personală la adolescența cu lecturi devoratoare, de la aceasta la tinerețea experiențelor literare și la maturitatea scriitorului consacrat, de la drumurile inițiatice ale călătorului pentru care geografia este o formă a istoriei la fixarea într-o matcă românească de alții disprețuită, omisă, uitată, Paler a exprimat foarte mult din noi-și foarte profund.  Obsesiile lui au fost (ori au devenit) și ale noastre. Întrebările pe care și le-a pus ne-au frământat. Răspunsurile, când au fost posibile, au căpătat forma lui de expresie.

Eseul 44 de lei marchează un destin, destinul unui scriitor consacrat. La anii senectuții, își privește satul natal  cu ochii limpezi, fără lacrima emoției și aburul nostalgiei. Din paginile volumului de publicistică, se desprind personalități marcante ale scriiturii românești:  profesorul Paul Cornea, un spirit al toleranței intelectuale, al deschiderii către nou, Ion D. Sârbu, scriitor liber de epoca sa, de determinările și constrângerile totalitare.

Rezistența prin cultură readuce în paginile cărții, personalități ale culturii românești din lagărul socialist din est: Ion D. Sârbu și Ileana Mălăncioiu. Pentru cei aflați în Occident,  libertatea este un dat,  nu un rezultat. Exemplul Monicăi Lovinescu una dintre conştiinţele diasporei româneşti,  la Europa liberă, este relevant. Colaborarea la revistele în limba română din exil, a fost prodigioasă: Luceafărul, Caiete de dor, Fiinţa românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora. În volumele editate, Monica Lovinescu a pledat pentru demontarea si demistificarea pretenţiilor ideologice ale totalitarismului comunist. A surprins legăturile de adâncime, infra-raţionale, dintre comunismul românesc si variile încarnări ale fascismului (Vladimir Tismăneanu). Din anul 1962 îşi începe colaborarea asiduă la Europa liberă. Teze şi antiteze şi Actualitatea culturală românească au avut o audienţă copleşitoare. Volumele Unde scurte I, Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu şi Grigore Cugler,  Seismografe. Unde scurte II , Posteritatea contemporană. Unde scurte III, Est- Etice. Unde scurte, IV, Pragul. Unde scurte, V, La apa Vavilonului, La apa Vavilonului, II, Jurnal 1981-1984, Diagonale, Jurnal 1985- 1988, Jurnal 1990-1993,  Jurnal 1994-1995, Jurnal 1996-1997, Jurnal 1998-2000, îi întregesc o carieră consacrată demnităţii umane. Monica Lovinescu si Virgil Ierunca se încadrează în perimetrul a ceea ce putem numi patriotismul liberal (V. Tismăneanu). Cuvinte din cuvinte este parabola unei lumi totalitare, cea a României dintre anii 1948-1989. În subcapitolul Personalitate și umanitate, autorul evidențiază vitalitatea artistică a Ninei Casian. Cosașu și-a fixat standarde de exigență autocritică, în sens etic dar și într-unul literar, obsesia stilului dislocând obsesia ideologiei comuniste. Ciclul Supraviețuirilor redă un proces al comunismului din interior. D. R. Popescu rămâne în istoria literaturi române prin opera sa, corintică.

Volumele editate de Dimisianu conturează o adevărată hartă a literaturii postbelice și postrevoluționare. Lui Manolescu, generația de acum îi datorează alcătuirea unui canon literar în care au intrat toate grupările și școlile noastre scriitoricești, de la postexpresioniști la textualiști și de la onirici la realiști. Aventura imaginarului poetic ne însoțește la fiecare relectură a creației argheziene. Sorescu invită cititorii la o matură reflecție asupra asupra morții. În «Puntea», carte scrisă pe patul de suferință și subintitulată «Ultimele», bolnavul se agață de realitate, de viață, de făpturile și obiectele ei. Poetul, urmărindu-l de aproape, purifică, decantează și esențializează. «Cartea morții» este esențializată la maximum. Emil Brumaru se plasează într-un crâmpei de tensiune al fantasmaticului folosindu-se de prezentul dat pentru a evada în zonele unor obsesii fecunde. Volumul Urcarea  muntelui de Ileana Mălăncioiu este un punct de reper al relativ puținelor scrieri cu orientare antitotalitară apărute în țara noastră până în 1989. Şi, în final, de ce aproape liber? În virtutea legii morale, autorul conchide: Libertatea mea nu este nici completă, nici perfectă. Ea este îngrădită de coduri şi constrânsă de cutume, de legi nescrise şi reguli comunitare. Nu mă simt deci liber, ci aproape liber, iar acest „aproape” a ajuns să mi se pară la fel de important ca libertatea însăşi.

 

 

 

 

Lasă un comentariu

LANSARE DE CARTE 7 iunie 2018 CUANTE Nicu Brezoianu Făgăraș, Editura Negru-Vodă, 2017 – Prof. Viorica Bica

20 iunie 2018 la 11:56 AM · Înregistrat sub Activităţi, Colaboratori, Comunitate, Cultură, Parteneri


PROF. VIORICA BICA

Biblioteca Municipală Octavian Paler

 

34808193_1698892700176777_5286819100281012224_o

În volumul Cuante, Nicu Brezoianu instituie un timp al contemplației. Este acea logică deductivă, proprie intuiției poetice. Versurile absorb în ele însele, ”viziunea spaţială şi temporală infinită”. Volumul de poeme deschide o viziune cuantică a lumii. Nicu Brezoianu abordează teme universale: timpul, cosmicul, istoria, solitudinea, natura, dragostea. Descindem astfel în poezia care instituie o punte între filozofie și știință. Filosoful Ștefan Lupașcu (Experiența microfizică și gândirea umană) deceleză dualismul antagonist ca natură a spiritului, a fenomenului logic, existențial din perspectiva curentelor filosofice și a cercetării epistemologice a științei moderne. Logica antagonistă ne este oferită de însăși evoluția istorică. În studiul Experiența microfizică și gîndirea umană, Lupașcu definește particula ca un ansamblu de proprietăți intrinsece numite numere cuantice căreia i se asociază o anumită energie impuls. Principiul antagonismului și logica energiei decelează logica antagonismului. Există o teamă instinctivă care vine din străfundul ființei noastre în fața acceptării ”principiului terțiului inclus”, a acceptării că ”un obiect poate fi în același timp A și non-A, întrucât asemenea acceptare ar părea că pune la îndoială propria noastră identitate, propria noastră existență. Conceptul de energie conturează meditația filosofică lupașciană. Energia are proprietatea identității și proprietatea diferențierii individualizatoare.

Cele trei niveluri de Realitate – macrofizic, microfizic şi ciber-spaţiul-timp – acced la redefinirea vieţii noastre individuale şi sociale, la o nouă interpretare a cunoştinţelor străvechi, la o nouă explorare a cunoaşterii de sine.

Instituirea unui timp universal, calitativ şi a altuia concret – acest tip de creaţie este propriu modernismului poetic. Dialectica cuantică facilitează accesul la logica concretă care domneşte adesea în profunzimile sufletului – logica psihică. În viziunea lui Nicu Brezoianu   există un izomorfism  între lumea microfizică şi cea psihică. Relevantă este poezia cuante care deschide volumul: stropi galactici cad sacadat pe planetă

 caii de marmură rumegă poveri împietriți

                                   turnăm în tipare umili muritori obosiți

                                   în miezul nopții de abanos a vorbit o cometă

 

de mici alergăm paralel cu  destinul sens unic

cuante-n natură, imemorial se dau peste cap

                                   hobiți clonați dintr-o țeastă, pornit-au pe pistă la trap

                                   enigma-i ucisă sub stâncă, într-un semn runic

 

                                   în miezul nopții de abanos a vorbit o cometă

                                   turnăm în tipare, umili muritori obosiți

                                   caii de marmură rumegă poveri, împietriți

 stropi galactici cad sacadat pe planetă

Poemul ars poetica este o pledoarie pentru arta poetică cuantică. Este o incursiune în doctrinele literare și artistice. Considerații pertinente cu privire la compoziția complexă a modernității sunt aduse noii vârste culturale:

Până ieri, la zece, mai puteai trece poet simbolist

                        gînditoare clio zîmbea obosită unui tânăr turist

                        rimbaud se juca cu o biată corabie dar era un artist

                        baudelaire se înecase în spleen ca un albatros trist

 

                        poți coborî două trepte o să fii suprarealist cadet

                        vorbele sale goale se loveau sec de un craniu absent

                        breton folosea vase comunicante pentru amorul ardent

mica sirenă îmi șoptea glacial a devenit impotent

 

norma ca modernist ar fi trebuit calvarul să-ncepi

sartre îi spunea din priviri critic bătrân nimic nu pricepi

am întărit prin viu grai murit-a curentul e greu să concepi

însoțit de orbii lui munch a pornit supărat să culeagă dovleci

Realitatea rezistă experienţelor, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor, formalizărilor matematice. În acest sens, poemul cuanta revoltată, este definitoriu: o cuantă revoltată

                                   este un pleonasm

                                   câmpul cu iarbă a devenit o mare de smarald

                                   colorată cu penelul primăverii

                                   margarete albinoase

 sărută carul mare

                                   unda călătoare a amazonului

 mângâie fața aspră

                                   a terrei

 în adâncuri, hades încinge cazane cu lavă

                                   ochiul rotitor

                                   fotografiază respirația străzii

                                   pionul devorează o antilopă gnu

                                   coarnele ascuțite ale antilopei

                                    spintecă burta hidoasă a reptilei megalopolis

                                   antilopa paște pe câmpul speranței

                                   la umbra vulcanului kilimanjaro…

Logica terţiului inclus este o logică a complexităţii înseşi. Timpul, spaţiul devin valori axiologice ale eului liric. Poemul glossă conturează un eseu al condiției umane. Poemul are valoare filozofică, gnomică, constituindu-se într-un adevărat cod de cunoaştere. Motivul central este al lumii ca teatru asociat cu ideea dezolării : filosofii croșetează paranoic sisteme

                                   prostituate de lux vestalic veghează

                                   tehnica îmbogățește limba-n morfeme

                                   sălbatic instinctul primar ne dictează

 salvarea mentală transpusă-i în secte

                                   intelectualii șic au devenit incomozi

 savanții clonează roboți din insecte

 generația hippy a produs vagabonzi

 Fiecare strofă se încheie cu un vers în chip de concluzie. Departe de tumultul efemer al cotidianului, poetul se retrage în sine. După Schopenhauer, lumea exterioară este percepută în conștiința omului ca reprezentare. Trăim într-un prezent etern, care cuprinde totul. Versurile deschid o perspectivă shopenhaueriană pesimistă : pasărea destin

 a picurat o lacrimă contur

                                   în oceanul gândurilor

                                   pirogravate de ochiul magic

                                   al memoriei

                                   dacă aș fi cunoscut

                                   drumul trăirilor mele nesemnificative

                                   nu aș fi irosit lacrimi cuantice

                                   concurând lacrima contur

                                   a păsării destin

                                   doream inconștient

 o existență festin

 umbrită languros

                                   de mlădioase bacante

                                   ritmul poveștii personale

 s-a scurs însă andante

                                   o sumă de clipe blazate

 ascunse-n pliante

                                   să nu greșiți și voi

                                   nu consumați zilnic vise

                                   veți deveni dependenți

 veți pierde conturul

                                   veți asculta absenți

                                   cum bate pendulul

                                   acum știu

 înnoată-n destin

                                   zidește lacrima curată

                                   ca plânsul fecioarei

                                   trădată întîia dată

                                   zidește lacrima cristal

                                   din cuarț sau opal

                                   lacrima

 va surâde inocent

                                   ridiculizând destinul

                                   regăsește-te la sfârșit

                                   într-o picătură inocentă

                                   care va încusta în timp

 emoția absentă (Destin).

Prin conexiuni cu poetica cotidianului, se recuperează atitudini şi dimensiuni ale lumii poetice. Motivul timpului poartă valențe multiple, ceea ce configurează  moduri fiinţiale ale poetului şi ale eului poetic. Nicu Brezoianu evocă un  timp istoric decadent, crepuscular și steril :

scoarța terestră s-a rupt în șapte bucăți

                                   maimuțele urlătoare au mersul biped

                                   fiara din om a ars biblioteca cu cărți

                                   la curte se servea carne stropită cu mied

                                   specialiștii au născocit în deșert, fisiunea

                                   bomba rânjește candid, omenirea se teme

                                   civilizația creștină și-a alterat misiunea

                                   filosofii croșetează paranoic sisteme

 

 atunci și acum cel mai puternic îți este destin

                                   mercur s-a-nroșit cu sânge născut pe pământ

s-a servit modular educație la modul declin

                                   nebun este astăzi poetul ce caută-n cuvânt

 pofta nebună topește bobul de milă

                                   trecut-au milenii de foc dar ura primează

partidele, clanuri tratează votanții cu silă

 sălbatic, instinctul primar ne dictează

 

                                   dansau demonic reptile cu limbă de foc

 copleșit nimicul uman contempla împietrit

                                   inventase uriași să îmblânzească acest joc

                                   religii bizare îi dictau viața prin dogmă și rit

 plouă cu neputință, din ceruri grădina cu zei

 habotnicul citește în astre horoscoape perfecte

                                   biserici și temple distrug satanișttii atei

 salvarea mentală transpusă-i în secte

 Imaginarul poetic se concretizează în timpul auroral al elanurilor creatoare: în deșert nisipul de aur se rumeea pe papirus

 semne ciudate-nșirau scribii adunați în armate

 alchimiștii sorbeau elixir din morga lui Plinius

                                   dresorii ideilor din padoc erau persoane damnate

                                   artiști cu loden și ochelari s-au exilat la Paris

                                   disidenți psihopați se credeau topoare cu solzi

                                   suprarealistul Dali picta ceasuri expuse în paradis

 intelectualii șic au devenit incomozi

 Este timpul cu dimensiunile trecutului și prezentului. Este motivul prezentului etern schopenhaurean.

Premisele pe care le-am invocat mai sus reclamă o abordare a imaginarului poetic dintr-o perspectivă a temporalităţii elaborată şi fundamentată filozofic. Trecerea inexorabilă a timpului acoperă poemul Doină : Bate vânt de dor de ducă

                                               ce-a fost verde se usucă

 bate vânt de dor și jale

                                               apele își sapă cale

                                   printre munți înalți de piatră

                                   unde suflete se-adapă

 cu basme purtate-n vânt

                                   de zbor harnic și cuvânt

                                   floarea de cireș plesnește

 negru văl te-nțepenește

 zboară ager gândul meu

                                   ca un sprinten copil zmeu

                                   zboară unde-i vedea zare

 și te mișcă-n deal în vale

 nu sta locului o clipă

                                   și privirea n-o ridică

                                   decât la sfârșit de drum

                                   să-i spui domnului stăpân

                                   ce-ai văzut cu ochi drăcesc

                                   printre flori de măr domnesc

                                   ce ai auzit sub lună

 într-o noapte la fântână

 când duhurile se-adapă

                                   și zorii de zi se crapă

                                   când prin vătăluci de ceață

                                   răsărit-a o albeață

 punct viclean de cosmic neam

 zicând nouă cu alean

                                   că nu-i jale mai amară

 ca jalea de viață rară

 căci treci pragu-n alt tărâm

 singur pe nesigur drum

 n-ai cum să te –mpotrivești

 destinul nu-mplinești

 e lege de la natură

                                   de-o fi rea sau de-o fi bună

                                   pumn de tină să ne facem

                                   de cei vii să ne desfacem

Temporalitatea se instituie între creaţia poetică şi realitatea contextuală. Lumea ca Text a absorbit total Textul ca Lume (Monica Spiridon): La prânz, soarele dogoritor a germinat dinozaurii

                        tone de vegetație luxuriantă erau îngurgitate

                        dansau peste peisajul verde crud, pterozaurii

                        viața prindea forme bizare în singurătate

 

 spirala își continuă acendent unduirea lascivă

                        forme placentare se turnau irațional în tipare

 pornise pe drumul fără sfârșit, o specie nocivă

 devenirea darwinistă plutea bezmentic pe mare

 

în hotelul perșteră fresca era la mare căutare

                        înmugurea iminet egoismul, germen al răului

                        creșteau cetăți, se nășteau imperii barbare

 dreptatea zăcea ascunsă în securea călăului

 răsăreau precipitat, sofisticate, orânduiri soaciale

                        crescut în volum, encefalu zbârcit stoca prostia

 adam și eva fusseră otrăviți cu aluzii carnale

                        aghiuță suprasaturat de rău, promulga armonia

                        mașinării sofisticate sfidează critic natura

 homo politicus își tratează confrații cu dispreț

 au trecere buzunarele pline ce umilesc făptura

 stenogramele puterii sunt protocolae de șperț

 de ani lumină rătăcim în acest labirint entropic (”Evoluție”).

Ipostaza de metropolă deschide imagini ale haosului, ale terifiantului, ale incertitudinii: Orașul haotic revarsă incertitudini, mareic

 îngrozită natura se ascunde în parcuri

 betonul sticla metalul tind către ceruri

 persistă pe terra/ miros cadaveric

 îndrăgostiții se iubesc după munți de gunoaie

 pe plajă a eșuat un tanc  petrolier

 peturi strivite în stradă, sunt punct de reper

 viața fetidă se zbate-n noroaie

 la colțuri de stradă decibelii răcnesc

 generația în blugi respiră marijuana

 megalopolisurile caracatiță ne copleșesc

 în week-nd urbanul stresat, aiurea migrează

 viața la țară a devenit exponat de muzeu

 savanții zâmbesc empatic/ uneori migrează (pastel)

Mitul eternei reîntoarceri este o psalmodiere a curgerii : un chip de strămoș cu față de sfânt

 mă-ndeamnă cu vorba-n-ai a te teme 

 sămânța de neam rodit-a-n aceste străfunduri

 nevinovată făptura copil persistă-n conștiință

 mitul eternei reîntoarceri se-ascunde în gânduri

destin rătăcitor printre străini suspină locul

 în țintirim veghează crucea creștinescă/ ca ieri își arde soarele în vârful doabrei focul

 sunt clipa care curge în cel  ce-o să se nască

 aleargă infinit același duh în cronica pământ

 hrisoavele-s păstrate tainic în cuvânt

 inevitabil mă cheamă sângele matricilor materne

 întoarce-te la începuturi să sfârșești  îmi spun

 n-ai a te teme

Poetul retrăiește și redă o umanitate generică. Cuvântul zămislește o zi a speranței. În ziua speranței

 gânguriră mugurii sălciilor plângătoare

 printre sonuri tărăgănate

 cu iz bizantin

 

Lasă un comentariu

Older Posts »