Secretele muzicii


De ce armonia muzicii ne delectează  (scientia.ro)

Elementul cheie al muzicii plăcute poate fi că ne delectează neuronii. Un nou model matematic sugerează că intervalele muzicale armonioase declanșează un model de activare consistent în anumiți neuroni auditivi. Mai multe detalii, în continuare…

În plus, s-a observat că sunetele melodioase transmit mai multe informații decât sunetele stridente.

Încă de pe vremea anticilor greci se știa că 2 tonuri a căror frecvenţă era asociată cu un raport  simplu  de 2:1 (o octavă) sau 3:2 (o cvintă perfectă) produce cele mai plăcute sau consonante intervale muzicale. Efectul nu depinde de pregătirea muzicală – copiii și chiar maimuțele pot auzi diferența. Dar a fost neclar dacă corzile consonante sunt percepute mai ușor din cauza faptului că sunetele se combină în aer sau din cauză că creierul nostru le transformă în impulsuri electrice. Un nou model matematic aduce un argument puternic în favoarea creierului.

“Am descoperit că motivul acestei diferențe este undeva la nivelul neuronilor,” afirmă Yuriy Ushakov de la Universitatea de Stat N. I. Lobachevsky din Nizhniy Novgorod, Rusia.


Ushakov și colegii lui s-au gândit la un model matematic simplu al modului în care sunetul trece de la ureche la creier. În modelul lor, doi neuroni senzoriali reacționează la tonuri diferite. Fiecare trimite un semnal electric la un al treilea neuron, numit interneuron, care trimite un semnal final creierului. Interneuronul din acest model se aprinde atunci când primește stimuli de la unul sau ambii neuroni senzoriali.

Totuși, semnalele de la neuronii senzoriali ajung în același timp dacă tonul este consonant, așa că interneuronul încă mai stă aprins, apoi așteaptă până când se “reîncarcă” pentru a se aprinde din nou. Rezultatul este o succesiune regulată de impulsuri. În contrast, semnalele tonurilor disonante ajung în momente diferite și astfel generează o succesiune de impulsuri cu  spații neregulate în interneuron.

Cercetătorii au făcut analize mai avansate și au calculat cantitatea de informații pe care fiecare semnal îl transmite. În termeni de informație teoretică, un semnal aleatoriu transmite foarte puțină informație ; în timp ce un semnal cu un tipar clar transmite mai multă informație. În consecință, notele consonante transmit mai multe informații decât cele disonante. Apoi, cercetătorii au folosit rezultatele pentru a calcula conținutul de informații al succesiunilor de impuls generate de tonurile consonante și disonante.

Acest lucru face modelul testabil din punct de vedere experimental. Neurofiziologii pot studia neuronii vii pentru a vedea dacă găsesc același conținut de informație în succesiunile de impuls.

“Pentru mine farmecul muncii lor este că au o tehnică analitică pentru a calcula intervalele dintre momentele de stimulare, ceea ce este o problemă nu foarte ușor de demonstrat,” afirmă André Longtin de la Universitatea Ottawa din Canada. “ Rămâne de văzut dacă aceste rezultate, și în special, cantitatea de informații, poate fi folosită de către neurofiziologi.”

David Garrett

S-a nascut pe 4 septembrie 1981, în Aachen si  numele sau  real este David Bongartz. De origine germana, fiul unui jurist (pasionat violonist) Georg P. Bongartz, și al unei prim-balerine nord-americane, David este considerat un „Wunderkind” (copil minune) si primește deja prima vioară la vârsta de patru ani (tatăl său a cumpărat-o  pentru fratele său mai mare, insa copilasul David a fost atras imediat de acest instrument şi a învăţat să cânte la el.  Un an mai târziu, a participat la un concurs şi a câştigat primul lui premiu. La vârsta de 7 ani, cânta în public cel puţin o dată pe săptămână).

Incepe studiul pentru vioara la Conservatorul din Lübeck. Se bucura de profesori particulari, printre care Zakhar Bron, violonist rus, între anii 1990–1991, si  Ida Haendel, distinsa violonistă poloneză care a studiat şi cu George Enescu la Paris, din anul 1992. Deja la vârsta de 14 ani are un contract cu firma de discuri muzicale „Deutsche Grammophon” preluând pseudonimul „Garrett” numele de familie al mamei sale.

La 17 ani, cânta cu Orchestra Filarmonicii din München, sub bagheta lui Zubin Mehta, la Dehli şi Mumbai, cu ocazia aniversării a 50 ani de la dobândirea independenţei Indiei.

Studiile şi le continuă la Royal College of Music din Londra. In anul 1999 urmează, ca student, cursurile lui „Itzhak Perlman” de la Juilliard School of Music (Conservatorul din New York City). Doi ani mai târziu, Garrett  cânta cu Rundfunk-Sinfonieorchester din Berlin, sub bagheta lui Rafael Frühbeck de Burgos, fiind aclamat de critici. Acest fapt i-a adus o invitaţie – sa cante la Expo 2000,  Hanovra.

In 2004 absolveşte cursurile Juilliard School din New York. În timpul cât a fost acolo unul din cei mai buni elevi, şi printre primii care au studiat cu Itzach Perlman, Garrett îşi suplimentează veniturile, angajându-se ca model. Chiar a fost numit la un moment dat David Beckham al scenei clasice.

Garrett este considerat drept unul dintre cei mai buni violoniști contemporani, iar la concertele sale cântă pe o vioară Stradivarius din 1710, care valorează mai multe milioane de dolari. El este înregistrat în Guinness-Book ca unul dintre cei mai rapizi violoniști din lume.  Intr-un timp record, de 66 secunde,  David a reusit să cânte la vioară 13 note muzicale pe secundă din opera „Zborul Carabusului” de Nikolai Andreievici Rimski-Korsakov.

Albumul Encore (lansat în 2008 la DECCA) are ca scop să trezească în rândul tinerilor gustul şi interesul pentru muzica clasică.

 Citind biografia lui, si mai ales ascultandu-l, descoperim talentul si viziunea sa unica asupra muzicii in general, a viorii si a modalitatii de insuflare a dragostei pentru muzica clasica generatiei tinere in special. Nu cred sa existe vreun tanar sau tanara care sa nu guste…     Incercati!

http://www.david-garrett.com/about/

Joshua Bell

Joshua David Bell s-a nascut la Bloomington, Indiana pe 9 decembrie 1967. Primul contact cu lumea muzicii l-a avut la 4 ani, atunci cand parintii l-au introdus in tainele muzicii de vioara. Si-a facut studiile la Universitatea Indiana, sub indrumarea lui Josef Gingold. A aparut ca solist al Orchestrei Filarmonice din Philadelphia pe cand avea 14 ani, sub bagheta lui Riccardo Muti. Debutul la Carneige Hall s-a produs pe cand avea 18 ani, cu Orchestra Simfonica din Saint Luis. De atunci a cantat pe cele mai mari scene ale lumii si a evoluat sub baghetele celor mai prestigiosi dirijori. Pe langa repertoriul consacrat, Bell a interpretat si lucrari inedite. Astfel Nicholas Maw, i-a dedicat concertul sau pentru vioara, pe care Bell l-a interpretat in premiera in 1993. De asemeni a interpretat partea solistica a Benzii sonore a filmului The Red Violin, film ce a fost premiat cu Oscar pentru ce-a mai buna coloana sonora. Este posesorul unui Stradivarius numit Gibson ex Huberman, ce a apartinut anterior lui Bronislaw Huberman, pentru aceasta a platit aproximativ 3.5 milioane de dolari. In 12 ianuarie 2007, a participat la Experimentul propus de catre redactorul Gene Weingarten, de la Washington Post, si anume, a cantat, incognito intr-o statie de metrou in Washington DC. Din cei 1907 oameni ce au trecut pe acolo, numai 7 s-au oprit ca sa-l asculte, si numai unul singur l-a recunoscut. Pentru cele 45 de minute cat a cantat, Bell a strans suma de 33,17$ de la 27 de persoane, fara a pune la socoteala cei 20 $ pe care i-a primit de la cel care l-a recunoscut. Weingarten a castigat in anul 2008, in urma articolului scris pe baza acestui experiment, Premiul Pulitzer. Bell locuieste in Gramercy Park din Manhattan.

Timp de peste două decenii, Joshua Bell a fermecat publicul meloman din întreaga lume. Violonistul şi-a câştigat renumele naţional la vârsta de 14 ani, într-un apreciat concert alături de Riccardo Muti şi Orchestra Philadelphia. Au urmat interpretări sub bagheta unor dirijori de renume, alături de cele mai mari orchestre ale lumii. Joshua Bell a fost recompensat cu prestigiosul Avery Fisher Career Grant, dar şi cu un premiu Grammy. Joshua Bell va cânta la faimoasa vioară Stradivarius supranumită „Gibson ex Huberman”. Instrumentul, cu o vechime de 300 de ani, are o bogată istorie în urma sa.

 http://www.joshuabell.com/biography

Andre Rieu

Pentru Olanda si pentru multe alte tari numele lui André Rieu inseamna o poveste. O poveste adevarata si mai putin cunoscuta in Romania.

André Rieu este un om care si-a dorit dintotdeauna sa faca muzica clasica accessibila pentru un public cit mai larg. Un vis de o viata. Tanar absolvent al conservatorului din Bruxelles, a hotarat sa infiinteze orchestra “Johan Strauss” in anul 1987. Cativa ani buni s-a straduit sa-si puna visul in practica. Totul s-a rezumat la niste turnee scurte si mai putin semnificative. In 1994 orchestra “Johan Strauss” lanseaza albumul “Strauss&Co” , iar la aparitia albumului se intimpla ceva la care nu a putut visa nimeni niciodata!

Albumul “Strauss&Co a declansat o adevarata nebunie in rindul iubitorilor de muzica din Olanda. Piesa “the Second Waltz” ( Waltz No. 2 from Jazz Suite No. 2 by Dmitry Shostakovich) a urcat repede pe primul loc in topul 100 al hiturilor. Aceasta piesa a ramas un an intreg pe primele 10 locuri in preferintele musicale ale melomanilor.

Visul “André Rieu” s-a implinit. Alte si alte piese intra in topul 100 si Rieu este invitat sa tina concerte in toata Olanda.

In prezent, André Rieu este invitat pe toate continentele si sustine concerte in cele mai frumoase locuri din lume: Italia, Statele Unite, Australia, Japonia. Imperiul “André Rieu Productions” creste repede si are 130 de angajati. Detine autocare si un avion pentru transportul orchestrei si al materialelor si a devenit o organizatie de mare anvegura.

Pentru “A Romantic Vienna Night”, tema turului din 2008 s-a construit un decor pe dimensiunile reale ale castelului Schönbrunn din Viena. Este cel mai mare decor transportabil din lume. Muzica lui André Rieu este pentru multi oamenii o mare bucurie, concertele lui sunt fantastice. Astazi, Rieu este regele valsului pentru ca a stiut sa faca muzica clasica mai accesibila, sa o aduca mai aproape de oameni, Cu vointa , curaj, ambitie si putin noroc, a reusit sa-si impuna stilul in complicata lume a muzicii contemporane.

André Rieu s-a nascut intr-o familie de muzicieni, pe 1 Octombirie 1949, la Masstricht , Olanda. A inceput sa studieze vioara la varsta de 5 ani, tatal sau fiind dirijor. Inca de la o varsta frageda a fost fascinat de muzica de orchestra. A studiat vioara la Consevatorul regal din Liège ;i la Conservatorul din Masstricht (1968-1973).  Printre profesorii pe care i-a avut se numara si Jo Juda si Herman Krebbers. Din 1974 si pana in 1977, el a urmat cursurile Academiei de muzica din Bruxelles, studiind cu André Gertler si castigand premiul Prix al Academiei.

La Universitate, acesta a interpretat valsul „Aur si argint” de Franz Lehár. Incurajat de reactia auditoriului, el s-a hotarat sa continue si sa interpreteze vals.  Rieu a format Orchestra Maastricht Salon si a interpretat ca violonist impreuna cu Orchestra Simfonica Limburg . In 1987, el a creat Orchestra Johann Strauss  si propia sa companie de productie. De atunci, interpretarile sale din perioada melodramatica si comportamentul de rock-star au fost cumva asociate cu ideea de renastere a muzicii de vals.

André Rieu canta la o vioara Stradivarius din 1667 .

Orchestra Johann Strauss

Orchestra a inceput in 1987 cu 12 membri, dar astazi concerteaza cu 40 si 50 de muzicieni. Inca de la  primul sau tur al Europei, s-a simtit un nou interes pentru muzica de vals. Aceasta renastere s-a simtit in Olanda si a fost determinata de inregistrarea Valsului Nr.2/ Jazz Suite compus de Dimitri Shostakovich. Ca urmare, Andre Rieu a devenit cunoscut drept Regele Vals.

http://www.andrerieu.com/

Celtic Woman

IRLANDA! Grupul s-a format in anul 2004. Glasuri absolut angelic muzica celtica, abordari bine alese din muzica clasica. Acesti ingeri celticii mpresioneaza  pana la lacrimi .

Initial, membrele au fost: Chloë Agnew, Órla Fallon, Lisa Kelly și Méav Ní Mhaolchatha,si o violonista talentata pe nume Máiréad Nesbit. Fiindca au dorit sa se dedice familiei ori proiectelor solo, anumite membre au parasit temporar sau definitiv formatia, cu anumite reveniri din partea catorva, in cadrul unora din proiecte, pentru a nu se pierde in turnee numarul de 5 cantarete, 5voci. Actuala formula este: Chloë Agnew, Lisa kelly, Lisa Lambe, Máiréad Nesbit.  http://www.celticwoman.com/about/

Au cucerit lumea, prin concertele lor parca desprinse din rai. Impreuna cu o orchestra, un dirijor, un cor vocal si alti talentati muzicieni percutionisti sau iubitori de instrumente mai putin folosite astazi, in orchestrele obisnuite, fetele au reusit sa atraga atentia unui public  numeros si diferit.

Joshua Groban

   www.joshgroban.com

Joshua Winslow Groban s-a născut la Los Angeles, California pe 27 februarie 1981. Tatal sau are strămoși de ascendenta iudeo-ruso –poloneza, dar care au trecut la creștinism. Mama sa era de origine norvegiana .

Chris, fratele sau mai mic, s-a nascut in aceeasi zi cu el , dar dupa 4 ani. A debutat între 1997 și 1998 în cadrul centrului Interlochen Arts Camp, urmând cursuri de teatru muzical și la Los Angeles County High School for the Arts.

De altfel în 1998 l-a cunoscut pe mentorul și protectorul sau David Foster. Mai târziu și-a luat licența în arta dramatică la Universitatea Carnegie Mellon și apoi l-a conactat Warner Bros. Records grație lui David Foster.

Groban a fost discipolul lui Foster și a participat la diverse spectacole recunoscute, cum ar fi Decernarea Premiilor Grammys din 1999, unde l-a substituit pe Andrea Bocelli, cântând „The Prayer” cu Céline Dion.  Apoi a interpretat „There For Me” cu Sarah Brightman si „For Always” cu Lara Fabian pentru filmul   Artificial Intelligence (2001) .

Astfel a început să participe la diverse spectacole de binefacere cum ar fi „The Andre Agassi Grand Slam Event For Children”, alaturi de Elton John, Stevie Wonder, Don Henley si Robin Williams, The Corrs sau Ronan Keating; „Muhammad Ali’s Fight Night Foundation”; „The Family Celebration” (2001) si a avut si o tentativa de “televiziune “ intr-un episod din Ally McBeal.

Primul său disc a fost lansat în 2001, Josh Groban, și anul urmator a obținut un disc de aur. În februarie 2002 a participat la spectacolul de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarna cu „The Prayer” interpretat împreună cu Charlotte Church; În noiembrie, același an, a apărut într-un program special la PBS iar in decembrie a cântat la concertul susținut cu ocazia decernării premiului Nobel pentru pace, la Oslo .

De asemenea a cântat la Vatican cu ocazia Concertului de Crăciun. Albumul scos cu prilejul acestui eveniment a fost discul cel mai vândut din 2007, peste 3.500.000 exemplare.  Alături de mentorul sau David Foster, Groban a participat la diverse concerte de caritate VH1 Save the Music (2005), Tsunami Aid: A Concert of Hope (2005), Fifth Adopt-A-Annual Minefield concert (2005), 2nd Annual Grammy Jam (2005), Live 8 (2005), The Heart Foundation Gala (2005), si David Foster and Friends Charity Gala (2006). În urma vizitei sale în Africa de Sud (2004) împreună cu Nelson Mandela, a creat Fundația pentru ajutorarea copiilor cu necesități educaționale, medicale și artistice (Josh Groban Foundation to help children in need through education, healthcare and the arts). Mandela l-a numit ca ambasador oficial al proiectului 46664, în favoarea victemelor SIDA din África.

Septembrie 2004: ”Remember” de la HBO pentru filmul Troy este nominalizat pentru cea mai bună muzică de film, de catre World Music Award la categoria cel mai bun artist masculin de pop/rock al anului Decembrie 2004: nominalizat la MTV Asia Awards în categoria cel mai bun artist masculin al anului pentru ”Believe”; nominalizat la Globul de Aur 2005 la categoria cel mai bun cântec original; nominalizat de Grammy Awards la categoria cea mai bună performanță masculină pentru ”You raise me up”. Ianuarie 2005: Believe nominalizat la Oscar, la categoria muzică originală pentru film. Fébruarie 2006: Believe nominalizat si castigator a celei de-a 48editii a Grammy Awards la categoria cel mai bun cantec scris pentru film sau film tv.

Nino Rota

(December 3, 1911, Milan – April 10, 1979, Rome) was an Italian composer and academic who is best known for his film scores, notably for the films of Federico Fellini and Luchino Visconti. He also composed the music for two of Franco Zeffirelli‘s Shakespeare films, and for the first two films of Francis Ford Coppola‘s Godfather trilogy, receiving for the latter the Academy Award for Best original Score in 1974.

During his long career Rota was an extraordinarily prolific composer, especially of music for the cinema. He wrote more than 150 scores for Italian and international productions from the 1930s until his death in 1979—an average of three scores each year over a 46 year period, and in his most productive period from the late 1940s to the mid-1950s he wrote as many as ten scores every year, and sometimes more, with a remarkable thirteen film scores to his credit in 1954. Alongside this great body of film work, he composed ten operas, five ballets and dozens of other orchestral, choral and chamber works, the best known being his string concerto. He also composed the music for many theatre productions by Visconti, Zeffirelli and Eduardo de Filippo as well as maintaining a long teaching career at the Liceo Musicale in Bari, Italy, where he was the director for almost 30 years.

Johann Pachelbel was born in Germany, in the city of Nurnberg in 1653. His father enrolled him in the St. Lorenz High School but soon recognized Johann’s musical potential and arranged for outside musical training. Johann also showed such impressive academic abilities that he was allowed to attend various non-music classes at Nurnberg’s Auditorium Aegidianum. These abilities also allowed him to gain entrance to the Universitat Altdorf in 1669 at the age of fifteen. In addition to his academic and musical studies, he served as organist at the Pfarrkirche.

Due to financial difficulties, Pachelbel left the university before the end of his first year and enrolled as a scholarship student at the Gymnasium Poeticum (high school) in Regensburg. The school’s administration was so impressed by Pachelbel’s academic abilities that they admitted him to the school even though they had already accepted their quota of students for the school year. He also was given permission to study music outside the Gymnasium with Kaspar Prentz. It is believed that this teacher helped to develop Pachelbel’s interest in Italian music and church music.

In 1677, he returned to Germany and settled in Eisenach where he accepted an appointment as court organist for Prince Johann Georg of Sachsen-Eisenach. During this time he became known as not only an important German organist but also one of Germany’s most accomplished composers. Pachelbel also became friends with the Bach family. He soon began to tutor Johann Ambrosius’ children, including Johann Christoph and Johann Sebastian Bach.

In 1681 Pachelbel married Barbara Gabler, and by 1683 was a father. Later that year tragedy struck his family as a plague swept through Erfurt. Only he survived. Several years later Pachelbel married again, taking Judith Drommer as his bride. One of their seven children would become an accomplished composer as well.

Johann Pachelbel wrote many sacred and secular works during his lifetime as a composer, organist and teacher. He is best remembered for his Canon in D. It is an example of one of his many works composed using variation forms and techniques. Other well-known works include Chaconne in F Minor and Toccata in E Minor for organ. His contributions to the development of the chorale prelude and fugue have earned him a place among the most important composers of the Baroque era.

site util copiilor: hey-kids-meet-johann-pachelbel.htm

de la Editura Litera : http://www.litera.ro/maricompozitori/index.php

1 comentariu »

  1. great post. keep it up. lista de emails lista de emails lista de emails lista de emails lista de emails

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s