http://www.monitorfg.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=9812:octavian-paler-evocat-de-ziua-bibliotecii&catid=43:tiri-locale&Itemid=29
Vineri, 10 iunie a.c. , începînd cu ora 10.00, s-a desfăşurat în incinta Muzeului Ţării Făgăraşului ,,Valeriu Literat“ un maraton cultural cu prilejul zilei Bibliotecii. Evenimentul a fost marcat cu o tematică în memoria scriitorului făgărăşean Octavian Paler, care s-a stins din viaţă în anul 2007.
Acţiunea culturală s-a desfăşurat în Sala Tronului din Cetatea Făgăraşului şi s-a bucurat de prezenţa unor oaspeţi distinşi, figuri marcante ale culturii româneşti. Moderatorul programului a fost prof. Viorica Bica.
Scriitorul Cornel Teulea a deschis evenimentul
Programul a fost deschis printr-un cuvânt al scriitorului şi dramaturgului Cornel Teulea, totodată unul dintre cei mai cunoscuţi profesori făgărăşeni. ,,Sunt bucuros că Făgăraşul ştie să-l aprecieze pe Octavian Paler, unul dintre cei mai buni scriitori români. În anul 2017 vor fi zece ani de la moartea lui Paler. Este foarte bine că se sărbătoreşte de 7-8 ani încoace dar trebuie să-i avem în vedere şi pe alţii“ a spus Cornel Teulea.
Octavian Paler, o conştiinţă mereu trează
Profesorul Ionel Mihali i-a adus un omagiu memoriei lui Octavian Paler prin expunerea temei- ,,Octavian Paler, o conştiinţă mereu trează“. ,,Se cuvine subliniată cu toată reverenţa iniţiativa organizării acestui eveniment. Nici nu se putea găsi o locaţie mai potrivită pentru evocarea scriitorului Octavian Paler. Am avut prilejul să mă aflu în apropierea sa şi l-am descoperit nu doar pe scriitorul ci şi pe omul Octavian Paler. Întâlnirea cu el o pot socoti un miracol, atunci când mi-a oferit ocazia să vorbesc despre opera sa. Am aflat de la el cât de elocventă este tăcerea. Îi urmăream privirea dar rămînea tăcut şi impenetrabil ca un sfinx. Cînd rostea câte un cuvânt îl percepeam ca având o mare pondere. Lui Octavian Paler îi repugna trăncăneala gratuită. Scriitorul îşi mărturiseşte prin opera sa, voinţa de a nu plăti preţ circumstanţelor. Se simte fericit în parabole. Deşi ardelean, nu-şi are afinităţi cu stilul scriitorilor ardeleni, exceptîndu-i pe Blaga şi Cioran. În ,,Mitologii subiective“ din 1975 ne găsim în spaţiul Eladei cu miturile ei. Octavian Paler demitizează, nu bagatelizează miturile. Dimpotrivă, le provoacă pentru o elaborare nouă. În Narcis, de exemplu, vede un chip al lucidităţii şi nu al frivolităţii şi îl citez acum: ,,A gustat din nefericirea de a descoperi neantul în propria-i fiinţă“. Miturile i se supun scriitorului Octavian Paler încărcate de semnele grandorii tragice. În ,,Apărarea lui Galilei“, de pildă, din 1975, Galilei apără viaţa, vorbeşte ca un zeu, dar suferă ca un om. Octavian Paler îşi asumă implicit condiţia umană cu toate crimele istoriei. ,,Urăsc călăii, însă nu mi se pare corect să-i urăsc ca victime…“ mai spunea el. ,,Scrisori imaginare“ este cea mai profundă carte a lui Octavian Paler, adresându-se marilor spirite şi descriu o stare de spirit încordată şi împinsă către marginile cunoaşterii de sine. Sînt nişte scrisori reflexive pe teme diferite. Ultima scrisoare adresată lui Blaga este o emoţionantă profesiune de credinţă, un elogiu adus sacrului. Octavian spunea în ,,Vremea întrebărilor“- ,,Trăncăneala se dovedeşte la noi o armă politică redutabilă“. Stâncă de la poalele Munţilor Făgăraş, şlefuită la masa tăcerii. Cum vremurile se schimbă şi noi odată cu ele, îmi este tot mai dor de Octavian Paler“ a spus profesorul Ionel Mihali în alocuţiunea sa.
Vârsta satului transilvan
Este tema pe care şi-a ales-o binecunoscutul profesor de limba şi literatura română, Liviu Ioani pentru a evoca figura scriitorului originar din Lisa. ,,În anul 1926 s-a născut Octavian Paler. Ar fi putut ca la 90 de ani să fie în viaţă şi să îi marcăm prezenţa sa vie. Paleriu vine de la vechiul cuvânt grec ,,palerius“ care înseamnă ,,vechi“. Rostirea ,,paler“ este o pastişă după numele străin. Sărbătoarea noastră cade într-un moment nepotrivit, când avem acum două rînduri de edili ai Făgăraşului: pe cei vechi şi pe cei noi. Ne pare rău că niciunul dintre ei nu se află aici“ a punctat Liviu Ioani. ,,A fost puţin domnul Bogdan dar văd că a plecat“ a mai spus profesorul făgărăşean. ,,M-am aflat într-un impas dar am găsit o poartă la Lucian Blaga cu Sufletul satului“ şi-a continuat Liviu Ioani expunerea. ,,Ideea mă chema spre suflet, spre interiorizare. Într-o imagine psiho-somatică că satul este o fiinţă iar vârsta nu poate fi a satului propriu-zis ci a celui ce o priveşte până ce veşnicia îl cuprinde. Eu preiau mitul lui Narcis- satul era însăşi imaginea lui. Putem descrie satul ca pe un mediu biografic dar noi avem nevoie de o sondare a adâncurilor printr-o distanţare în spaţiu şi timp. Copilul Octavian admiră uniforma tatălui său, stând călare într-o ţinută a armatei imperiale. Aşa ne rămîne peste ani vârsta de aur a copilăriei? ,,Prezentul se infuzează în trecut“ zicea Paler. Memoria este literatură în care generalul este redat prin elemente particulare. Mediul i se manifestă copilului ca un paradis, acolo a deprins gustul utilităţii şi sentimentul ruşinii. Era un mediu moral în care copilul are curaj să înfrunte ameninţările din jur precum eroii din basme. Are curajul să stea într-o ogradă departe de sat pentru a aprinde focul ca să alunge mistreţii şi alte animale. El ia asupra sarcini din gospodărie cu toată seriozitatea dar le priveşte într-un mod original. De exemplu, el ştie să numere pînă la 20. Dacă orătăniile din ogradă sunt mai numeroase decât cunoştinţele sale, ia decizia firească ca pe celelalte să le omoare“ a spus profesorul Liviu Ioani cu o notă de umor. ,,Aceasta este forţarea abstractului, dictatura ideii preconcepute, a dogmelor, ajungând astfel la un fel de Inchiziţie. Este, dacă vreţi, un ,,Pat al lui Procust“ pe care se taie tot ceea ce este de neînţeles. Unele scene povestite de Octavian Paler par decupate din basme. Povestirea aventurii unei călătorii în plină iarnă, de la Lisa la Sîmbăta, şi în care tatăl şi unchiul împreună cu micul Octavian sunt urmăriţi de o haită de lupi, iar adulţii hotărăsc să arunce purceii din căruţă, aduce o altă realitate existenţială: sacrificarea celui mai slab, lupta pentru supravieţuire. Satul este locul de nepărăsit. Decizia familiei din anul 1937 de a trimite copilul la şcoală în Bucureşti este catastrofală pentru el. Sare peste gard dar îl opresc bocancii cei noi cu care se încurcă în gard. Într-o interpretare psihologică, bocancii constituie semnul citadinului, al trotuarului care corupe. Din marginea Lisei se vedea la 18 km Făgăraşul sub forma unor dungi albe…Faţă de Bucureşti se simte refractar şi inadaptabil iar în primii ani de şcoală nu gustă nimic din civilizaţia urbană. Abia cînd descoperă Biblioteca se împrieteneşte cu citadinii. Bucureştiul este, în opinia lui Paler, oraşul în care ,,se ratează şi sfinţii, şi eroii“… Iată ce spunea el la vârsta maturităţii depline: ,,Acum merg rar în Lisa, iar acolo mă simt de prisos“. Mediul din sat i se pare tot mai străin. El conştientizează erodarea sa de viziune. Vîrsta edenică nu trebuie căutată în spaţiu, ci timp. Demiurgul a zămislit omul dintr-o gravă contradicţie, ca pe un adult copil. Contradicţia aruncă paradisul în neant. Când omul face cel mai mic pas spre emancipare, paradisul piere. ,,Copilăria cu adevărat a fost un mit, după aceea urmează trezirea“, adică istoria după mit“ a încheiat prof. Liviu Ioani.
Relevanţa biograficului – mitul copilăriei
A fost expunerea cunoscutului profesor dr. universitar Ioan Mariş. ,,Mitul acesta al copilăriei- a spus Ioan Mariş- este de fapt creaţia omului matur. Retrospectiv găseşti în timp copilăria ca pe un paradis. Întoarcerea în timp face ca scriitorul să mitizeze acest spaţiu. Să luăm de pildă ,,Autoportret într-o oglindă spartă“- ţăranii nu-şi exteriorizau sentimentele, există o pudoare specifică ţăranului. El vorbeşte de mama sa care era o ţărancă evlavioasă şi religioasă şi despre tatăl său care era mai puţin religios“ a spus Ioan Mariş. Profesorul Ioan Mariş a venit cu o propunere: ,,Casa de la Lisa a lui Octavian Paler să fie cumpărată şi să se facă din ea un muzeu care să conserve memoria satului Lisa şi a lui Octavian Paler. Spre exemplu casa de la Cluj a lui Agârbiceanu a fost vândută din nefericire. Casa lui Blaga însă, după ce a fost vândută, a fost cumpărată şi s-a făcut acolo un lucru extraordinar. Să dăm în acest sens un mesaj autorităţilor locale“. În ceea ce priveşte portretul scriitorului din Lisa, Ioan Mariş a mai spus: ,,Paler este cel mai mare moralist după Cioran. Era un însingurat în meditaţiile lui dar nu putea trăi în afară de Agora. Era foarte ataşat de filosofia Greciei antice, spaţiu care l-a format“ a spus Ioan Mariş.
Artă interpretativă
În continuare, elevul Stelio Săpătoru din cadrul Colegiului Naţional ,,Radu Negru“ din Făgăraş, membru al clubului Laudatio, a încântat audienţa cu un minunat concert la orgă în care s-au auzit minunatele piese ale unor clasici ai muzicii precum ,,Rondo alla Turca“ a lui W.A. Mozart, ,,Preludium und fuge“ de J.S Bach, ,,Chaccone D-Moll“- G.F Handel, ,,Walzer As-dur“ de F. Schubert şi Fur Elise a lui L.V. Beethoven.
Interpretări literare ale elevilor
După o scurtă pauză elevii făgărăşeni şi-au adus aportul la desfăşurarea evenimentului cu un grup de montaje artistice. Ştefănică Alexandra, Drăgan Elena, Brumariu Claudia, Croitoru Andreea, Lazăr Larisa, Gabor Cosmina şi Cocan Florina, eleve în cadrul Colegiului Naţional ,,Radu Negru“ au prezentat un frumos montaj literar cu tematica ,,Avem timp“.
Felix Husac, şi el elev în cadrul Colegiului ,,Radu Negru“, membru al grupului ,,Laudatio“ din cadrul Bibliotecii Municipale a susţinut un moment artistic de flaut interpretând ,,Serenada“ de Shubert, ,,Minuet în G major“ al lui Christian Petzold şi ,,Ecossaise in G major“ de L.W. Beethoven.
Eleva Denisia Moiseanu, elevă în cadrul Colegiului Naţional ,,Doamna Stanca“ din Făgăraş a încântat întreaga asistenţă printr-un minunat moment interpretativ de canto. Ea a oferit o minunată ,,eminesciană“ interpretând la voce ,,Sara pe deal“, ,,Pe lângă plopii fără soţ“, şi ,,Codrule, codruţule…“, cunoscutele poeme ale lui Mihai Eminescu.
Au urmat alte momente artistice ale elevilor făgărăşeni în ordinea următoare: Savu Andrei, elev la C.N. ,,Radu Negru“ coordonat de profesoara Adriana Năstasă, a expus ,,Aspecte ale mitului în eseistica lui Ocatvian Paler“. Eleva Motoc Roxana, de la C.N. ,,Radu Negru“, coordonată de profesoara Diana Curticăpeanu cu ,,Orizontul aşteptării“; Stoica Flavia, din cadrul Colegiului Naţional ,,Doamna Stanca“, coordonată de profesoara Georgeta Munteanu cu ,,O viziune asupra existenţei“; Suciu Mădălina, elevă în cadrul Liceului teologic Ortodox ,,Sf. Constantin Brâncoveanu“, coordonată de profesoara Zsuzsa Dull, cu ,,Psihologia creaţiei în opera lui Octavian Paler“; Streza Laura, din cadrul Liceului Tehnologic ,,Av Dr. I. Şenchea“, coordonată de profesoara Ingrid Hera, cu ,,Viaţa pe un peron“ şi eleva Stoia Mihaela din cadrul Colegiului ,,Aurel Vijoli“, coordonată de profesoara Laura Ciolan cu ,,Deşertul existenţial în scrierile lui Octavian Paler“.
Lansare de carte
Cel de-al doilea moment al acestui inedit program cultural l-a constituit lansarea cărţii ,,Astra în satul meu“ a profesorului, scriitorului şi publicistului Ion Onuc Nemeş. Au vorbit profesorul Florentin Olteanu, preşedintele Fundaţiei Culturale ,,Negru Vodă“ din Făgăraş, profesorul Liviu Ioani, preotul Marcel Greavu, prof. univ. dr. Ioan Mariş şi profesoara Viorica Bica. Dr. Ruxandra Nazare din cadrul Bibliotecii Judeţene ,,George Bariţiu“ din Braşov şi metodist Crina Buştenaru din cadrul aceleiaşi instituţii. Evenimentul s-a încheiat la ora 15.30.
Ion Onuc Nemeș: Astra în satul meu
Lucrarea ,,Astra în satul meu“ sistematizează un vast material documentar şi memorialistic pentru a oglindi, într-o amplă sinteză, domeniile în care ,,Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român“ s-a afirmat, de la întemeiere, anul 1861 şi până astăzi, pentru emanciparea socială şi naţională a românilor din Transilvania, prin răspândirea culturii şi aplicarea cunoştinţelor teoretice în activitatea practică. Anticipînd dictonul modern ,,Cunoaşterea înseamnă putere“, autorul evidenţiază efortul perseverent al intelectualilor de la sate şi de la oraşe. Autorul Ion Onuc Nemeş, ajuns acum la vârsta septuagenară, are o biografie care interferează în multe privinţe cu istoria ,,Astrei“. Originar din Sâncraiu Almaşului, sat din nordul Transilvaniei, situat între Cluj-Napoca şi Zalău, a cunoscut de la părinţi şi bunici manifestările organizate de ,,Astra“ în satul natal, mai cu seamă în perioada de avânt şi dezvoltare: 1861-1940. La mărturiile orale s-au adăugat un interes constant şi o lungă documentare realizate pe parcursul studiilor universitare la Facultatea de Filosofie din Cluj, apoi la Biblioteca ,,Astrei“ din Sibiu, unde a îndeplinit mulţi ani funcţia de director. În cele peste 500 de pagini cartea reconstituie într-o imagine monografică domeniile de acţiune ale ,,Asociaţiunii“, pentru a-şi crea resurse materiale, mijloace de acţiune, aderenţi devotaţi, beneficiari entuziaşti pe tot cuprinsul Ardealului. Prin titlul ,,Astra în satul meu“, autorul a apelat la o figură de stil prin care, pornind de la un model, de care este legat afectiv, să extindă aria de cuprindere pentru miile de acţiuni similare în lumea rurală. Capitolele prin care este structurat conţinutul oferă o adevărată strategie culturală pentru emanciparea naţională a românilor, amplificată an de an, cu momente culminante în perioada interbelică, pînă la izbucnirea celei de-a doua conflagraţii mondiale. Astra s-a menţinut activă pînă în 1950, când a fost dizolvată prin ordin de guvern. Şi-a reluat activitatea abia în 1990. Asociaţia a iniţiat construirea de case naţionale în fiecare localitate. Casa centrală de la Sibiu, o monumentală clădire barocă pe patru nivele, a fost inaugurată în 1905. În susţinerea manifestărilor culturale ,,Astra“ a valorificat potenţialul intelectualilor români: preoţii, învăţătorii de la sate, intelectualitatea oraşelor, inclusiv cadrele universitare… Citim în carte că şi Făgăraşul a organizat asemenea şcoli, precum şi manifestări culturale de amploare pe vremea când ,,despărţămîntul“ era condus de profesorul Valer Literat. Date inedite şi bogate oferă monografia despre ,,Şoimii Carpaţilor“. După modelul cehoslovac al sokolilor ( sokol-şoim ) organizaţia viza activitatea sportivă şi culturală a tineretului, educaţia în spiritul ordinei, disciplinei, al sănătăţii fizice şi psihice… Deşi cartea reprezintă evenimentele cu concizie şi rigoare ştiinţifică, talentul narativ al autorului face lectura agreabilă şi captivantă, asemenea unei opere beletristice. La relevanţa expunerii contribuie şi bogatul material iconografic, întins pe o sută de pagini- o veritabilă cronică în imagini, comentate inteligent şi expresiv. Din arhive şi colecţii particulare, d-nul Ion Onuc Nemeş, a pus în lumină prin fotografii foarte clar reproduse, episoadele memorabile din manifestările Astrei. Personalităţi şi locuri, dar mai cu seamă grupuri mari de oameni, comunităţi ardelene, probează valoarea acţiunilor şi entuziasmul participării. Scrierea şi editarea acestei cărţi reprezintă şi un convingător act patriotic al autorului. Cele redate sînt nu numai secvenţe istorice muzeificate, imagini de patrimoniu, ci, în primul rînd modele vii, demne de a fi preluate în zilele noastre, pentru regenerarea fiinţei naţionale.
Blogul Bibliotecii Municipale Făgăraş 