Archive for decembrie, 2019

19.12.2019 – CORUL DE CAMERĂ ASTRA Concert de colinde. Cetatea Făgărașului


Dirijor: Ioan OARCEA

Corul de cameră ASTRA are o puternică tradiție în Asociația Transilvană pentru cultura și literatura poporului român, fondată în 1861 sub patronajul mitropolitului Andrei Șaguna. În ultimii 30 de ani, corul a susținut peste 700 de concerte a cappela și 80 de concerte vocal-simfonice. A participat la festivaluri, concursuri, proiecte culturale și parteneriate corale în Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehia, Elveția, Franța, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Serbia, Spania, Ungaria, România.

79545327_2612886928758009_6953156223743033344_n

 

Repertoriul corului cuprinde peste 400 de lucrări a cappela și peste 50 de lucrări vocal-simfonice din creația compozitorilor: Bach, Beethoven, Berlioz, Bernstein, Bizet, Bruckner, Charpantier, Carissimi, Dvorak, Faure, C. Franck, Gounod, Haendel, Mendelssohn-Bartholdy, Mozart, Carl Orff, Puccini, Richter, Scapin, Schubert, Stravinski, Verdi, Vivaldi.

Din anul 1996, corul ASTRA este membru fondator al Asociației române de cânt coral care face parte din Federația corală internațională A coeur joie și Organizația internațională a francofoniei (OIF), iar din anul 1999 Corul Astra este membru Forumului cultural balcanic.  

Repertoriu:

  1. Închinarea păstorilor – Dan Pavelescu
  2. Cântec de Crăciun – Gheorghe Budiș
  3. Mare minune – Gheorghe Cucu
  4. Se lasă seara – Colind din Tirol
  5. Rămân și eu la ieslea Ta – Anonim 1592
  6. Spre Bethleem treceau păstorii – L. H. Redner
  7. Ding, dong – Melodie franceză sec. XVI
  8. Sara-i bun’a lui Crăciun
  9. Mărire-ntru Cele’nalte – Nicolae Lungu
  10. Domnul Sfânt când s-a născut – Tiberiu Brediceanu – Solo: Elena Tofan
  11. Colind uitat – Mihail Jora – Solo: Orsolya Lovenberger
  12. What child is this – Solo: marta Lovenberger
  13. O, noapte sfântă! Adolphe Adam – Solo: Angela Hociung
  14. Astăzi s-a născut – Timotei Popovici
  15. Într-o iesle – Colind popular polonez
  16. Linu-i lin – Ioan D. Chirescu – Solo: Angela hociung
  17. Trei păstori – Lucian Nireșteanu
  18. Colind – Ana-Maria Meza
  19. Floricica – Francisc Hubic
  20. Rămâi, om bun, sănătos! – Ion Criveanu
  21. Stille Nacht – Franz Xaver Gruber
  22. Vine Crăciunu’ pe sară – Nicolae Ursu
  23. Tri ficiori ca tri bujori – Nicolae Sebeșan
  24. Suită de colinde din repertoriul internațional – Dirijor – Elena Tofan
  25. Away in a manger – Dan Pavelescu
  26. We wish you a Merry Christmas – Dan Pavelescu
  27. Jingle bells – Dan Pavelescu
  28. Mary’s Little Boy Child – J. Hairston
  29. O, ce veste minunată! – Dumitru G. Kiriac
  30. Plecarea magilor – Dumitru G. Kiriac

Lasă un comentariu

Expoziție de carte – Domnul din ceruri făr-de-nceput


80311818_2787592771329180_7291759956322156544_n

Domnul din ceruri făr-de-nceput,

Dintr-o fecioară azi s-a născut.

Hai cu toţii spre Betleem să pornim!

Să-l slăvim, să ne-nchinăm! Să-l slăvim!

Ciobănaşi din depărtare fug la iesle să adore

Prunc preasfânt. Prunc preasfânt,

Pe cer în coruri sfinte, îngerii cântă dulce

Mărire lui Iisus, mărire lui Iisus!

Nașterea lui Iisus ”rămâne în ea însăși o Taină de adâncime de necuprins cu mintea, pe care nici îngerii nu au putut-o pricepe. ”Taina cea din veac  ascunsă și de îngeri neștiută” (Cântările octoihului, glas 4). Esența acestui slăvit praznic împărătesc, este miezul creștinătății însăși, căci fără Iisus, mântuire lumii, nu este: ”Fără de mine, nu puteți face nimic!” (Ioan, 15:5).

79644574_2423634014615646_1227262706986254336_n

Nașterea Cea mai presus de fire a Pruncului Iisus este Răsăritul cunoașterii voii lui Dumnezeu pentru umanitate și dovedește neîndoielnic,  faptul că Dumnezeu a arătat dintotdeauna iubire către om, a arătat compasiunea, a  arătat dragoste și dor, făcându-i omului iarăși, chemarea cea către Rai. De aceea, Hristos este Răsăritul Cel de Sus, Soarele dreptății, Lumina cunoștinței, Reperul fundamental și Calea umanității întregi spre mântuire, spre Împărăția lui Dumnezeu.

Colindele sunt muzica de taină din adâncul cuvintelor Dumnezeieștilor Scripturi, dogmă despre venirea lui Dumnezeu în lume pentru mântuirea noastră, legătura dintre sufletul lumii și Duhul lui Dumnezeu, dintre Raiul lui Dumnezeu și Adam cel căzut din el și pierdut în lumea păcatului, oglinda revelației divine, puntea dintre om și Dumnezeu, pecetea împăcării prin Nașterea lui Iisus, Fiul Celui Preaînalt, Emanuel, care se tâlcuiește ”Cu noi este Dumnezeu”. Iisus este Mântuitorul lumii. Colindele sunt Sfânta Scriptură cântată pentru omul credincios, care poartă în ele Adevărul revelat din Ceruri prin Duhul Sfânt. Poartă profețiile proorocilor, celor de demult care l-au văzut cu ochii minții pe Iisus venind în lume ca să-l mântuiască pe om ( Părintele Calistrat, Taina cuvântului).

Caracterul hristocentric al spiritualității creștine își are rădăcinile în însuși caracterul hristocentric al vieții (Filipeni, I, 21), sens pe care întruparea lui Hristos l-a definit ca răscumpărare, înfiere, refacere a chipului și realizare a asemănării până la îndumnezeire, în și prin Hristos (Antonie Plămădeală, Tradiție și libertate în tradiția ortodoxă).

Volumul lui Paul Evdokimov, Viaţa spirituală în Cetate este un laitmotiv al luminii.
Cartea deschisă a împărăţiei. De la Betleemul Naşterii la Ierusalimul Învierii accede la Sfânta Liturghie. „În Liturghie, noi devenim contemporani reali ai evenimentelor biblice, de la Geneză până la a doua Venire”.
Credo. Ghid istoric şi teologic al crezurilor şi mărturisirilor de credinţă în tradiţia creştină este rodul unei cercetări pe care teologul Jaroslav Pelikan a desfăşurat-o vreme de 60 de ani.
Învăţătura creştină venită de la marele duhovnic al ortodoxiei, arhimandritul Teofil Părăian, are o puritate cristalină, aşa cum avea să remarce Ovidiu Moceanu. Monahul de la Sâmbăta a redat cuvântului forţa lui originară şi ideii, tensiunea sacră a dinamismului sofianic. Volumele expuse Sărbători fericite, Cu faţa spre veşnicia fericită, Lumini de gând sunt o pledoarie pentru lumina credinţei. Volumul Părintele Arsenie Boca – o viață închinată schimbării vieții noastre, reunește mărturiile celor care l-au cunoscut şi s-au ”împărtăşit” din învăţătura părintelui Arsenie Boca. Propovăduirile lui se instituie într-o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox. Smerenia şi puritatea vieţii înalţă, zideşte. Părintele Arsenie Boca este de o reală valoare spirituală, care s-a făcut foarte cunoscut în părţile ardelene prin viaţa lui personală, riguros morală, prin predicile lui de o mare putere de influenţă asupra sufletelor şi printr-o pătrunzătoare artă de a lămuri stările de psihologie religioasă şi de a da sfaturi duhovniceşti. În scurtă vreme, Mănăstirea Sâmbăta de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute şi mii de oameni venind să-a asculte pe Părintele Arsenie. Până în anul 1945, mişcarea de la Sâmbăta de Sus avea un caracter pur religios, fără nici un fel de amestec politic ( Nichifor Crainic, 1955).
Mănăstirile şi schiturile ortodoxe sunt vetre de spiritualitate pentru închinare şi liniştire sufletească. (Vlasie Mihai, Drumuri spre mănăstiri). Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Bucium, Mănăstirea Dejani, Mănăstirea Berivoii Mari sunt vetrele de spiritualitate şi istorie din Ţara Făgăraşului.
În volumul Sărbători religioase, datini şi credinţe populare Ioan Ţoca redă scrieri laice şi religioase, legende şi mituri populare hagiografice. Îmbinând armonios evenimentul religios cu cel folcloric, fiecare lună a anului are în vedere atât praznicele ortodoxe cât şi datinile şi credinţele populare .
Colinzi din Ţara Făgăraşului este o culegere consacrată producţiei folclorice de poezie cu caracter ritualic-colindatul cetei de feciori, ţurca, colindatul copiilor cu steaua, cu irozii.
Ţara Făgăraşului este în viziunea etnografilor şi folcloriştilor, o zonă distinctă prin specificul portului şi a datinilor, prin bogăţia şi valoarea folclorului lirico-epic. Cercetarea  etnografiei şi folclorului din Ţara Oltului a fost iniţiată de sociologul  Dimitrie Gusti, remarcă Ion Funariu, autorul volumului, Colinzi din Țara Făgărașului. Rezultatele investigaţiilor au fost consemnate de Traian Herseni în publicaţii. Drăguş, un sat din Ţara Oltului, Forme străvechi de cultură populară românească, studiu de paleografie a cetelor de feciori din Ţara Oltului se înscriu în patrimoniul etnocultural al Țării Făgărașului. Colinzi din Ţara Făgăraşului este prima culegere consacrată producţiei folclorice de poezie cu caracter ritualic: colindatul cetei de feciori, ţurca, colindatul copiilor cu steaua, cu irozii. Luminatul praznic al Naşterii Domnului semnifică împlinirea făgăduinţelor şi nădejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor încă de la Început ca un îndemn pe drumul ce duce spre Mântuire.

Viorica Bica

Lasă un comentariu

CLUB LAUDATIO – Făgăraș – Concurs de eseuri – ”Biserica sufletului meu”- Ruxandra Maria Popa, elevă Colegiul Național ”Radu Negru”


Făgăraș – Concurs de eseuri – ”Biserica sufletului meu”

1 DECEMBRIE 2019

Premiul al II – lea78684971_3606878016019177_7475223169452736512_o

Ruxandra Maria Popa, elevă Colegiul Național ”Radu Negru”

Motto: Când o stea piere, amintește-ți că Dumnezeu va aprinde o alta, pentru că te iubește!

Dragostea este Hristos care stă tăcut între noi. Din iubirea Lui nemăsurată față de noi, copiii Lui, a luat naștere sufletul omului. A fost creat pentru a împărtăși dragoste și pentru a oferi dragoste.  Dumnezeu a poruncit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți” (Luca 10:27). De aceea, sufletul este asociat cu o inimă, simbol al iubirii.

Întrucât Dumnezeu este în același timp, Tată și Creator, între El și noi, fiii și fiicele Lui, există o conexiune puternică ce ne apropie și ne unește: dragostea.

Când două persoane se iubesc, ele simt că au nevoie de prezența celuilalt asemenea aerului și își petrec cât mai mult timp împreună, oferindu-și unul altuia cel mai de preț și mai scump dar : o rază de lumină vieții lor.

Însă, când Părintele Tuturor sălășluiește în Cer, iar noi, copiii Săi, trăim pe pământ, cum ar putea dragostea dintre noi să înflorească, să supraviețuiască?

Pentru a înlătura pricinile morții iubirii, Dumnezeu ne-a dăruit rugăciunea, Sfânta Evanghelie și Biserica – cel mai neprețuit cadou pe care ni l-ar fi putut oferi vreodată. Prin rugăciune, noi ne împărtășim cu El, iar prin Sfânta Evanghelie, El ne vorbește nouă, dezvăluindu-ne învățăturile și poruncile Sale Sfinte.

Dar Biserica este comoara cea mai valoroasă pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o întru moștenire, căci ea este Însăși Inima Împăratului Ceresc, comuniunea dintre om și Creatorul Său. Doar la Biserică simțim cu adevărat că suntem împreună cu Sfânta Treime, pentru că ea este oglinda perfecțiunii, sfințeniei, măreției, dragostei lui Dumnezeu. Mergem la biserică nu din cauză că suntem incapabili să ne rugăm acasă, separați de toată slava și strălucirea Celui de Sus, ci fiindcă dorim să fim împreună cu El și cu aleșii Săi, deoarece în Rai nu mergem niciodată singuri.

Dacă am fi singuri, n-am mai gusta niciodată din minunățiile Edenului și am fi pe veci blestemați, fiindcă singurătatea este simbol al Iadului.

Biserica este însăși izvorul dragostei și prefigurarea Raiului Ceresc, întrucât este imaginea lui Dumnezeu pe pământ. Cei care îl iubesc cu adevărat pe Împăratul Ceresc, își transformă sufletele în biserici, iubirea lui Dumnezeu suprapunându-se asupra lor, prinzând viață cel mai profund sentiment care poate exista și care învinge cu ușurință forțele întunecate.

Dostoievski spunea: ”Iubiți toate plăsmuirile Ziditorului acestei lumi, în întregimea ei, precum și fiecare grăunte de nisip în parte. […] Iubind, veți înțelege taina divină ce se ascunde în toate și deslușind-o odată pentru totdeauna, în fiecare zi vi se va arăta tot mai lămurit. Numai așa veți putea îmbrățișa întreaga lume cu o dragoste desăvârșită, atotcuprinzătoare.”

Cuvintele sale redau esența vieții: iubirea – și ce alt simbol mai important al dragostei există dacă nu Dumnezeu Însuși, care este reprezentat prin Biserică? Părintele Tuturor și-a trimis Fiul pe pământ, dăruind lumii pe cine avea El mai de preț. Prin răstignire, Iisus Hristos a redeschis porțile Raiului. La Cincizecime, când Duhul Sfânt s-a pogorât asupra apostolilor Mântuitorului, a luat naștere prima Biserică în chip nevăzut, care a fost mai târziu reprezentată printr-un așezământ fie sub formă de cruce, fie sub formă de corabie. Astfel, Biserica devine o imagine a dragostei Ziditorului, iar aici se ridică o serie de întrebări. De ce și-ar ține ascunsă Dumnezeu, inima? De ce nu ne-ar dărui cea mai pură inimă din lume nouă, copiilor Săi? De ce nu ne-ar apropia de Sine, oferindu-ne un loc unde să fim cu adevărat apropiați de El?

Einstein susținea: „ Întunericul este lipsa luminii, iar ura, lipsa dragostei.” Omul care nu îl caută pe Împăratul Ceresc, care nu este părtaș la Sfintele Taine și la slujbe, poate fi considerat un om pierdut, întunecat pentru că este lipsit de Dumnezeu și iubirea Sa. Doar la biserică putem atinge o părticică din Raiul nevăzut ochilor noștri umbriți de păcat, căci ne aflăm în interiorul inimii Ziditorului. Ce altă binecuvântare mai mare există, dacă nu aceea de a te afla în sufletul celui pe care îl iubești? Pierduți și orbi sunt cei care îl uită pe Dumnezeu, care se feresc să-și îmbrace ființa în iubirea și căldura oferită de biserică, de inima celui slăvit: „ Pentru că, ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei, 16: 26).

Întrucât Biserica are o semnificație atât de importantă în viața noastră, întrucât este o reprezentare a Ziditorului în mintea mea, asociez acest termen nu cu o locuință a lui Dumnezeu, ci cu însuși sufletul Său. Fiind oglindirea Împăratului Ceresc, devine un simbol al focului sacru al dragostei. Atribui dragostei, termenul de „sacru”, deoarece în poemul „ Venere și Madonă” a lui Mihai Eminescu, eul liric face referire la sfințirea omului prin iubirea pe care o simte: „ Iar tu ești sântă prin iubire”. De aceea, eu asociez biserica cu o inimă, imagine vie a iubirii. Dacă Dumnezeu este un izvor al dragostei, iar Biserica, o inimă, atunci acest locaș sfânt devine nu doar Casa celui Ceresc, ci și inima sa: „Unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”. (Matei, 18:20)

Biserica este menționată în Simbolul de Credință: „Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”. Este una, căci relația dintre noi și Creator este unică. Este sfântă, întrucât aparține lui Dumnezeu Cel Sfânt. Sobornicia ei reprezintă chemarea omului la comuniunea cu Mântuitorul, iar termenul de „apostolească” argumentează mărturia credinței apostolilor, a credincioșilor.

„ Înăuntrul meu bate o Biserică”, aș putea spune. „ Dar ce semnifică o astfel de metaforă?”, m-ați putea întreba. De ce să susțin că în mine bate o inimă când eu, mângâiată de Tatăl, iubită de Fiu și împărtășită cu Duhul Sfânt, simt mai profund de atât? De ce, dacă Biserica este mai presus de cuget și de suflet, să nu cred cu toată ființa mea că ceea ce îmi înduhovnicește viața este Biserica, iar nu un organ muritor? Biserica este nemuritoare. Nemurirea înseamnă Rai. Raiul înseamnă Dumnezeu în toată Măreția Sa, iar eu îmi doresc atât de mult să fiu nemuritoare, să viețuiesc în Eden, în prezența luminoasă a Celui pe Care îl iubesc și Cel care mă iubește.

Astfel, îmi preschimb inima într-o Biserică și susțin că „Biserica din sufletul meu este închinată Creatorului”. Dacă El a zidit pentru mine o lume întreagă, minunată, atunci și eu îi voi zidi un sălaș unde să poată locui, unde să ne putem întâlni, împărtășindu-ne unul celuilalt, infinita dragoste pe care ne-o purtăm. Îi dăruiesc Lui sufletul meu, pe care El mi l-a lăsat întru moștenire. Dăruindu-i-l, îmi va deschide porțile Raiului și mă va schimba într-o Biserică aleasă, perfecționându-mă, umplându-mă de iubirea și slava Lui: „ Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este”. (Matei, 5:)

Bibliografie:

  1. „Biblia”, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2008
  2. M. Dostoievski, „Frații Karamazov”, București, Editura „Victoria”, 1993
  3. Einstein, „Apa vieții. 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc”, București, Editura „Sophia”, 2014
  4. Mihai Eminescu, „Poezii”, Constanța Editura „Steaua Nordului”, 2007

 

 

Lasă un comentariu

NOCTURNA BIBLIOTECII 2019


UOMO UNIVERSALE. NOCTURNA BIBLIOTECII 2019

„Nocturna bibliotecilor”, noaptea albă a bibliotecilor!

Nocturna Bibliotecii ,,Octavian Paler”

Evenimentul cultural național de activare nocturnă a bibliotecii din această seară prilejuiește redefinirea rolului pe care îl are biblioteca publică în societate, mai ales față de copii și tineri. Toate activitățile cuprinse în Program, derulate de către partenerii și invitații noștri, se subînscriu domeniului culturaliar biblioteca devine astfel un portal spre cunoaștere dar și o interfață facilitatoare comunicării, socializării și colaborării.

20191129_185625Omul Renașterii, numit și Omul universal, în italiană Uomo Universale, este un ideal al umanismului renascentist, izvorât din conceptul exprimat de către unul dintre cei mai complecși reprezentanți ai curentului, Leon Battista Alberti (1404–1472). Acesta afirmă că un om poate face toate lucrurile dacă el vrea. În epocă, omul era considerat centrul universului, nelimitat în capacitățile sale de dezvoltare și se configura ideea că oamenii ar trebui să încerce să îmbrățișeze toate cunoștințele și să-și dezvolte propriile capacități cât mai deplin.

Din toate acestea extragem caracteristicile evenimentului: biblioteca este pentru noi cetatea ideală, spațiul material și spiritual de locuire pentru tinerii din această seară, care sunt de fapt uomo universale, omul talentat care-și dezvoltă abilitățile în toate domeniile cunoașterii, prin talentul manifestat în arta teatrală, artă plastică, arta scrisului și arta muzicală.

20191129_183922.jpg

 Le-am oferit o nocturnă a lor, pentru a se desfășura pe mai multe planuri, cu talent și har, dar la un nivel de excelență – cultura, cu infinitele ei fațete și posibilități creative de exprimare. (Coordonator bibliotecă Raluca-Maria Bucur)

I. Primul moment cultural al serii este Arta teatrală – alternativă educațională pentru copii, al Trupei de Teatru „Thalia” a Casei Municipale de Cultură Făgăraș care prezintă „Atelierul de teatru”: Lectură. Poezie. Monolog. Scenete. Coordonator: Psiholog consilier educațional, referent așezământ cultural Ionuț-Teodor Sas

II. Desenul și pictura – dezvoltare culturală și intelectuală pentru copii, în care vernisăm, prin punerea la dispoziția dumneavoastră a expoziției Lumea văzută prin ochii lor, lucrările elevelor Daria Șeitan, Școala Gimnazială „Ovid Densușianu”, profesor îndrumător Adela Paraschiv și Iulia Ștefan, clasa a IX-a A Colegiul Național „Doamna Stanca”, profesor diriginte Simona Aron. De-a lungul istoriei, arta a jucat un rol important în dezvoltarea culturală și intelectuală a omenirii. Doamna profesor Mariana Lațin  a propus o Incursiune psiho-estetică în operele renascentisteprin intermediul formei și a culorii.

20191129_201020

III. Prin intermediul elevei Ruxandra Popa, membru Club Laudatio lectura este o artă, un proces mai lung şi mai complicat decât privirea, așa cum definea scriitoarea Virginia Wolf plăcuta, rodnica și neasemuită zăbavă. Asistăm la o premieră, pentru că Ruxandra ne face lectura unor fragmente din propria sa seria literară „Cronici de război”.

Membră a CLUBULUI LAUDATIO al Bibliotecii Municipale” ”Octavian Paler”, ”Ruxandra  Popa, elevă la Colegiul Național „Radu Negru”, clasa a-IX-a A, a delectat audiența cu poemul de debut „Scrisoarea de dragoste a unui poet către iubita ta, Natura”. Varianta în franceză”, ”La lettre d’amour adressée par un poète à sa bien-aimée, la Nature”, este înscrisă în concursul lansat de Asociația  ”Rencontres Europeennes. Europoésie”, Paris cu tema: ”La protection de la nature”. Elegia testamentară instituie un timp al izvorârii creației literare. Versurile se întrupează într-o elegie testamentară în care irump regretul, nostalgia unui ”paradis pierdut”, năruirea, liniștea” (Prof. Viorica Bica).

20191129_200918

Am închis acest cerc al Nocturnii, cu revenirea la conceptul umanist renascentist Uomo Universale care va fi prezentat teologic și psihologic de către preot profesor dr. Ciprian Valentin Bîlbă, de la Liceul Teologic Ortodox „Sf. Constantin Brâncoveanu”, partenerul nostru cultural, care ne-a pregătit încă alte momente interesante și atractive: Exegeza desenului „Omul – această nerăspunsă întrebare” realizat de eleva Alexandra Ciortan. Artă interpretativă: Maria Streza, Ioana Bota (chitară&voce), Cristiana Moldovan (nai). Un șmecher la lecție/adaptare după Mircea Sântimbreanu. Tableta, prof Szusza Dull.

20191129_205828

A consemnat, Coordonatorul Bibliotecii Municipale Octavian Paler Făgăraș, bibliotecar Raluca-Maria Bucur, 3.XII.2019

Lasă un comentariu