DESCOPERĂ SÂNZIANA DIN TINE! Atelier de cunoaștere de sine în textura poveștilor arhaice Constituirea grupului informal ”Șezătoare urbană” Anca Vasilescu, bibliotecar, trainer storyteller – Biblioteca Județeană ”Astra” Sibiu


19390491_1451582958283332_5389054484391468573_o

1. Sărbătorirea Sânzienelor

Celebrăm Sânzienele, sărbătoare a solstițiului de vară care derivă din cultul soarelui. O asociem luminii, focului, soarelui, naturii, atemporalului, vieții înseși. Se spune că cerurile se deschid pentru ”cei care știu cum sa le privească”.
Sărbătoarea florală și câmpenească a Sânzienelor reprezintă ”o festivitate generală a zânelor bune, ca zâne agreste și silvestre” (Romulus Vulcănescu, ”Mitologie românească”). Numele Sânzienei este o denumire latină a ”Sanctei Diana”, căreia i se confereau atributele selenare, cinegetice, salvanice, dar și agrare. Ele ne amintesc de riturile aratului și semănatului noaptea, pe lună plină pentru rodire.
Sânzienele provin dintr-un cult roman, raportat la zeița Diana – ”Sanctae Dianae”: Pârvan presupune că Diana daco-romană (”Diana sancta, potentissima”) era aceeași divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor (Herodot, IV, 33). Această echivalență nu este încă demonstrată, dar nu este nici o îndoială că sub numele roman al Dianei ar fi o zeiță aborigenă. Cultul acestei zeițe a supraviețuit după romanizarea Daciei și numele de Diana se găsește în vocabula românească zâna. Diana Sancta din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (<San(cta) Diana), figură centrală a folclorului românesc. Continuitatea religioasă și lingvistică a fost asigurată mai ales datorită faptului că procesul de transformare a avut loc intr-un mediu popular, rural.
Tradiția consemnează că în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie) flăcăii merg prin sat purtând făclii aprinse, rotindu-le similar mișcării soarelui pe cer. Focuri se aprind și in sate pentru a tine râul deoparte si a alunga spiritele malefice, dar si pentru a asigura protecție si purificare. Noaptea dinspre 23 spre 24 iunie este magică. Mircea Eliade avea să remarce în volumul ”Noaptea de sânziene”: ”Cerurile se deschid numai pentru cei care știu să le privească”.
În mitologia românească, sânzienele sunt zâne bune din clasa ielelor dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile care sunt zâne rele. Uneori Sânzienele sunt sinonime cu Drăgaicele, manifestându-se, potrivit superstiției, în ziua sf. Ioan Botezătorul.
Odinioară, se obișnuia ca întreg satul sa ia parte la culegerea florilor de sânziene. Această zi semnifică și culegerea plantelor tămăduitoare. „Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună,/ Să le crească floarea, floare,/ Galbenă, mirositoare,/ Fetele să o adune,/ Sa le prindă in cunune”…
In noaptea si ziua sărbătorii, Sânzienele, zâne de factura pozitivă din arhaicul românesc, cunoscute si sub numele de Împărătesele, ielele, Sânzienele, Reginele Holdelor, Zânele sau Drăgaicele, umplu văzduhul, prinzându-se in hore măiestre si cântând cu glasuri nemaiauzite.
Ființe mitice, sânzienele sunt de o frumusețe răpitoare, au puteri magice si sunt îndrăgite de muritori. Ele aduc rodnicie pământului, țin grindina departe, investesc plantele cu putere de leac si grâul cu bob, ocrotesc copiii si îi feresc de boli, fiind totodată protectoarele femeilor însărcinate și a fecioarelor. În urm a lor, rămâne miasma de sânziene, un parfum floral îmbietor.

2. Constituirea grupului informal ”Șezătoare urbană”

 

IMG_20170622_170913
Scopul atelierului interactiv este ”dezvoltarea unei platforme de meșteșuguri tradiționale adaptate la piața contemporană. Făgăraș-ul prin esența lui, generează servicii turistice și produse de calitate care să onoreze o tradiție istorică ancestrală” (Anca Vasilescu)
Este un schimb de experiență valoros pentru instituția noastră, expertiza Bibliotecii Județene ”Astra” Sibiu, Departamentul Metodic Comunicare Programe, ne ajută să oferim publicului și comunității făgărășene, o nouă abordare a ceea ce înseamnă un spațiu-public destinat formării pe tot parcursul vieții.
Biblioteca publică la nivel european își schimbă statutul identificând nevoia comunității și generând soluții pentru aceasta.
La Biblioteca Municipală ”Octavian Paler” s-a constituit grupul informal ”Șezătoare urbană” – creații handmade. Membrele fondatoare ale grupului: Maria Costea, Gabriela Măran, Ana Costea, Marcela Luca, Maria Vișan, Cristina Frîncu, Andrea Boieriu, Claudia Grama, Anca Marian, Viorica Bica, Raluca Maria Bucur, Daniela Carmen Cristescu, Melania Covaliu.

Viorica Bica

Biblioteca Municipală ”Octavian Paler”

Lasă un comentariu

Grupul de inițiativă CERCETAȘII ȚĂRII FĂGĂRAȘULUI. CLUBUL DE VACANȚĂ


CERCETAȘII ȚĂRII FĂGĂRAȘULUI

CLUBUL DE VACANȚĂ în parteneriat cu Biblioteca Municipală OCTAVIAN PALER

20170619_140346

19221847_10212683931029520_7835993975260557075_o

20170619_140429

20170619_141853

20170619_140714

IMG_20170619_142028

Lideri de grup: Aurel Frâncu, Cristina Frâncu

Copiii și tinerii din Țara Făgărașului au nevoie de experiente de învățare diverse. Cercetașii reușesc, prin modul în care sunt aprofundate activitățile, să ofere experiențe de viață însemnate care ne apropie de natură, de comunitate, și ne învață sa ne descurcăm în viata. Poți contribui la a oferi astfel de experiente copiilor și tinerilor din Țara Făgărașului prin a deveni lider și a lucra cu aceștia sau prin a susține voluntar activitățile Centrului local.

Trainingul pentru lideri și voluntari consta în trei părți (introducere, pedagogie și animație), fiecare parte durează 3 zile. Ne dorim sa organizam un astfel de training în perioada octombrie-noiembrie în Făgăraș, astfel va invitam să vă înscrieți.

Pentru mai multe detalii accesați: http://www.scout.ro/implica-te/fii-voluntar/

Schimba Perspectiva!
Haide sa ne implicăm în educația copiilor și a tinerilor!
Te așteptăm în echipa de voluntari adulți a Cercetașilor Țării Făgărașului!

LEGEA CERCETAȘULUI

1 Cercetaşul îşi iubeşte patria sa, România şi pe toţi cei care trăiesc în ea şi pune interesele ţării şi colectivităţii deasupra celor personale.
2 Cercetaşul este loial, îşi respectă cuvântul dat, nu minte, este curat în gând, în vorbă şi în faptă.
3 Cercetaşul este util şi îşi ajută semenii în oricare situaţie, este un prieten pentru toţi şi frate cu toţi cercetaşii.
4 Cercetaşul este econom şi cumpătat, respectă munca şi proprietatea, este îngăduitor cu alţii şi sever cu sine, îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă.
5 Cercetaşul iubeşte şi ocroteşte natura şi este bun cu animalele.
6 Cercetaşul îşi iubeşte şi ascultă părinţii, respectă profesorii şi şefii, este disciplinat în tot ceea ce face, respectă părerile altora şi îşi asumă răspunderea faptelor sale.
7 Cercetaşul crede în Dumnezeu şi respectă credinţa celorlalţi.
8 Cercetaşul este curajos şi încrezător în puterile lui, vioi şi plin de însufleţire.
9 Cercetaşul iubeşte învăţătura şi la rândul său învaţă şi pe alţii.
10 Cercetaşul se străduieşte să facă în fiecare zi o faptă bună oricât de neînsemnată ar părea ea.

Lasă un comentariu

Mircea Florin Șandru. Cămașa fericitului-mică antologie de folclor


001

002

Argument

Cartea aceasta este, într-un fel, rezultatul unei scurte polemici, în urmă cu mai bine de un an, am postat pe pagina mea de „Facebook” versurile unui cântec popular interpretat de marele muzician Grigore Lese, cântec intitulat „Nu-i lumină nicări”. Pentru ca lucrurile să fie mai limpezi, o să reproduc în continuare cuvintele acestei piese de o vibrație excepțională: „Nu-i lumină nicări,/ Nu-i lumină nicări,/C-o murit tăţi oaminii,/C-o murit tăţi oaminii.//Numa’ la mândruța mé,/Numa’ la mândruța mé,/Arde loampa ca ş-o sté,/C-o gândit c-oi me la ie.//Ş-atâta m-oi duce noaptea,/Ş-atâta m-oi duce noaptea,/Până m-oi ‘tâlni cu Moartea,/Până m-oi ‘tâlni cu Moartea.//Să mă puie-n copârşău,/Să mă puie-n copârşău,/La un loc cu Dumnezău,/La un loc cu Dumnezău.//Copârşău de lemne ude,/Copârşău de lemne ude,/Unde dorul nu pătrunde,/Nici dragostea nu răspunde.//Copârşău de scânduri late,/Copârşău de scânduri late,/Unde dorul nu străbate,/Unde dorul nu străbate.//Nu-i lumină nicări,/C-o murit tăţi oaminii.”

La scurt timp după această postare, am primit pe mesageria privată a amintitei rețele de socializare o întrebare venită din partea unui vechi prieten. Interogația lui suna cam aşa: „De ce te cobori, postând folclor pe «Facebook»? Vezi că te compromiţi. O să zică lumea că ai gusturi de ţăran. Creaţia populară nu va fi niciodată la înălţimea   creaţiei   culte”.   Afirmaţie   sentenţioasă,   o axiomă „elitistă” emisă de un ins pentru care folclorul reprezintă un fel de „gunoi” de care trebuie să ne înde­părtăm cât mai repede, îmi amintesc că i-am răspuns scurt şi sec: „Când public folclor n-am senzaţia că «mă cobor», ci, dimpotrivă, simt că mă înalţ.” După care 1-am eliminat pe amintitul amic din lista mea de prieteni şi am decis, contrar opiniei tuturor celor cărora folclorul „le pute”, să alcătuiesc o mică antologie de folclor, care, iată, a fost publicată prin generozitatea Editurii SemnE.

Legătura mea cu creația populară se datorează unui fapt simplu. M-am născut în municipiul Făgăraş, dar mi-am trăit cea mai mare parte a copilăriei şi ado­lescenţei într-o localitate rurală din Ţara Făgărașului, Cărțișoara. Folclorul, ca să folosesc termenul consacrat, impregna întreaga existenţă a comunității amintite, împreună cu cei de-o vârstă cu mine, am mers la colindat şi cu „Plugușorul”,   cu   „Irozii”,   cu   „Steaua”   şi   cu „Sorcova”, am fost în șezători, am admirat „Ceata ficio­rilor”, am învățat şi am jucat eu însumi „Fecioreasca”, „învârtită”, „Hațegana” „Purtata” sau „Brâul”, am văzut cum lucrează meșterii populari, am participat la nunți, botezuri şi înmormântări, 1-am însoțit pe preotul satului, cu „căldărușă” lui cu apă sfințită şi buchetul de busuioc, când mergea din casă-n casă, în ziua premergătoare Bobotezei, am spus de multe ori, cu voce limpede şi puternică, „Credo-ul” la slujbele de duminică şi la marile sărbători, am tras clopotele şi am bătut toaca, urcat fiind în turnul înalt al bisericii, de unde se vedeau, incredibil de aproape, crestele acoperite de zăpadă ale celor mai înalți munți ai României, Munții Făgărașului.

Titlul acestei miniantologii – „Cămașa fericitului” – are şi nu are legătură cu bine-cunoscuta pildă/poveste despre starea de continuă beatitudine a unui om sărac. Ea (cartea) ilustrează mai degrabă fericirea pe care am trăit-o şi o trăiesc ori de câte ori îmi este dat să ascult versuri şi melodii populare vechi, autentice, care au un impact asupra sensibilității mele. Sunt creații anonime care mă surprind prin inventivitatea, sinceritatea, prospețimea şi profunzimea enunțurilor versificate şi sonore. Demersul meu nu este, firește, cel al unui etno-muzicolog sau dialectolog de profesie, ci doar al unui iubitor al creației populare. Singura mea grijă a fost să reunesc în paginile acestui volum piese reprezentative pentru majoritatea zonelor folclorice ale ţării. Şi încă o precizare: la transcrierea textelor de pe CD-uri sau de pe YouTube am respectat întocmai graiul genuin, pronunția exactă a artiștilor-interpreți ale căror nume le veți întâlni în paginile acestei cărți alcătuite cu acribie, bucurie şi multe, foarte multe ore de audiție.

Lasă un comentariu

Profesorul Ion Funariu şi Terra Blachorum . Cetăţean de onoare al Municipiului Făgăraş, titlu conferit de Legislativ profesorului Ion Funariu – Monitorul de Făgăraș


http://www.monitorfg.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=11146:profesorul-ion-funariu-i-terra-blachorum&catid=43:tiri-locale&Itemid=29

926funariu

La inițiativa primarului Făgăraşului, Gheorghe Sucaciu, consilierii locali au aprobat, în plenul Legislativului întrunit în data de 29 mai 2017 începând cu ora 18.00, proiectul de hotărâre privind conferirea titlului de cetățean de onoare al Municipiului Făgăraș d-lui profesor Ion Funariu.

 Ca o recunoaștere a activității sale de scriitor de antologii, monografii, volume de istorie și critică literară cu destinație didactică, încununată cu monumentala lucrare ,,Terra Blachorum”, micromonografie a Țării Făgărașului” se arată în actul normativ local. Solicitarea vine de fapt de la un grup de absolvenți ai Liceului ,,Radu Negru”, promoția 1953, înregistrată la Primăria Făgăraș sub nr. 12568/4.05.2017. Albu Mihai, președinte al Judecătoriei Brașov, Burlea Gavrilă, șef Laborator cercetare Electro precizia Săcele, preot Comşulea Ioan, ing. Frăţilă Ioan Achim, prof. univ. Nodea Olimpiu, Opriş Ioan, director Tractorul Brașov, Popa Roşu Liviu, director IAS Prejmer, Frăţilă Vasile, conducător Cercetare Republicană în Construcții sînt cei care au solicitat primarului să analizeze oportunitatea de a acorda acest titlu profesorului Ion Funariu. Profesor de limba şi literatura română, istoric şi critic literar, poet, dramaturg, publicist şi folclorist, Ion Funariu s-a născut la 6 februarie 1934 în satul Copăcel din Ţara Făgăraşului din părintii Ioan şi Eva, români plugari. Copilăria și adolescența le petrece sub auspiciile favorabile unei familii de mare sensibilitate artistică, impresionat fiind de geografia montană din preajma satului, de splendoarea obiceiurilor populare și de performantele cărturărești ale consătenilor săi: profesorul universitar Ioan Grecu și Vasile Suciu, mitropolit de Alba și Făgăraș, membru de onoare al Academiei Române.

Dascăl de prestigiu

     A urmat Școala primară din satul natal, 1940-1947, apoi Liceul ,,Radu Negru” din Făgăraș, 1947-1953. S-a înscris la Facultatea de Filologie din cadrul Universității ,,C.I. Parhon” Bucureşti, 1953-1958. După absolvirea facultății revine în satul natal unde funcționează ca profesor de Limba și literatura română la Școala Generală din Copăcel. Predă apoi limba română la Liceul ,,Radu Negru”, 1961-1969, la Liceul ,,Doamna Stanca”, 1969-1978, dar revine la Liceul ,,Radu Negru” între 1978-1999. A fost inspector de specialitate la Secția de Învățământ și Cultură a Raionului Făgăraș, 1961-1968, a fost președinte al Societății de Științe Filologice din România, filiala Făgăraș, 1968-1999, director adjunct al Liceului ,,Radu Negru”, 1982-1988, director al Liceului ,,Radu Negru”, 1988-1990, președinte al Comitetului de cultură al municipiului Făgăraș, 1987-1989, director al Departamentului de cultură și civilizație al Fundației Culturale Negru Vodă, 1994-prezent. A debutat în presă în anul 1958 la Gazeta literară, prin publicarea de articole din viata și activitatea instituțiilor sătești. A realizat studii de folclor și etnografie a Ţării Oltului, precum și de istorie și critică literară. A scris volumul ,,Colinzi din Țara Făgărașului”, o antologie de colinde la editura Orientul latin, Braşov, 1994.

Floclorul și colida românească

 ”Înaintașii noștri au construit în piatră, dar au știut să opună timpului ceva mult mai durabil decât piatra, au lăsat posterității formele unei culturi solide, creațiile unei civilizații spirituale de cea mai înaltă valoare. Țăranul român și-a cântat durerile în doine, și-a preamărit eroii în legende, și-a exprimat ironia în zicători, înțelepciunea în proverbe, iar credința și dragostea de Dumnezeu în colinde religioase care au trecut odată cu viata, de la părinti la copii, șlefuite ca de o mână nevăzută pentru a ajunge la noi cu parfumul lor arhaic, dar fiind proaspete și înmiresmate” scria preotul Cornel Ursu în prefața volumului ,,Junii lui Crăciunu” semnat de Ion Funariu. Profesorul Funariu a iubit folclorul și colindele care au hrănit de-a lungul veacurilor sufletele românilor. Căci unde poate fi mai frumos și autentic Crăciunul, decât în Țara Oltului? Găsim răspunsul în volumele scrise de prof. Ion Funariu. A publicat antologii, monografii și studii de folclor: ,,Roata stelelor” (doine şi strigături din Ţara Oltului), ,,Junii lui Crăciunu” (colinde din Țara Oltului), ,,Românii de pe Valea Izinelor” (echipa de jocuri populare din Viştea de Jos), ,,Românii de pe Valea Sebeșului” (2004), ,,Neamurile satului Sebeș” (2005). A realizat numeroase culegeri și studii de folclor cuprinse în diverse antologii: ”Nunta de la Copăcel”; ”Și iar verde frunzuliță”; ”Asta-i Țara Oltului” în volumul ”Câte doruri sunt pe lume”; Poezia obiceiurilor” în volumul ”Cât îi soarele de sus”; ”Literatura populară română” în Buletin de Informare Știinţifică pe anul 1985 ; ”Rezonanţe dacice în folclorul şi etnografia Ţării Oltului” în revista ”Vatra” din Târgu Mureş.

Istorie şi critică literară

     A făcut studii de istorie literară: ”Mihai Eminescu şi Ţara Făgăraşului”. A scris volume de istorie şi critică literară cu destinație didactică în colaborare cu profesori din Braşov: ”Dicţionar de personaje literare”; ”Dicţionar de poezie românească”; ”Dicţionar de proză românească”; ”Dicţionar de critică literară”, ”Literatura română (pentru examenul de bacalaureat)”, ”Literatura română pentru clasa a XII-a (personalităţi şi opere)”. A scris volumul de poezii „Ardealul sfânt“, 2007. Este autorul și regizorul unor spectacole de rezonanță națională: ”Nunta la Copăcel”, ”Horita”, ”Sânzâienele”, ”Miorița”. A publicat monografia Ţării Făgăraşului în trei volume intitulate ,,Terra Blachorum” însumând peste 1500 de pagini. Este coautor al volumului ,,Personalități din Țara Făgărașului. 1800-prezent” alături de Ioan Grecu şi Lucia Baki, ediţia I (2009) şi ediţia a II-a (2015), la editura ,,Mesagerul de Făgăraş”. Ion Itu, istoric și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor, director al editurii ,,Orientul latin” din Braşov spunea: ,,Domnul profesor oferă conştiinţei româneşti din veacul viitor o remarcabilă lecţie de virtute naţională”. Pentru bogata sa activitate, a primit distincţia de profesor evidenţiat şi două diplome de merit acordate de miniştrii Andrei Marga şi Ecaterina Andronescu. Este cetăţean de onoare al comunei Hârseni.

Permanențe ale spiritualității făgărășene

În conştiinţa noastră, a tuturor, dl. profesor, Ion Funariu, este un umanist profund, aplecat asupra studiului minuțios al literei cărții. Dramaturg, poet, folclorist, critic şi istoric literar, profesor de limba și literatura română, dl. Ion Funariu a îmbogățit patrimoniul cultural al Țării Făgărașului cu publicații ce vor răzbate Timpul: ”Terra Blachorum”, ”Colinzi din Ţara Făgăraşului”, ”Roata stelelor”, ”Junii lui Crăciunu”, ”Românii de pe Valea Izinelor”, ”Nunta de la Copăcel”, ”Câte doruri sunt pe lume”, ”Cât îi soarele de sus”, ”Literatura populară română”, ”Rezonanţe dacice în folclorul şi etnografia Ţării Oltului”, ”Mihai Eminescu și Țara Făgărașului”, ”Ardealul sfânt”. Eminent profesor de limba și literatura română a fost și un pasionat animator cultural. Este autorul și regizorul spectacolelor cu puternică rezonanță istorică: ”Horia”,” Avram Iancu”, ”Legenda Oltului”. La editura Orientul latin publică cu un colectiv de colaboratori, volumele: ”Dicționar de personaje literare”, ”Dicționar de proză românească”, ”Literatura română pentru clasa a XII-a”, ”Literatura română pentru bacalaureat”.
În anul 2015, editura Mesagerul de Făgăraș, publică cea de-a II-a ediție a volumului Personalități din Țara Făgărașului (1800-2009). În Prefață, autorii volumului, Ioan Grecu, prof. Univ. Dr. Doc. , prof. Ion Funariu, dramaturg, poet, folclorist, critic și istoric literar, Lucia Baki-Nicoară, ziarist, redactor, scriitor și om politic, consemnează: ”lucrarea își propune să scoată la lumină comorile ascunse, performanțele cultural-științifice, tehnice, artistice, economice, sportive ale înaintașilor asupra cărora s-a așternut colbul uitării; cunoașterea și cinstirea memoriei acestora reprezintă pentru noi, toți, dar mai ales pentru generațiile viitoare nu numai exemple de muncă, modele de urmat, dar și un act de cultură menit să stimuleze prin forța exemplelor noi energii creatoare și să cimenteze între ele, generațiile de ieri, de azi și de mâine”. Prof. Univ. Dr. Ing. Liviu Literat avea să remarce: ”prin suita de biografii, cartea aduce în conștiința contemporanilor, oameni de ieri și de azi, destine și caractere, modele de viață”.
Țara Făgărașului este o vatră a spiritualității. Cele trei volume ale monumentalei ”Terra Blachorum. O micromonografie a Țării Făgărașului”, reunesc un corpus documentar al Țării Făgărașului.
Tezaurizarea folclorului din Țara Făgărașului, se înscrie în profilul spiritual al poporului român. În viziunea lui L. Blaga, ”matricea stilistică rămâne neatinsă de contingențe vremelnice și istorice, punându-și pecetea asupra duhului nostru etnic”. Creațiile inegalabile folclorice reflectă ”un fel de a fi”, ”o viață înzestrată cu anume inalterabile orizonturi lăuntrice, care se hrănește dintr-un sentiment specific structurat al sorții”. Este însuși ”sufletul modelat în zarea spațiului mioritic, a unui orizont spațial ondulat și al unei înaintări în timp, marcate de un sentiment al destinului trăit ca o ondulare permanentă, ca o alternanță de suișuri și coborâșuri”. În volumele editate de prof. Ion Funariu, filonul folcloric din Ţara Făgăraşului este redat în toată plenitudinea, cu o ritmică, o legănare proprie. Notele particulare ale spiritualității făgărășene sunt absorbite de creaţia populară. Motivele folclorice, deopotrivă, sunt apreciate nu numai după unicitatea lor, ci după gradul de interpretare şi sublimare poetică. În volumul ”Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român”, Ernest Bernea relevă unicitatea satului românesc tradiţional: ”Lumea aceasta, care în limitele filosofiei noastre populare este materială şi spirituală, de o manifestare plurală şi plină de forţe, deseori greu de cuprins, are în primul rând o calitate. Este bine articulată, puterea şi frumuseţea ei, de aici vin”. ”Frumusețea” și dăinuirea ei, viețuiesc în volumele publicate de dl. prof. Ion Funariu.
O notă distinctă a fondului de carte al Bibliotecii Municipale Octavian Paler este conferită de personalitățile făgărășene. Dl. prof. Ion Funariu onorează instituția și întregește patrimoniul cultural al spiritualității făgărășene, prin publicațiile sale. Decizia Consiliului Local de a-i conferi Titlul de Cetățean de onoare al municipiului Făgăraș, este admirabilă. (Prof. Viorica Bica, coordonator Biblioteca Municipală Octavian Paler)

Veteran al învăţămîntului din Ţara Făgăraşului

     Greu de cuprins în câteva rânduri aprecieri pentru activitatea îndelungată a unui profesor, veteran al învățământului din Ţata Făgăraşului, slujit în cea mai consistentă perioadă la Colegiul Naţional ,,Radu Negru”. Domnul profesor Ion Funariu are vocaţia de om al catedrei, de unde a propovăduit atâtor generații de învăţăcei valorile limbii şi literaturii române, parte integrantă a spiritualității neamului nostru, în care dumnealui se simţea integrat. De la acest filon de virtuţi s-au ramificat preocupările adiacente, ce au încoronat profilul profesional – moral al distinsului profesor. D-sa are la activ cercetări folclorice, studii şi culegeri de folclor publicate, dar, dincolo de acestea, memoriabile rămân spectacolele prin care a pus în scenă cu oameni ai locului, din sate sau din Făgăraş, obiceiuri, ritualuri, creaţii literare reprezentative. Ca filolog şi-a valorificat studiile şi investigaţiile ştiinţifice în lucrări de îndrumare didactică pentru elevii şi colegii din licee sau în elaborarea de monografii nu numai pentru comuna natală, Copăcel, ci şi pentru alte localităţi, pentru instituţii sau personalități din Ţara Făgăraşului. Înzestrat cu har pedagogic, cu pasiune creatoare şi cu un tonus specific vârstei tinere, domnul profesor Ion Funariu, rămâne un model de cetățean activ, intelectual, căruia comunitatea este datoare să-i acorde întreaga onoare (Prof. Liviu Ioani).

Gânduri fugare

     Propunerea Consiliului Local de a conferi domnului profesor Ion Funariu, titlul de Cetățean de onoare al Făgărașului, a fost însă o idee excelentă, pentru că el este rodul acestui pământ (locul nașterii sale, Copăcelul, este în apropiere), s-a format, a evoluat, s-a întors aici, la origini, și a reprezentat cu cinste, cu mândrie și cu prestanță acest spațiu. Folclorul, literatura, istoria, munca în cultură, studiile pe teren, efortul de a face cunoscut tot ce este valoros în creația locală, și nu numai aici, au fost preocupări constante ale colegului nostru, Ion Funariu. Ele însă doar au completat, în mod firesc, activitatea de zi cu zi a profesorului, omul de la catedră, dedicat școlii și elevilor. Oriunde a predat, la Colegiul Național Doamna Stanca sau la Colegiul Național Radu Negru, Ion Funariu a lăsat semne ale trecerii sale: cabinete de limba română, antologii de texte folclorice, volume cu personalitățile Făgărașului, studii, articole diverse, interviuri etc. Desigur, cele mai importante rezultate ale profesorului Ion Funariu sunt generațiile de elevi, pe care le-a marcat prin felul său de a fi, prin pregătirea și comportamentul său. Neîndoielnic, pentru toți Ion Funariu a fost un model de urmat. De-a lungul unei activități prodigioase, domnul Ion Funariu s-a remarcat nu numai în școala făgărășeană, ci și prin prezența sa la manifestările Muzeului Valer Literat, ale Fundației Negru Vodă sau ale Bibliotecii Municipale Octavian Paler. Prin urmare, includerea sa printre cetățenii de onoare ai urbei este necesară și firească. În acest moment semnificativ al vieții sale, îi urez multă sănătate și îl îmbrățișez, rostind cuvintele latine Citius, altius, fortius , ca un îndemn la noi rezultate și la depășirea de sine”. (Prof. Dr. Gabriel Angelescu)

Voievod în Ţara Cuvintelor

     ,,Desprins din cărţile pe care le-a publicat de-a lungul unei vieţi, numele profesorului Ion Funariu de la CN ,,Radu Negru” din Făgăraş ne însoţeşte firesc ca o metaforă, ca ”o introducere cu dor”, cum ar spune Constantin Noica. Privindu-l, constaţi deodată că firescul înseamnă eleganţă şi discreţie, melancolie şi seninătate. Cunoscându-l, te pătrunzi de izvorul sufletului care urcă din ,,Mioriţa” spre stea eminesciană, o slovă în slovă, fără odihnă şi fără şovăieli. Nu-l oboseşte vârsta, căci are vîrsta de aur a poeziei. Nu-l bat ,,vânturile, valurile”, căci politica este limba română. Casa ţăranului făgărăşean rămâne pentru profesorul Ion Funariu muzeu, iar cântecul popular testament liric pentru atâtea generaţii de elevi al căror mentor a fost. Vibrează cu fiecare vers al lui Eminescu, îşi mlădiază gândul de la ,,cronice bătrâne” la ,,Necuvintele lui Nichita Stănescu”. Şi toate acestea se pot numi firesc Ion Funariu. Ţara Făgăraşului are de acum ,,pecete” a culturii, îşi are voievodul, Voievod în Ţara Cuvintelor” (Prof. Viorica POP)

Lasă un comentariu

ȘCOALA ALTFEL – BUCURIA LECTURII


ȘCOALA ALTFEL – BUCURIA LECTURII
22 mai, 2017
”Lectura joacă un rol important în viața copiilor, un rol mai mare decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viața și influențează dezvoltarea ulterioara a copiilor. Din cărțile pe care le citesc, copiii își formează o anumită concepție asupra lumii, cărțile formează la ei anumite norme de conduită” (N. Iorga)

IMG_20170522_100756

IMG_20170522_100729

IMG_20170522_100707

IMG_20170522_100150

 

IMG_20170522_095804

IMG_20170522_095639

 

Școala gimnazială Mândra
Coordonatori: Prof. ciclu primar Cosma Daniela; Prof. ciclu primar Bărcuțean Iulia georgiana; înv. Cosgarea Maria
Clasele I-IV- 24 elevi
Centrul Școlar pentru educație inclusivă
Prof. Șerban Sandală; Prof. Rus Nicolae; Prof. Dușa Alexandra
15 elevi
Competenţa de lectură a fost considerată o condiţie a reuşitei elevului. Actul lecturii şcolare atrage după sine, învățarea și formarea competenței de lectură.
Pagini de lectură de referință din literatura română: ”Balul florilor; ”Tudor Arghezi, ”Cartea cu jucării” au fost delectabile pentru elevi.
Competenţa de lectură reprezintă un ansamblu integrat de cunoştinţe literare, capacităţi de lectură şi atitudini literar-estetice, exersate în mod spontan într-o activitate de lectură. Din punct de vedere structural, competenţa de lectură se constituie din următoarele componente:
– abilităţi de ascultare, receptare a textului, identificarea tipului de text, a ideilor principale, a noțiunilor de teorie literară; analiza şi interpretarea unei secvenţe de text; caracterizarea unui personaj; rezumatul unui text narativ; aprecierea unui text lecturat, a unui personaj, a stării personale postlecturale;

Scopul nostru rezidă în: activarea, completarea şi dezvoltarea structurilor cognitive; cunoştinţe despre text, cunoaşterea diferenţelor între textul literar şi nonliterar, recunoaşterea structurilor textuale fundamentale; cunoaşterea noţiunilor de subiect, temă, idee principală / secundară, personaj principal / secundar etc.), exersarea şi dezvoltarea în permanenţă a unor abilităţi / deprinderi de identificare / decodificare / interpretare / rezumare.

Lasă un comentariu

Octavian Paler- Itinerar al unui destin creator – Monitorul de Făgăraș


ȘTEFAN BOTORAN  

Vineri, 19 mai a.c. s-a desfăşurat, în Turnul Thomory din Cetatea Făgăraş, Ziua Bibliotecii Municipale. Evenimentul, care a fost o adevărată sărbătoare a făgărăşenilor, a debutat, începînd cu ora 10.00, cu tematica ,,Octavian Paler-Itinerar al unui destin creator“. Coordonator şi moderator al programului cultural a fost profesoara Viorica Bica din cadrul Bibliotecii Municipale.

 
Octavian Paler, omul epocii sale

     Programul a început cu expunerea cunoscutului profesor Liviu Ioani care a prezentat tema ,,Octavian Paler- omul epocii sale“. ,,Octavian Paler s-a născut pe 2 iulie 1926, într-o familie de ţărani din comuna Lisa, judeţul Braşov. Deşi la vîrsta de 11 ani părăseşte efectiv localitatea natală, pentru a urma şcoala, ca bursier la Liceul Spiru Haret din Bucureşti, satul ardelean de la poalele Munţilor Făgăraş i-a fixat în memoria afectivă drept reper de conduită morală o imagine mitologică a copilăriei. Într-o carte, ce ar trebui inclusă în categoria de autoficţiune biografică, ,,Viaţa ca o coridă“, publicată în 1987, capitolul despre copilărie şi satul părintesc se intitulează ,,Et in arcadia ego“, în corelaţie evidentă cu ale sale ,,mitologii subiective“, izvorîte din studiul credinţelor antice ori din peregrinările în Egipt, Grecia, Spania, Italia, Mexic. Asupra vîrstei infantile şi a locului de obîrşie are perspectiva descoperitorului unui univers al miracolelor. Spaţiul de acasă, ,,un univers limitat, dar îndestulător“, se manifestă ca un paradis, cu toate că, în realitate, se arată dur şi nemilos. În acest mediu ,,practic şi moral“, copilul a deprins gustul utilităţii şi sentimentul ruşinii, pe care, frustrat, după plecare, nu le mai găseşte la oraş. De aceea decizia familiei şi mijlocirea ,,unchiului George“ de a-l duce pentru a candida pe un loc de bursier la liceul bucureştean le vede ca pe o expulzare din sat, o condamnare împotriva căreia face zadarnice planuri de a i se sustrage. La maturitate simte o necurmată nostalgie după acele locuri şi timpuri, mărturisind că acum merge rar în Lisa; mediul i se pare străin, iar el se consideră acolo de prisos. Copilăria a rămas un vis îndepărtat. Abia după aceea începe trezirea. Distanţa dintre Lisa şi Bucureşti se măsoară nu numai în cei 300 de kilometri, ci şi în cel puţin trei secole. De fapt, întoarcerea în timp devine imposibilă pentru cel dornic de revedere autentică. Ar reproduce soarta fiului din basmul ,,Tinereţe fără bătrîneţe“. O bună parte din scrierile memorialistice sau jurnalele de călătorie conţin reflecţii asupra evenimentelor vieţii cu interogaţia insistentă dacă trecerea prin ani formează un destin sau numai o biografie. Mărturiile pentru autodefinire răzbat din toate etapele existenţei. Venind la Bucureşti, în 1937, simte că a intrat într-un mediu ostil, iar din primii patru ani de frecventare a şcolii nu reţine aproape nimic, cu toate că performanţele şcolare nu-l ocolesc. Vegetează, dezrădăcinat, cu dorul de părinţi şi de Lisa, rămas un inadaptat aparte, cu o experienţă inutilă la oraş, ,,un ţărănoi“ confruntat cu snobismul citadin. În 1941, din clasa a V-a (a IX-a, în varianta de azi) se mută de la internat într-o odaie din incinta liceului, unde ,,unchiul George“ era director. Libertatea îi înlesneşte drumul spre Biblioteca Academiei, apoi spre Biblioteca Centrală Universitară, dezvăluindu-i pasiunea înflăcărată pentru lectură şi începutul ,,împăcării cu oraşul“. Mărturiseşte că citea fără criterii, dar cărţi redutabile, cu atîta patos încît neglija orele de somn, unele lecţii şcolare sau chiar evenimentele frămîntate ale vremii. Cufundat în universul livresc, părea mai interesat de războiul peloponeziac decît de conflagraţia mondială a contemporaneităţii şi căuta în paginile tipărite adevăruri absolute, dincolo de timp, cum s-ar fi găsit într-o carte legendară, fantomatică, Secretul secretelor, aparţinînd regelui Solomon. Absenţa unei asemenea cărţi miraculoase a încercat mai tîrziu să o suplinească el însuşi prin recitarea subiectivă a miturilor şi reconstituirea lor din perspectiva celui familiarizat cu exerciţiul cartezianismului. Această atitudine dă nota originală a volumelor ,,Drumuri prin memorie“ (1974), ,,Mitologii subiective“ (1975), ,,Apărarea lui Galilei“ (1978), ,,Scrisori imaginare“ (1979), ,,Caminante“ (1980). În povestea cu ,,mărul discordiei“, de pildă, afirmă că numai un june ca Paris, crescut lîngă turmă, pe munte, nu putea să aibă alte mari aspiraţii decît un amor cu frumoasa Elena, pe care Afrodita îl mijloceşte, ducînd, pînă la urmă, la distrugerea Troiei. Legenda evită însă detaliul că odată cu soţia infidelă Menelau a fost deposedat şi de tezaurul regatului, luat de cei doi amorezi, ceea ce pune într-o lumină diferită incursiunea grecilor pentru cucerirea Troiei. (Scriind despre tezaurul răpit, o fi insinuat, oare, Octavian Paler şi despre tezaurul României, rătăcit prin labirintul istoriei?) Un incident disciplinar provoacă pierderea bursei, astfel că elevul Paler a fost nevoit să frecventeze ultima clasă, 1944-1945, la Liceul Radu Negru din Făgăraş şi să susţină bacalaureatul la centrul de la Sibiu. Perioadă de acumulări şi deschizătoare de orizonturi, privită de fostul elev şi dintr-un unghi critic: ,,Uneori şcoala îşi înţelegea rău rolul; în loc să ne înveţe cum să gîndim, ţinea cu orice preţ să ne înveţe ce trebuie să gîndim“. În toamna anului 1945, Octavian Paler revine în Capitală, unde se va stabili definitiv. Mai întîi este student, concomitent, la Facultatea de Litere şi la Facultatea de Drept (1945-1949). Recomandat de Tudor Vianu pentru a rămîne asistent la Catedra de Estetică, declină propunerea în favoarea unui post la Radiodifuziune, alegere care-i va marca evoluţia profesională: corespondent la Agerpres la Roma, director general al Televiziunii Române (1965-1968), director general adjunct la Radio (1968-1970), redactor-şef la ,,România liberă“ (1970-1983). Demis în 1983, se va pensiona în acelaşi an, reintrînd în arenă odată cu Revoluţia din 1989. Cele două romane, ,,Viaţa pe un peron“ (1981) şi ,,Un om norocos“ (1984), poartă marca livrescului şi a omului confruntat cu regimul politic totalitar. Ambele construiesc nişte parabole în deplină corespondenţă cu scrierile lui George Orwell: fabula politică ,,Ferma animalelor“ (1945) şi distopia ,,1984“ (1949), dar Octavian Paler excelează în crearea de atmosferă tensionată şi ambiguă în genul romanului sud-american. În ,,Viaţa pe un peron“, naratorul, profesor de istorie, se refugiază într-o gară părăsită, de frica unor ciudaţi îmblînzitori de cobre care puseseră stăpînire pe oraş. El are de ales, pînă la urmă, între ,,a fi victimă sau îmblînzitor“. Alege a doua variantă. ,,Un om norocos“ este o utopie negativă, iar titlul creează o antifrază. ,,Norocul“ devine o continuă degradare. Sculptorul, personajul central, ajunge a fi internat la un azil de bătrîni, unde îi rămîne şansa de a face monumente funerare pentru probabilii decedaţi, rînd pe rînd, dintre pacienţi. Atmosfera sumbră şi aluziile politice, deşi bine voalate, au stîrnit reacţii oficiale, iar în 1985, ,,Un om norocos“ a fost victima unui proces public, condamnat şi interzis. Dar la acea dată tirajul se epuizase. Nici calităţile de estetician şi critic de artă, sesizate în studenţie de Tudor Vianu, n-au rămas fără ecou în opera scrisă a lui Octavian Paler. Ele se evidenţiază în stilul scriitorului şi în interpretarea textelor, dar o rezonanţă aparte trezesc eseurile pe teme de pictură cuprinse în volumul ,,Un muzeu în labirint“, din 1986, revăzute după 19 ani şi retipărite sub titlul ,,Eul detestabil“. Bazate pe un pretext mitologic, eseurile au un caracter polemic şi analizează autoportretistica a 36 de pictori europeni, din Renaştere, pînă la Picasso, între care şi a românilor Andreescu, Luchian, Tonitza, Petraşcu şi Pallady. Autorul îi contestă pe cei care-l hulesc pe Narcis pentru exces de autoadmiraţie, deoarece privirea asupra sinelui nu este decît aplicarea unui sfat al Oracolului din Delfi, ,,Cunoaşte-te pe tine însuţi“, care însă ar trebui corelat cu al doilea, din aceeaşi sursă: ,,Nimic prea mult“. Fără aceste trimiteri, pictura mondială ar fi sărăcită de componenta ei cea mai ilustrativă: contemplarea omului, portretul şi autoportretul. La reproşul pe care estetica academiştilor i l-a adus lui Modigliani că este un autor eretic, de creaturi anormale, Octavian Paler ripostează: ,,Dar ce înseamnă ,,normal“ în artă? Faţă de ,,normal“, soarele lui Van Gogh este prea mare şi prea galben, umbrele lui Caravaggio sînt prea brutale; muşchii statuilor lui Michelangelo, prea viguroşi; bătăliile lui Delacroix, prea somptuoase; Velasquez, prea calm; Goya, prea crud. Și unde merg femeile dansînd, ca la Boticelli? Unde sînt caii albaştri ca la Gauguin? Pictura Renaşterii e plină de îngeri pe care nu i-a văzut nimeni“. Constatarea că artistul vede dincolo şi mai în profunzime decît privirea comună i se potriveşte şi lui Octavian Paler, ca şi anecdota pe care însuşi o transcrie cînd vorbeşte despre pictura lui Van Gogh. Napoleon i-a arătat unui cardinal cerul în plină zi şi l-a întrebat: ,,Vedeţi steaua aceea?“. ,,Nu“, i-a răspuns cardinalul şi, într-adevăr, pe cer nu se zărea nimic. ,,Ei bine, a adăugat Napoleon, cît timp voi fi singurul care o vede, îmi voi urma drumul şi nu voi suporta obiecţii“. Conştiinţa valorii pretinde o discretă poleială de aroganţă!“ a încheiat Liviu Ioani. Evenimentul a continuat cu un moment artistic în care Stelio Săpătoru, elev la Colegiul Naţional ,,Radu Negru“ şi membru al Clubului ,,Laudatio“- Biblioteca Municipală ,,Octavian Paler“ Făgăraş, a încîntat auditoriul cu orga sa. Piesele ,,Rondo alla Turca“- de Mozart şi ,,Concerto No. 2 mov 4“ a lui Serghei Rahmaninov au produs vii emoţii printre participanţii la eveniment.


Timpul trăirii, timpul mărturisirii

     Profesorul universitar dr. Ioan Mariş, o prezenţă cunoscută în cadrul sesiunilor literare ţinute la Făgăraş, a prezentat tema ,,Timpul trăirii, timpul mărturisirii“. ,,Paler a debutat ca poet şi se anunţa un poet în linia liricii ardeleneşti, mai apropiat de Blaga decît poeţii mesianici precum Goga sau Cotruş. Motivul tăcerii de la Blaga se regăseşte şi la Paler. Pe piatra funerară a părinţilor lui Octavian Paler din Lisa sînt nişte versuri de o simplitate cutremurătoare scrise de el. Toposul copilăriei este al omului matur. Taina Învierii este o altă problemă cînd eşti dus de mînă de părinţi. Paler, în substanţa lui, este un cioranian absolut. Mama lui Cioran era de la Veneţia, de lîngă Făgăraş. Iarăşi aminteşte de comuniunea între copii şi părinţi. Revenind la timpul trăirii, odată cu Proust, nu s-a mai făcut paralela între timpul trăirii şi cel al mărturisirii. Paler este omul cetăţii dar se auto-defineşte un reacţionar. Ca şi Cioran, îşi iubea neamul, dar nu putea trece cu vederea atîtea tare pe care le are. Literatura deceniilor dinainte de 90 este trecută cu vederea pentru că este prea contextualizată. Paler însă rămîne un scriitor care se va citi tot timpul pentru că există această indeterminare. Mitologia este stoarsă de Paler în toate direcţiile. ,,Nu mi-e frică de moarte ci de absenţa lui Dumnezeu“ spunea el într-un interviu. Omul, cînd a căzut din mit, a căzut în istorie. Scrisul lui Paler este tulburător. ,,Eu nu pot să fiu ca mama şi să cred că de acolo, de sus, vin toate“ spunea Paler. El nu-l contesta însă pe Dumnezeu“ a spus Ioan Mariş. A mai urmat un moment artistic în care Iuliana Vulcu, elevă la CN ,,Radu Negru“ a interpretat frumoase piese la nai.

Amintiri…înţelesuri noi

     Scriitorul şi publicistul Ion Onuc Nemeş a prezentat ,,Amintiri…înţelesuri noi“. ,,Vin cu mare drag, în fiecare an, la această manifestare şi mă gîndesc la întrebarea obsesivă a lui Paler: ,,Ce-aţi făcut cu ţara aceasta?“ adresată politicienilor. Paler nu putea să asiste la o asemenea prăbuşire. O responsabilitate trebuie să se manifeste în fiecare din noi pentru că conştiinţa noastră nu trebuie să accepte mizeria. După ce 300 de tineri din Lisa au plecat în străinătate, Paler a spus: ,,Este o crimă!“. Îl văd încrîncenat în fotografie, era o fiinţă ursuză. A părăsit satul şi, din Evul mediu, a intrat în secolul XX. Satul acela era plin însă, acum este un sat mort. L-am găsit într-o vară în grădina casei părinteşti din Lisa unde lucra la o masă albă. Venea rar în Lisa şi stătea puţin. Mi-a spus: ,,Asta este a opta variantă a romanului pe care-l scriu acum“. Aceasta înseamnă responsabilitatea în scris. El scria relativ uşor. Se mai adresa: ,,Ce-aţi făcut pentru ţara aceasta?“ sau- ,,Ce faceţi pentru ţara aceasta?“ a spus Ion Onuc Nemeş. În continuare elevul Ștefan Ramba, olimpic la limba franceză, a interpretat frumoase doine din Țara Făgăraşului. ,,Ce este mai frumos ca un elev îmbrăcat în costum de Drăguş să facă legătura între portul popular şi franceză?!“ a exclamat profesorul Ioan Mariş.

Obsesia terorii timpului


     Profesorul Ionel Mihali, care a clădit atîtea caractere în învăţămîntul făgărăşean, a expus tema ,,Obsesia terorii timpului“. ,,Vin acum şi mai adaug: Sau despre trecere, melancolie, memorie şi tristeţe. Cine pe lumea aceasta nu trăieşte sentimentul trecerii ireversibile a timpului?Pomeneşte-mi numele şi voi tră, scrie pe sarcofagele egiptene. Nu este nimic nou sub soare, spune Eclesiastul în înţelepciunea sa. O parte din timp ne este răpită, alta se scurge dar cea mai urîtă este neglijenţa. O parte a vieţii noastre se pierde făcînd ce nu trebuie. Melancolia am descoperit-o cînd ne-am uitat în urmă. Vorbirea autentică este aceea în care omul nu se exprimă pe sine ci dă glas cuvîntului ascuns al fiinţei. Trecînd prin scrierile lui Paler se ştie ce tristeţi ascund ele? Tăcerea este demnitatea durerii, spune el. Un presentiment al trecerii este lesne de identificat. Trecere înseamnă timp. Nu poate fi un scriitor realist în linia altor ardeleni. Paler, cînd se duce să se documenteze, se gîndeşte mai întîi la Don Quijote şi la Sisif. La Florenţa se gîndeşte la setea de absolut şi moarte. Sorbona suferă de epicureism provincial. În ,,Mitologii subiective“ scriitorul se întoarce la Grecia şi miturile ei. Călătoria lui Ulise este lupta împotriva uitării. Compasiunea are nevoie de viitor. Tezeu este un om al faptei şi al clipei, iar Narcis descoperă neantul în propria-i fiinţă. Sfinxul este masca mortuară a timpului dispărînd cu fantoma lui tatuată de nisipuri. Există numai nisipul şi scrisul care-l ignoră. Care este deosebirea dintre Sfinxul egiptean şi cel grec? ,,Sîngele Sfinxului se răzvrăteşte în mine şi trebuie să-l potolesc“ spune Paler. ,,Dacă surîd acum înseamnă că vreau să transform clipa în Piramide“ mai spune el. Singura care străluceşte în urma noastră este dragostea. Aventura lui Ulise are drept scop să-l facă să-i placă sfîrşitul ei. Ulise preferă să se întoarcă pentru a muri într-o insulă reală. Ce este Itaca? Un El Dorado al amintirilor? Credinţa cea mai adîncă din noi pe care nimic nu o poate şterge? Teama de vid? Nu sîntem creaţia zeilor ci zeii sînt creaţia noastră sau Zeii trebuie să ne fie recunoscători că existăm“ spunea Paler. Cînd vor obosi statuile, vor obosi şi zeii. După ce a zburat 4-5 mii de ani, Pasărea Phoenix este obosită de timp şi însetată de dragoste. Ea ştie să moară, ceea ce zeii n-au ştiut…Timpul fără dragoste e gol. Copilăria este Olimpul nostru, paradisul pierdut, pentru că ne-am pierdut inocenţa. Zeii dorm în stînci, în nisipul şi apa mărilor. În nicio luptă nu voi fi învins dacă voi lupta alături de memorie. Dyonisos este un zeu care ştie să sufere. Ne-a învăţat că eternitatea trebuie cucerită clipă de clipă. Janus există prin echivoc, este un zeu enigmatic. Nu putem în acelaşi timp să exaltăm zeii şi să slujim umanitatea, mai spune Paler. Thales din Milet spune următorul lucru: Ceea ce nu începe şi nu se sfîrşeşte, acesta e zeul. ,,Zeii, pentru a fi frumoşi, trebuie să ia trup omenesc…Renaşterea a descoperit că nimic nu e perfect“ îl citează în final Ionel Mihali pe Octavian Paler de la a cărui trecere în veşnicie au trecut zece ani. În continuare elevii din clasa a XI-a B din cadrul CN,,Radu Negru“ au prezentat montajul literar ,,Noi cei care am fost la Troia“.

Lansare de carte

     Evenimentul s-a încheiat cu o lansare de carte. Daniel Cristea Enache, conferenţiar universitar al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti şi cunoscut publicist, şi-a lansat cartea ,,Aproape liber“. Au vorbit despre acest volum profesoara Viorica Bica şi renumitul profesor făgărăşean, scriitor şi dramaturg Cornel Teulea. ,,Metoda expunerii lui Daniel Cristea Enache este una geometrică. Libertatea este îngrădită de cutume şi de legi restrînse. Autorul ne-a convins că a scris ,,Aproape liber“ pentru a-şi face datoria de cetăţean. Tot în calitate de cetăţean am citit şi eu cartea autorului. Fiecare afirmaţie sau negaţie a sa este argumentată. Este şi o demonstarţie aproape geometrică a exprimării“ a spus dramaturgul Cornel Teulea. ,,Sînt copleşit şi onorat să mă aflu astăzi printre dumneavoastră. Octavian Paler este un scriitor şi o conştiinţă şi mă bucur că am participat la acest eveniment. Cultura noastră îşi caută astăzi cu disperare reperele de care să se agaţe. Nu te poţi numi intelectual dacă nu ai citit ,,Moromeţii“ sau nu ai trecut prin disperările stilistice ale lui Cioran. Lumea în care trăim este atît de minunată cu condiţia să ai ochii deschişi. Primul lucru de care pot fi sigur este că m-am născut, al doilea că voi muri, iar al treilea că mă aflu în faţa dumneavoastră. Atîta vreme cît vei fi viu poţi da sens şi frumuseţe vieţii tale. În ceea ce priveşte cartea mea nu spun decît că autorul trebuie să aibă decenţa de a lăsa cartea să se descurce singură“ a spus Daniel Cristea-Enache.

În final, Dr. Ruxandra Nazare din cadrul Bibliotecii Judeţene ,,George Bariţiu“ din Braşov şi vicepreşedinte ANPR a adus un frumos elogiu Bibliotecii prin expunerea ,,Numele, prestigiul şi moştenirea unei biblioteci“ expunînd cu această ocazie şi ce înseamnă minunata muncă de bibliotecar. 

Lasă un comentariu

ZIUA BIBLIOTECII OCTAVIAN PALER – ITINERAR AL UNUI DESTIN CREATOR 19 mai, 2017, orele 10,00 Turnul THOMORY Cetatea Făgăraş


18642092_1495589240491305_1416023979_o

ZIUA BIBLIOTECII – OCTAVIAN PALER, ITINERAR AL UNUI DESTIN CREATOR

LANSARE DE CARTE

DANIEL CRISTEA-ENACHE APROAPE LIBER. PUBLICISTICĂ

București, Editura Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2016

P R O G R A M

MODERATOR: Prof. VIORICA BICA – Biblioteca Municipală ”Octavian Paler”

Opera paleriană este sintetizată de criticul literar Daniel Cristea-Enache: ”gravitate fără morgă, asumare şi auto-angajare, mize înalte şi blestematele probleme insolubile ale individului şi ale comunităţii, sensibilitate şi conştiinţă, anxietate şi aspiraţie către echilibru, fragilitatea eului şi, ca formă de apărare, proiectarea într-un câmp anistoric al valorilor tari, o ideaţie atât de bogată şi de vie”. ( Daniel Cristea-Enache).

http://fagarasultau.ro/2017/05/19/amintirea-lui-octavian-paler/

MIN. 6.33

 

 

http://fagarasexpres.ro/ziua-bibliotecii-octavian-paler/

I. Prof. LIVIU IOANI: OCTAVIAN PALER, OMUL EPOCII SALE

Parcurgem cu invitaţii noştri, itinerarul unui destin creator, un itinerar al sinelui şi al labirintului existenţial. A rămas în conștiința contemporaneității, un „spirit intolerant cu intoleranţa, patetic în marginile lucidităţii”.

II. Artă interpretativă: Pian, Stelio Săpătoru, membru al Clubului Laudatio – Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraş, elev la Colegiul Naţional ”Radu Negru”

Este impresionantă capacitatea compozitorilor de a transpune în muzică infinitatea de formule melodice, ritmice, armonice, contrapunctice, dinamice, timbrale.

”Rondo alla Turca” – W.A. MOZART; ”Preludium und fuge” – J.S.BACH; ”Chaccone D-Moll”– G.F. HANDEL; Rahmaninov – ”Concerto No. 2 mov 4”

III. Prof. univ. dr. IOAN MARIȘ: TIMPUL TRĂIRII, TIMPUL MĂRTURISIRII

”Eu am venit nu doar dintr-un sat, ci dintr-un alt timp. Dintr-un timp semipatriarhal”. (”Autoportret într-o oglindă spartă”)

IV. Artă interpretativă vocală, Ștefan Ramba, membru al clubului ”Laudatio” – Biblioteca Municipală ”Octavian Paler”, elev la Colegiul Naţional ”Radu Negru”

 Creațiile inegalabile folclorice reflectă un ”fel de a fi”, o viață înzestrată ”cu anume inalterabile orizonturi lăuntrice”, care se hrănește dintr-un sentiment specific structurat al sorții”.
Doinind …

”Doină cânt, că doina-mi place
Tragănă, mândro, tragănă!”

V. ION ONUC NEMEȘ, scriitor, publicist: AMINTIRI…ÎNȚELESURI NOI

”Trecutul trăiește, e viu, ia parte la prezent, îl influențează și se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad din importanță, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înțelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin momente esențiale”. (”Autoportret dintr-o oglindă spartă”)

VI. Artă interpretativă: Nai, Iuliana Vulcu, membru al Clubului ”Laudati” – Biblioteca Municipală ”Octavian Pale Făgăraş, elevă la Colegiul Național Radu Negru

Notele particulare ale spiritualităţii româneşti sunt absorbite de creaţia populară. Motivele mitice, deopotrivă, sunt apreciate nu numai după unicitatea lor, ci după gradul de interpretare şi sublimare poetică.Prelucrări folclorice

VII. Prof. IONEL MIHALI: OBSESIA TEROARII TIMPULUI

”Una dintre cauzele pentru care omul nu mai gândește azi în mituri, e că trăiește prea aproape de istorie. E terorizat și obsedat de ea” (”Autoportret într-o oglindă spartă”).

VIII. Montaj literar: ”Noi, cei care am fost la Troia”
Elevii Colegiului Național ”Radu Negru”: clasa a XI-a B
Coordonator: prof. Adriana Năstasă

IX. LANSARE DE CARTE

DANIEL CRISTEA-ENACHE APROAPE LIBER. PUBLICISTICĂ

București, Editura Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2016

”Cărţile îşi au soarta lor”. ( ”Habent sua fata libelli”-TERENTIANUS MAURUS). ”Soartă, destin al cărţilor, altminteri spus, un mod singular de a dăinui ca un drum larg deschis peste generaţii” (Eugeniu Speranția).
Conferențiar universitar la Facultatea de Litere a Universității din București, fondator al revistei online ”Literatura de azi”, Daniel Cristea-Enache este autorul unor volume de critică literară, istorie literară, convorbiri și eseuri: ”Concert de deschidere” (Editura Fundației Culturale Române, 2001); ”Sertarul Scriitorului Român. Dialoguri pe hârtie” (Ed. Polirom, 2005), ”Un om din Est” (Curtea Veche, 2006), ”Convorbiri cu Octavian Paler” (Corint, 2007; ed. a II-a, Polirom, 2012), ”Timpuri noi. Secvențe de literatură română” (Cartea Românească, 2009), ”Lyrica magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu” (Curtea Veche, 2010), ”Cinematograful gol” (Polirom, 2011), ”Generația ’60: discursul artistic și discursul critic. Neomodernismul” (Editura MNLR, 2013), ”Literatura de azi. Dialoguri pe net” (Polirom, 2013), ”Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. Mihăilescu” (Humanitas, 2013), ”Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache” (Polirom, Cartea Românească, 2013), ”Aproape liber. Publicistică” (Curtea Veche, 2016)

Prezintă:
– Prof. Viorica Bica – Biblioteca Municipală Octavian Paler

Volumul de publicistică editat de Daniel Cristea-Enache, ”Aproape liber”, acoperă perioada celor 7 ani, în care autorul, așa după cum menționează el însuși în cuvântul introductiv. , își exprimă opinia ”în legătură cu ceea ce se întâmplă în România”. Prin publicarea acestui volum, autorul își îndeplinește o datorie civică: ”Nu e, aceasta, meseria unui critic literar ; dar este o datorie de cetăţean pe care am înţeles să mi-o fac”. Textele incluse în volum, reunește  contribuțiile publicistice  din revistele culturale: ”22”, ”Dilema veche”, ”Suplimentul de cultură”, ”Observator cultural”, ”România literară”, ”Viața românească”, ”Timpul”, ”Literatura de azi”, cotidianul  ”Adevărul”.

– Prof. Cornel Teulea, dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor

– Cuvântul autorului volumului de publicistică: DANIEL CRISTEA-ENACHE

„E un moment foarte frumos și o convergență simbolică extraordinară  să fi în această cetate Făgăraș atât de frumos restaurată și care îți dă un sentiment de plenitudine istorică și totodată să participi la Ziua Bibliotecii purtând numele lui Octavian Paler, scriitorul cu care am făcut o carte de convorbiri, un scriitor cum se numesc astăzi scriitori clasici, li se spune canonici și fac parte din curicula universitară din programa școlară. Eu însumi am scris pentru pentru un manual de limba română despre Octavian Paler și am putut să văd interesul real al elevilor de liceu pentru opera lui Octavian Paler și chiar pentru biografia acestui scriitor“

X. DR. RUXANDRA NAZARE VICEPREȘEDINTE ANBPR: NUMELE, PRESTIGIUL ȘI MOȘTENIREA UNEI BIBLIOTECI

Viorica Bica

Biblioteca Municipală ”Octavian Paler”

Lasă un comentariu

Older Posts »