Expoziție de carte-Rapsodii de toamnă


Prin originalitatea viziunii, Luchian a impus o cale unică spre marea artă. Opera lui are valoarea unui autoportret cu conotaţii multiple: „imaginea creatorului se risipeşte în alte imagini ce se multiplică în sensibilitatea celor ce aspiră spre tainele labirintului” (V. Ciucă).

IMG_20171010_145735
Asemenea lui Cézanne, Luchian a imortalizat pe pânză, luminozitatea interioară a culorii. A înţeles că ”arta, departe de a fi un simplu meşteşug, fără niciun substrat sufletesc, este, dimpotrivă, o materializare a vibraţiunilor sufleteşti prin spiritualizarea materiei, pe care artistul o mânuieşte”(Tonitza). Ruptă din matca ei și adusă în urcior, floarea pare a nu mai fi pentru sine, ci pentru om, fragila sa alcătuire cunoaște ceasul unei transfigurări. Fundalul florilor lui Luchian este aurul roșcat, așa după cum îl întâlnim la Rembrandt. Tulburările pământeşti se îndepărtează. Sălăşluieşte în gând transparenţa culorilor, luminozitatea lor de vitraliu.”Principiile fundamentale ale simetriei, armoniei şi coloristicii trecute printr-o sinceritate de exprimare caracteristică, fac esenţa artei lui Luchian. In arta românească, Luchian „a fost acela care a eliberat viziunea picturală de preocupările unui realism direct, ridicând plastica autohtonă la un nivel de actualitate ce nu fusese atins de nimeni până atunci”(K. H. Zambaccian). Pictura lui Nicolae Grigorescu revitalizează coordonatele stilistice ale epocii, prin expresia senzației. Din timpul suspendat al picturii clasice, artistului i se deschide un spațiu temporal în mișcare, în care lucrurile respiră, insuflând creației freamătul existenței. În creațiile lui Grigorescu se contopesc realitatea exterioară a subiectului și cea interioară a artistului, redând pânzei distincția expresiei.

IMG_20171010_155304
Creațiile literare ale lui Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, D. Pillat, dau impresia de trăire plenară, de ”dor nemărginit”. Sadoveanu este un pictor și un poet al naturii. Muntele, pădurea, apele, reflectă mai mult decât emoția individuală, scriitorul descifrând ”vocea lucrurilor”.

IMG_20171010_145345

Viorica Bica

Biblioteca Municipală ”Octavian Paler”

Anunțuri

Lasă un comentariu

Săptămâna Mobilităţii Europene la Făgăraş – Monitorul de Făgăraș


 

În perioada 16-22 septembrie a.c. s-a desfăşurat la Făgăraş ,,Săptămâna Mobilităţii Europene” sub egida ,,mobilitate nepoluantă, partajată şi inteligentă” organizată de Primăria Făgăraş în colaborare cu mai multe fundaţii şi instituţii publice. Manifestările au fost destinate copiilor de toate vârstele şi au avut loc în mai multe locaţii din municipiu. ,,Aleea terapeutică” a fost amenajată în stradă pe locul fostei terase Litoral de către Centrul Europe Direct şi Asociaţia Tour Alpin Făgăraş.

1 

La Cercul Militar Făgăraş, zilnic între orele 12.00 şi 19.00 s-au putut organiza partide de tenis de câmp. Iubitorii de fotografie au fost aşteptaţi la sediul Primăriei Făgăraş pentru a depune lucrările care au  promovat campania SME 2017. ,,Cele mai frumoase vor fi cuprinse în calendarul anului 2018” au spus reprezentanţii Liceului Tehnologic ,,Dr. Ioan Şenchea” care s-au ocupat de această activitate. Grupul ,,Cercetaşii Ţării Făgăraşului” a invitat copiii la căsuţa din părculeţul din centrul municipiului pentru a-şi aminti de jocurile copilăriei, dar să și înţeleagă activităţile cercetăreşti. ,,Copiii au fost interesaţi de activitatea noastră şi chiar au fost încântați să afle despre jocurile copilăriei” a spus Relu Frâncu, preşedintele grupului. Un minicampionat de baschet şi un concurs de sanie pe role au fost organizate sâmbătă, 16 septembrie, în centrul oraşului şi au atras foarte mulţi copii. ,,Turist în haman” a fost o altă acţiune care s-a desfăşurat pe promenada din jurul Cetăţii organizată de Clubul sportiv Ţara Făgăraşului. În data de 19 septembrie, începând cu ora 12.00, în fosta Cramă din incinta Cetăţii Făgăraşului, s-a desfăşurat proiectul ,,Oraşe inteligente“ coordonat de Nicolae Postolache, profesor de Geografie l Colegiul Naţional ,,Radu Negru“ din Făgăraş. ,,În cadrul activităţii dedicate ,,Săptămânii Mobilităţii Europene“ de la Făgăraş, Colegiul Naţional ,,Radu Negru“ desfăşoară azi, o activitate care are ca temă oraşele inteligente şi oraşele verzi-ecologice, precum şi oraşele viitorului“ a spus Nicolae Postolache. În sprijinul acestui proiect Biblioteca Municipală a venit cu o nouă ediţie a ,,Lecturilor urbane“. ”Volumele din fondul de carte al Bibliotecii Municipale constituie puncte de reper pentru a aprofunda tematica din acest an: Arnold Toynbee- ,,Oraşele în mişcare“, Lester Brown- ,,Problemele globale ale omenirii“, Andrei Marga- ,,Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, Daniel Goleman- ,,Inteligenţa ecologică“, ,,Oraşele milionare ale lumii“ şi M.Duţu cu ,,Dreptul mediului“ a spus prof. Viorica Bica, coordonatorul Bibliotecii Municipale ,,Octavian Paler“ din Făgăraş. La eveniment au participat elevi din cadrul Colegiului Naţional ,,Radu Negru“, Liceului Tehnologic ,,Dr. Ioan Șenchea“ şi ai Școlii Gimnaziale ,,Ovid Densuşianu“ împreună cu cadrele didactice care i-au coordonat. Acţiunea a continuat cu un concurs eco-tematic la sfârșitul căruia s-au acordat premii şi un moment de artă interpretativă susţinut de membrii clubului ,,Laudatio“ al Bibliotecii Municipale. Au fost interpretate piese de Mozart, Bach, Handel, Schubert, Beethoven şi din folclorul românesc. Tot în cadrul ,,Săptămânii Mobilităţii Europene“ a avut loc un concurs sportiv în cadrul Liceului Teologic ,,Constantin Brâncoveanu“ din Făgăraş, în data de 20 septembrie, începând cu ora 16.00. ,,Este o activitate în cadrul campaniei ,,Săptămâna Mobilităţii Europene“ destinată elevilor pentru promovarea transportului suspenabil – mersul pe jos şi pe bicicletă. Activitatea noastră se numeşte ,,Bicicleta buclucaşă“ la care participă elevi de gimnaziu şi din ciclul primar“ a spus Zsuzsa Dull, profesoară de limba şi literatura română l Liceul Teologic ,,Constantin Brâncoveanu“. ,,Probele au constat în mersul în echilibru cu bicicleta, balansoar, mini-trambulină, printre jaloane înalte şi joase şi peste scăriţă“ a spus Cătălin Răduleţ, profesor de sport la acelaşi liceu. Elevii care s-au remarcat la acest concurs au primit diplome şi cărţi. Săptămâna Mobilităţii Europene s-a încheiat Vineri, 22 septembrie cu seminarul intitulat ,,Omul şi mediul de viaţă“ coordonat de pr. profesor dr. Ciprian Bîlbă de la Liceul Teologic ,,Constantin Brâncoveanu“. Evenimentul s-a desfăşurat la Fundaţia Culturală ,,Negru Vodă“ din Făgăraş începând cu ora 12.00. Au participat cadre didactice şi elevi de la cest liceu, de la CN ,,Radu Negru“ şi Școala Gimnazială ,,Ovid Densuşianu“. Seminarul s-a încheiat cu un concurs eco-recreativ care a constat din eseuri pregătite de elevi, desen şi creaţii din materiale reciclabile.
Vineri, 22 septembrie a.c., preşcolarii şi elevii de la CN ,,Rdu Negru” şi Şcoala Gimnazială ,,Ovid Densuşianu” au fost ,,artiştii” care au confecţionat ,,Şarpele hoinar” din pahare din unică folosinţă pe care le-au pictat, iar lucrarea lor a fost expusă în parcul din centrul municipiului. ,,Am confecţionat un şarpe hoinar din pahare reciclabile şi ne-am deplasat de la şcoală pe jos pentru a face mişcare şi sport. Evenimentul este frumos şi am învăţat că trebuie să respectăm pământul, să nu poluăm şi să reciclăm materiale” a spus Luca Sitea, elev în clasa a II-a la CN ,,Radu Negru”. ,,Am venit cu doamna învăţătoare şi cu prietenul nostru şarpele hoinar, Am venit pe jos pentru a fi sănăoşi” a spus Amalia Hârţoagă, clasa zero de la ,,Ovid Densuşianu”. ,,Toată săptămîna am mers pe jos la şcoală pentru că vrem să facem mişcare, să ne păstrăm sănătatea” a spus Ionuţ Peticilă din clasa a II-a de la CN ,,Radu negru”. Elevii au fost însoţiţi de învăţătoare la aceste evenimente. Nu mai puţin de 25 de activităţi au fost organizate în municipiu, ”Săptămâna mobilităţii” încheindu-se sâmbătă, 23 septembrie, cu o drumeţie în Munţii Făgăraşului de la Cetatea până la cabana Barcaciu. (Ștefan BOTORAN)

Lasă un comentariu

Satul şi ţăranul român – o monedă cu două feţe – perspectivă etnopsihologică aplicată satului BOHOLŢ- Pr. dr. Ciprian Valentin Bîlbă


În această lucrare, voi încerca să cuprind contribuţia particulară, însă nu izolată, a sistemului de credinţe, manifestări şi obiceiuri tradiţionale care se regăsesc în spaţiul existenţial al hotarului Boholţului. Pe urmele lui Noica, Blaga, Bernea şi a altor gânditori, tabloul ideatic pe care-l prezint se foloseşte de culorile universale ale satului românesc, fără ca acest lucru să însemne o îndepărtare de aportul concret pe care Boholţul îl aduce generos în spaţiul tradiţiei şi culturii româneşti. Nu cred că sumedenia de intelectuali care s-au născut pe această “gură de rai” au apărut din senin şi fără vreo legătură cu valorile ancestrale ale acestei comunităţi. O dimensiune semnificativă va urmări şi o aprofundare etnică a înţelegerii pe Carl Gustav Jung şi psihologia în general o aduce la nivelul perceperii inconştientului colectiv, cu referire aplicativă directă asupra formării etosului satului nostru.

  1. Consideraţii metodologice

 Deşi înnoirea pachetului metodologic al cercetării vieţii populare româneşti reprezintă o preocupare de continuă însemnătate, sunt anumite excrescenţe ermeneutice, de pildă cea bazată pe neopozitivism, care supralicitează până la saturaţie implicarea raţiunii iluminate în domeniul spaţio-temporal, magic şi religios, concret şi total, întreg, al vieţii ţăranului român. Nu neopozitivismul e rău în sine, ci faptul că poate fi socotit un panaceu. Cine altcineva, decât un „novice importator de marfă neopozitivistă”, ar putea adresa o întrebare de acest fel: „Din câte dealuri şi din câte văi se compune spaţiul mioritic?” (BLAGA, 1972, p. 90). Cum ar putea cineva să încerce să demonteze ştiinţific crezul blagian şi, îndrăznesc să cred că şi al nostru, crez conform căruia spaţiul nostru ondulat se manifestă şi în doinele şi în cântecele noastre (BLAGA, 1972, p. 47). Păi când asculţi o doină sau un cântec popular în primul rând pur şi simplu simţi şi trăieşti. Te încearcă anumite stări interioare pe care nu le diseci deconstructivist sau structuralist. Deşi, aşa cum susţine George Călinescu, nu poţi izola creaţia populară in se de orice dimensiune şi categorie de interpretare estetică. Cântecele populare sunt „poezii, pasibile de critică literară, suficiente în sine” şi în interiorul lor vom întâlni „toate mijloacele specifice poeziei (rima, metafora, descripţia fantastică a realului, muzica poetică”) (CĂLINESCU, 1964, p. 202). Dincolo de toate, metodologic, e mult de mers de la aceste categorii filologice până la un pozitivism pur de tip logico-matematic. Şi asta mai ales că se eludează unul dintre principiile matricei etnopsihologice de formare, moştenire, transmitere şi conservare semantică a faptului de viaţă ţărănesc şi românesc, adică preemţiunea emoţiei asupra cogniţiei. Românul mai întâi a simţit şi a trăit lucrurile şi evenimentele de viaţă şi chiar cosmice şi abia apoi le-a acordat o anumită semnificaţie. De fapt, psihologic vorbind, e un adevăr universal valabil că a simţi anticipează pe a gândi. Din punct de vedere filogenetic (discuţiile despre evoluţionism şi limitele lui ştiinţifice le vom lăsa pe altădată) se pare că prima dată s-a format creierul limbic sau emoţional, deci centru al emoţiilor şi apoi a apărut neocortexul care este răspunzător de gândire. Pentru aceasta noi oamenii mai întâi simţim şi după aceea gândim. La început, mai înainte de zorii civilizaţiei, supravieţuirea depindea de reacţii emoţionale rapide şi nu de procesualitatea strategică a gândirii. Simţind frică, omul fugea înainte să-şi clarifice toate articulaţiile situaţiei periculoase şi lucrul acesta indubitabil i-a salvat de nenumărate ori viaţa (GOLEMAN, 2008, p. 36 ş.u.). Din punct de vedere ontogenetic, lucrurile au rămas la fel, în sensul că înainte de a gândi noi simţim. Orice ni se întâmplă şi orice auzim sau vedem într-o anumită situaţie sau de la anumiţi oameni, trece mai întâi prin sistemul limbic şi solicită un răspuns emoţional, pentru ca, după aceasta, să se implice cortexul prefrontal şi decizia pe seama gândirii. Bineînţeles că e vorba de fracţiuni de secundă. Poate că pe astfel de considerente se bazează şi vorba populară de duh după care e bine să te gândeşti de două ori şi să acţionezi numai odată.

            Ţăranul român – şi nu numai el – nu face abstracţie de la acest mod de a vedea lucrurile. „Reprezentarea lumii fenomenale a cerut un efort intelectual, dar ca acesta să se producă a trebuit să aibă loc emoţii puternice; impulsurile şi emoţiile nu au organizat nimic, dar ele au putut provoca organizarea”(BERNEA, 1997, p. 278). Întâi emoţia şi apoi organizarea pe considerentul gândirii. Ceea ce înseamnă că produsele vieţii şi civilizaţiei ţărăneşti şi nu  numai produsele în sine ci şi procesele sau drumul pe care un produs l-a parcurs până la elaborarea sa finală, se compun nu numai din strategie intelectuală ca urmare a combinatoricii gândirii. Gândirea şi judecata ţărănească sunt eclatant prezente, dar modelând conţinutul emoţional al multiplelor şi variatelor elemente care compun mediul de viaţă spaţio-temporal şi cauzal al satului românesc. Emoţia apare la intersecţia ţăranului român cu tot ceea ce-l înconjoară şi cu semnificaţiile pe care i le conferă locului şi timpului pe care le trăieşte în registru propriu. Iar el, pe baza emoţiei, munceşte „conceptual” la consolidarea propriei lui mentalităţi care ia forma tradiţiei populare româneşti, corespunzând şi cu acele categorii estetice pe care Călinescu le vedea ca pe nişte virtuţi ale creaţiei şi cântului popular. Cred că neopozitiviştii care-şi pun astfel de întrebări ca cea de la începutul materialului nostru văd doar o parte din adevăr, unilateral ştiinţifică, adică partea produsului ţărănesc elaborat şi finit, fără să ţină însă cont de întregul proces al elaborării produsului respectiv şi care acoperă o acoladă de timp de cele mai multe ori extinsă inter-generaţional. Mai mult decât atât, ţăranul român  reprezintă o personalitate psiho-somatică extrem de complexă, motiv pentru care contribuţiile etnopsihologice sunt esenţiale (ŞEULEANU, 1994, p. 12 şi 14). Se pare că atunci când se apleacă asupra mentalităţii şi produselor populare, ştiinţei îi lipseşte câteva antene prin care să poată percepe acele intuiţii si date emoţionale fără de care rezultatul cercetării este reducţionist, impietând asupra realităţii existenţiale concrete (BERNEA, 1997, p. 268). E ca şi cum atunci când vezi un om clătinându-se pe picioare zici că e băut. Şi, într-adevăr, un om băut se clatină pe picioare; dar nu oricine se clatină pe picioare e şi un om băut. Poate fi şi bolnav. Aceasta e o lupă reducţionistă. Dacă până acum am schiţat câteva cuvinte despre anumite necesităţi de îmbunătăţire metodologică la nivelul cercetării universului valoric al satului românesc şi al ţăranului român, în ce-a de-a doua parte a abordării noastre vom vedea mai aplicat cum se reflectă o astfel de perspectivă metodologică asupra unor fapte concrete.

  1. Emoţie – sens – ordine în viaţa ţăranului român

Conform definiţiei general acceptate, emoţiile pot avea un efect mobilizator sau dezechilibrant asupra persoanei. Asta depinde de raportul lor cu raţiunea organizatoare. Ele dispun de impuls, de pasiune, iar rolul raţiunii rezidă în gestionarea lor într-o anumită direcţie dorită sau spre un anumit sens.

Constantin Noica spune că „tot ce ni se întâmplă, şi de altfel tot ce se întâmplă universalului, trebuie să capete o aşezare şi un echilibru, trebuie să fie în ceva, deasupra a ceva, cu ceva, spre ceva. Dar un miracol, îndrăznim să spunem, al limbii române face ca o singură prepoziţie să le înglobeze pe toate celelalte…este prepoziţia „întru”, care cuprinde şi face posibile… toate celelalte prepoziţii, în spaţialitatea lor exactă” (NOICA, 2008, p. 174). Aşadar, ţăranul român caută un sens şi o ordine în toate lucrurile care îl înconjoară imediat sau cosmic. Asta o face pentru a-şi disciplina fricile şi, în general, emoţiile care altfel l-ar năpădi şi i-ar face viaţa un calvar. Emoţiile vin dintr-un depozit inconştient. Din unghi freudian, emoţiile se cuantifică dedesubtul pragului conştient al vieţii persoanei şi rămân acolo în stare latentă. Tot ceea ce ne produce frică şi tot ce ne produce plăcere dar nu este acceptat din punct de vedere al conduitei sociale, se sedimentează în inconştientul personal al fiecărei persoane. Se pare că fantezia, visele şi chiar unele intuiţii sunt poduri între conştient şi inconştient. Ele aşteaptă doar ocazia existenţială favorizantă şi astfel îşi fac apariţia. Dacă nu sunt conştientizate, adică dacă nu este clarificată originea şi mesajul lor, ele rămân la pândă şi izbucnesc ori de câte ori au ocazia. După Jung, alături de inconştientul personal mai este un inconştient colectiv, un fel de moştenire arhetipală a tuturor experienţelor umane din toate locurile şi timpurile. Aceste experienţe, zice Jung, se transmit ereditar şi nu au fost niciodată conştientizate de către persoana care le moşteneşte. Aceasta spre deosebire de inconştientul personal care conţine lucruri pe care persoana le-a putut conştientiza şi care apoi au dispărut din conştiinţă fiind uitate sau refulate (JUNG, 2003, p. 53). Toate aceste lucruri, populează şi universul interior al ţăranului român care prin efortul de a da un sens evenimentelor şi situaţiilor din viaţa sa, îşi ordonează existenţa şi-şi domoleşte adâncurile emoţionale ale unui trecut ancestral (inconştientul colectiv) sau mai apropiat (inconştientul personal). „În cazul poporului român, chiar atunci când îi cercetăm viaţa şi formele tradiţionale, suntem în faţa unei societăţi evoluate. Dar nu e mai puţin adevărat că în interiorul său s-au păstrat elemente şi forme foarte vechi, de înaintea erei noastre, bogate zăcăminte depuse în timp, ceea ce face ca fenomenul ca atare să intereseze etnologia şi, în cazul nostru, etnopsihologia” (BERNEA, 1997, p. 280). Pentru a-şi linişti viaţa, ţăranul român i-a fixat nişte cadre care corespund legii sau rânduielii şi care se constituie în cauze explicative la tot ceea ce-i provoacă teamă sau disconfort existenţial. Uneori există şi riscul ca aceste legi să nu corespundă logicii clasice. De exemplu, să luăm legenda facerii lumii cu ariciul şi cu albinuţa. Pentru frumuseţea limbii o voi cita in extenso: „Ci-că la început, când a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, s-a brodit de a făcut pământul mai mare decât cerul şi nu încăpea pământul subt cortul cerului, nu se mai vedea nici soarele, nici picătură de ploaie sau fulg de zăpadă. Ce să facă Dumnezeu ca să dreagă lucrurile. Să ceară sfat de la arici. Cheamă pe albină şi o trimite la arici. Albina se duce şi-i spune: „Uite, nene arici – cum o fi zis ea pe-acolo – m-a trimis Dumnezeu să te întreb: cum ar putea să bage tot pământul subt cer?” „Şi tocmai la mine te-a trimis, la un ghemuit ca mine? Da’ ce ştiu eu, zice ariciul cu supărare. Du-te, de-i spune, că nu mă pricep eu la d-al de astea!” Albina plecă, dar în loc să iasă pe uşă, se aşeză pe clanţa uşii, iar ariciul crezând că a rămas singur începe a dondăni: „Hm, el, Dumnezeu, după ce şi-a bătut joc de mine şi m-a făcut aşa de ghemuit şi de urât, cum ar pofti să-l învăţ cum să micşoreze pământul. De ce nu mi-a dat putere multă să strâng pământul în labe până s-o încreţi, să se facă munţi şi văi, să vezi atunci cum încape!” Sbîîîr! atunci şi hoţoaica de albină de pe clanţa uşii şi fuga cu vestea la Dumnezeu”…Astfel făcu Dumnezeu munţii şi văile” (BLAGA, 1972, pp. 224 – 225). Dincolo sau dincoace de orice logică, pe ţăranul român nu l-a interesat dogmatica creştin-ortodoxă care învaţă despre atotputernicia şi atotştiinţa divină. Pentru sistemul lui de credinţe, faptul că Dumnezeu este sensul explicativ suprem a tot ceea ce există nu este în contradicţie cu improvizaţia unei slăbiciuni a Creatorului care ar avea nevoie de înţelepciunea ariciului pentru modelarea lumii. Pentru ţăran, învăţământul suprem al parabolei este că Dumnezeu este Stăpânul lumii şi, în consecinţă, orice se întâmplă sub cer şi sub soare este sub ştiinţa şi legea Lui. Altfel spus, ordinea pe care El o stabileşte la nivelul obiectiv de existenţă a lumii şi pe care ţăranul român o percepe ca pe o lege universală, îi dă acestuia din urmă senzaţia ordinii şi siguranţei subiective. Că se poate crea ceea ce noi astăzi am putea considera ca fiind o contradicţie logică sau dogmatică, acesta este ultimul lucru la care ţăranul român se gândea (BERNEA, 1997, pp. 281 – 283). Zilele trecute discutam cu o bătrânică de aproape nouăzeci de ani din satul Felmer, comuna Şoarş, de lângă Făgăraş. Se văita de una de alta şi zicea din timp în timp: „Doamne ajută-mă!”, „Doamne ia-mă la Tine!” Am întrebat-o despre suflet şi ce crede că se întâmplă cu sufletul după ce moare. „Să duce în pământ, maică, odată cu trupul”, mi-a răspuns. Ce să-i mai spun eu de eshatologie şi despre filosofia creaţională a trupului şi sufletului şi ce se întâmplă cu ele până la Judecata finală şi după aceea. Însă vocea ei fermă şi ochii plini de sens atunci când spunea „Doamne ajută-mă!”, m-au lămurit. Ea credea pur şi simplu şi, cu toate argumentele mele, nu cred că-i mai putea adăuga ceva. Acesta e ţăranul român de azi şi de ieri, aceasta e credinţa lui şi aceasta e tradiţia lui. Pentru el, sensul vieţii reprezenta şi încă reprezintă prioritatea supremă, indiferent de forma pe care acest sens o avea. „Va fi fiind” un sens al vieţii îşi spunea românul, pentru care tot ceea ce i se întâmpla în viaţă nu depăşea dificultăţile de acceptare a unui „tragic difuz”. Totul era atenuat şi măsurat de credinţa sa în Dumnezeu. Pentru român „lumea asta nu-i a mea, ceaialaltă nici aşa”(NOICA, 2008, p. 166).

Nu mai conta forma şi conţinutul informaţional oficial al acestei credinţe într-un stăpân al lumii. Pentru el e suficient de liniştitor să ştie că lumea are un Stăpân, tot aşa cum în Biserica din mijlocul satului şi în jurul căreia comunitatea se coagula, trăia, moştenea şi transmitea mai departe valori, idei, credinţe…sub chip de jocuri, doine, poezii, strigături, bocete… .

            Putem concluziona odată cu Bernea, spunând: „În acest întreg al lumii, o realitate complexă, dar nu infinită, ordonată, dar nu statică, provocatoare de întrebări şi nelinişte, dar nu de durere morbidă, în acest întreg al lumii şi vieţii plin de mister, dar nu fantomatic, ţăranul român a putut descifra la nivelul lui tot ce punea în evidenţă această realitate obiectivă, larg dotată, în dialog cu una subiectivă. (BERNEA, 1997, p. 285)”. Cauzalitatea din spatele lumii şi al vieţii ţăranului român depăşea cu multe nuanţe necesitatea existenţială oarbă. În mod obiectiv, Dumnezeu e la cârma tuturor lucrurilor şi această obiectivitate răspunde nonsamavolnic subiectivităţii umane care o atenuează pe prima prin acţiune ritualică şi obicei tradiţional. Astfel, universul emoţional al ţăranului român se liniştea şi, Dumnezeu ştie, poate că chiar mai mult decât atât.

            III. BOHOLŢ, satul copilăriei mele

 Pentru mine personal Boholţul înseamnă ulcică, ploatăn, laibăr, ferdelă, loitre, te-ai nămânjât, te-ai floţăit,  lipiu, pită de casă, scovărzi… . Cel puţin scovărzi prăjite în untură ca la mama Felici şi la tetea Niţu acasă n-am mâncat pe niciunde. Şi nici nu voi mai mânca vreodată. Nu aşa: scovărzi se mai pot face şi chiar mai gustoase decât acelea dar niciodată ca acelea mâncate în copilăria mea şi făcute de mama Felici, Pur şi simplu pentru că ea nu mai e “aici”, ci “dincolo”. Nu mai e chipul ei, mâna ei, inima şi sufletul ei ca să frământe aluatul şi să se frământe odată cu ele. Cred că atunci când Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărână, l-a frământat şi la modelat cum făcea şi mama Felici cu scovărzile. Creaţia ei unică şi strict personală în sensul cel mai bun şi pur al termenului.

Iar lapte ca la tetea Niţu, de unde? Parc-acuma-l văd pe scăuneciul ăla în trei picioare, de-o stabilitate treimică inegalabilă, cum îmi mulgea, “la cald”, direct în ulcică, aşa cu spumă groasă, un lapte ca un nor alb şi pufos de-mi răcorea vintrele şi sufletul. S-a dus şi el. Cu tot cu laptele lui. Şi cu tot cu frăgariul din curte. A murit şi el odată cu tetea. Doamne ce pline de sânge şi viaţă mai erau şi fragile ălea. Când mă suiam în frăgar zici că mă întâlneam cu toţi strămoşii mei care l-au sădit şi apoi, de-a lungul vremii, au gustat din roadele lui. Copii mei nu vor gusta niciodată din frăgarul ăla pentru că şi el, acum, e “dincolo”. Ca să-i ţână de urât lu’ tetea Niţu. Atunci când l-am înmormântat, în curte, la capul lui nu era numai o creangă de măr, ci tot frăgarul ăla. Atâta doar că nu l-a putut lua nime’ să-l ducă la cimitir. S-a dus el singur după ce tetea n-a mai fost. S-a dus cu el şi cu mama Felici în veci. Doar n-o să-i lase tocma’ acum. S-a dus şi Pipăruş-Pătru pe care, de mic ce era, nu-l vedeai cum mână caii chiar din propriile lor urechi. Numa’ biciul i-l auzai. Iar caii îl ascultau cu strşnicie tot aşa cum şi eu îl ascultam pe tetea cum povestea.

S-au dus toţi. N-a mai rămas nimic din toată cenuşa şi din tot praful lumii ăsteia. A rămas doar spuma, caimacul veşniciei lor în mintea şi inima mea. Iar de acolo nu vor pleca niciodată. Şi cum să plece vreodată de vreme ce eu acolo şi nu altundeva am pus prima dată  mâna pe coasă în grădină “la Mălene” împreună cu tăticu şi cu tetea. Cum să plece vreodată când eu acolo am pus prima dată mâna pe hăţurile cailor şi poate că, pentru prima dată, am simţit ce înseamnă asumarea responsabilităţii. Cu hăţurile ca şi cu hăţurile, Dar când am pus mâinile pe ghidonul drujbei ruseşti a lu’ tetea Niţu, am simţit atunci poate pentru prima oară, ca şi copil, ce înseamnă industrializarea. Pe vremea aia nu mă întâlneam ca acum cu zeci de camioane care cară buşteni te miri pe unde.

Cum aş putea să uit Dumineca aia luuungă, luuungă şi însorită în care citeam Maitreyi a lui Eliade. Eram în “casa de sus”, în camera din faţă sau “camera de dinăinte”,  că aşa mă primeau bunicii… domneşte. După ceva vreme am aflat şi ce vroia să spună şi Blaga atunci când se referea la “Dumineca lungă şi fără de sară”.

Mă rog! Toate acestea s-au dus dar au şi rămas. Cam ca şi creanga de măr în trei ramuri – alt simbol treimic – de la capu’ mortului. Creanga a rămas, nu-i vorbă, dar cine-i mai pricepe sensul. Păi ce zice apropiatul mortului când dă nunului  mărul? „Pe lumea aceasta să fie al dumneavoastră, iar pe lumea cealaltă să fie al mortului”(DRĂGUŞ, 2014, pp. 121 – 122). Adică nunul cu nuna să se bucure de dulceaţa roadelor şi a dulciurilor pe lumea asta, iar faptele bune pe care de altfel le şi simbolizează mărul mortului, să-i fie de folos mortului în lumea de dincolo. Cum zice şi Radu Gyr: „Sunt, Doamne, copt pentru cules,/ Nu că mi-s anii grea recoltă,/ Cât mi-este sufletul o boltă,/ De crengi sub rodul tot mai des”.

Sunt exact aceleaşi vorbe pe care le rosteşte şi nunul la masa de un an de zile de la cununie atunci când aducea nunul viţeaua hinului: „Pe lumea asta a dumneavoastră, iar pe cealaltă a noastră”(DRĂGUŞ, 2014, p. 109). Altfel spus, voi să vă bucuraţi de bunătăţi în lumea prezentă şi nouă să ne răsplătească Dumnezeu în lumea de dincolo pentru ce vă dăm noi aici pe pământ.

            Se vede că boholţeanul, ca de altfel tot ţăranul român, cuprinde în viaţa lui totul: animale, păsări, plante şi, bineînţeles, oamenii. Nimeni şi nimic nu-i este străin. Lucrurile acestea se văd din toponime, din limbajul său medical şi din comportamentul său agricol. Totul este unit cu totul în nume şi în viaţă. De pildă, ştim cu toţii de „Părăul Ursului”. Iată, apă şi animal, împreună. „Talpa gâştii”, „ochiul boului”, „coada şoricelului”, sunt alte exemple de amestec armonios al regnurilor. Iar în ceea ce priveşte viaţa religioasă, aceasta nu se desfăşoară numai la Biserica din mijlocul satului deşi ea e centrul în jurul căruia satul se clădeşte atât ca şi comunitate, cât şi ca societate. Deşi valorile Bisericii rămân constante lupta între modernitate şi tradiţie continuă (VEDINAŞ, 2001, pp. 150 – 152). Cu toate acestea, orice conversaţie începe şi se termină cu „Doamne ajută!” Iar ca să arătăm numai într-un nod unitatea aceasta dintre spiritual şi material, între trup şi suflet, între om şi natură în viaţa boholţeanului, aş aminti doar de întregul  ritual al grâului. Încă înainte de semănat românul nostru se pregătea prin păstrarea curăţiei trupeşti, căci, vorba aceea, pe bobul de grâu e faţa Domnului Hristos. Mai departe, când venea vremea făcutului de snopi, aceştia erai aşezaţi în formă de cruce, pentru ca apoi, după alte şi alte etape care intermediau produsul finit, adică pâinea, înainte de a fi consumată era însemnată pe spate cu cuţitul în semnul crucii, parcă pentru a sublinia odată în plus vocaţia ei liturgică.

Specialiştii numesc acest mod al ţăranului român de pretutindeni de a trata lucrurile şi fiinţele, şi chiar spiritualul şi umanul, într-o unitate semantică omogenă, holism rural (VEDINAŞ, 2001, p. 44). Cred că despre astfel de lucruri, deşi cu mult peste specializarea rece a cercetătorilor neopozitivişti „de bibliotecă”, vorbea şi poetul Ioan Alexandru: „Între aici şi dincolo s-a stins,/ Orice punte şi deosebire,/ Oasele sfinţilor valahi,/ Sau făcut cu vremea mănăstire.”

Ţăranul transilvănean şi nu numai, atunci când e vorba despre lucruri pe care nu le poate cuantifica raţional şi poate că nici nu e cazul să le raţionalizeze, spune: „Aşa-i legea.” Sau: „Nu e legea (nu este bine) să se toarcă, să se ţeasă, să se coasă, să se facă pâine să se spele vinerea. Aceasta pentru a fi feriţi de boli grele” (DRĂGUŞ, 2014, 137). Făcând asta, el scapă de o povară interioară a fricii lipsei de sens. Nu totul poate fi explicat. Oamenii de ştiinţă cei mai renumiţi au încă o mulţime de probleme în legătură cu care lansează întrebări şi supoziţii. Însă ţăranul român, şi odată cu el şi boholţeanul, nu încremeneşte în întrebări pentru că el nu e „şoricel de bibliotecă”, ci e cel ce-L găseşte pe Dumnezeu prin credinţă chiar dacă de multe ori această credinţă se îmbină cu superstiţii. Şi pentru această credinţă, aşa cum este ea, el este gata să moară. Ceea ce nici un om de ştiinţă n-ar face nici măcar pentru cele mai matematice convingeri pe care le poate avea.

Există o tendinţă (cumva mai academică) care afirmă că: „…creatorii din mediul rural întrebaţi de ce practică o anumită acţiune culturală  (ritualică, magică), dau răspunsul: Aşa-i obiceiul, fără să poată explica ce înseamnă acest obicei. Iar faptul că nu ştiu ce înseamnă, e argumentul cel mai simplu că s-au lepădat de cele mai multe ori cu uşurinţă de el, într-o manieră „sălbatică”, cum deja am văzut” (VEDINAŞ, 2001, p. 151).

După cum se poate observa încă de la prima citire, acest citat pare că forţează un pic nota. E vorba aici de vechiul conflict între raţiune şi credinţă, care, însă, de data aceasta, îmbracă forma „bibliotecă” – „experienţă”, „despre viaţă” – „viaţă”. Nimic mai fals. E ca şi cum cineva care n-a văzut niciodată America ar spune că această ţară nu există. Dacă vreţi un exemplu mai tare, e ca şi cum dacă cineva i-ar cere unui teolog reputat să-i explice „cum-ul” prefacerii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului şi acesta i-ar răspunde că: „Asta e legea credinţei”, înseamnă că acest teolog s-a lepădat de sensul şi realitatea trăirii în Hristos pentru că nu înţelege. Lucian Blaga, cum am văzut mai sus, ne-a atras asupra a ceea ce poate însemna introducerea unei raţiuni autosuficiente şi debordante în problematici care vizează aspectul metafizic, magic sau, în general, religios al vieţii ţăranului român. Una e una şi alta e alta. „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Matei 22, 21).

            Exact în acest punct se impune ceea ce în nenumărate rânduri, pentru o mai acurată şi completă cercetare, a solicitat sociologia, adică interdisciplinaritatea (VEDINAŞ, 2001, p. 169). Numai că aici, alături de geografie, antropologie şi etnografie ar trebui să stea şi psihologia, sau, mai precis, etnopsihologia.

Neuropsihologic vorbind, e deja un truism ştiinţific faptul că creierul omenesc e format din mai multe straturi dintre care, după o anumită perspectivă, creierul emoţional sau reptilian s-a format prima dată, în vreme ce neo-cortexul răspunzător de decizii de cel mai mare rafinament raţional reprezintă un strat superior. E ceea ce unii psihologi numesc a fi calea inferioară, adică cea emoţională, afectivă şi calea superioară, adică raţional-decizională (GOLEMAN, 2007, p. 375 ş.u.). Şi mai e un aspect: orice informaţie care-i parvine omului mai întâi trece prin creierul emoţional şi apoi ajunge la neocortex. Deci, orice mesaj are valoare dublă: afectivă şi cognitivă. Dimensiunea afectivă cuprinde tot ce se referă la cunoaşterea umană dpdv instinctiv şi intuitiv, în timp ce cognitivul include demonstrabilul şi care de multe ori s-a dovedit a fi doar vârful icebergul-ui cunoaşterii umane. Eminescu ne-a avertizat privitor la această cunoaştere cognitivă: „Ce-un secol ne zice alţii o dezic,/ Decât un vis searbăd, mai bine nimic”.

            Altfel spus, în acest caz şi nu numai, contribuţia psihologiei este esenţială pentru completarea perspectivei sociologice a ruralului, acesta din urmă  reprezentând un domeniu extrem de complex pentru că este un domeniu al trăirii, adică al vieţii in se.

Pentru aceste motive, dacă i-ai zice boholţeanului şi, în general ţăranului român, să ia mărul de la capul mortului ţi l-ai făcut duşman pe viaţă şi chiar dacă el n-ar şti să-ţi spună ce anume înseamnă acest măr dpdv etnografic sau religios, el simte că acolo e un miez, e ceva esenţial pentru el şi comunitatea lui. Pe scurt spus, viaţa nu trebuie numai gândită ci, mai ales, trăită şi simţită. Ca să fie cu adevărat totală, holistică.

Viaţa boholţeanului autentic e naturală şi curge ca un râu, vine ca o seară şi purcede ca un răsărit de soare, se ridică aşa cum o face o cădere de fum şi se duce asemenea unei seri dinaintea unei zile noi.

            BIBLIOGRAFIE:

  1. BERNEA, Ernest, (1997). Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român, Bucureşti: Editura Humanitas.
  2. DRĂGUŞ, Aurel, (2014). BOHOLŢ – Sat ardelean al tradiţiei, statorniciei şi speranţei, Ediţia a II-a adăugită, Galaţi: Editura Axis Libri.
  3. BLAGA, Lucian, (1972). Isvoade, Bucureşti: Editura Minerva.
  4. CĂLINESCU, George, (1964). Istoria literaturii române, Bucureşti: Editura Academiei populare Române.
  5. GOLEMAN, Daniel, (2008). Inteligenţa emoţională, traducere din limba engleză de Irina-Margareta Nistor, Bucureşti: Editura Curtea Veche.
  6. GOLEMAN, Daniel, (2007). Inteligenţa socială, traducere din limba engleză de Ileana Achim, Bucureşti: Editura Curtea Veche.
  7. JUNG, Carl, Gustav, (2003). Arhetipurile şi inconştientul colectiv, traducere din limba germană de Dana Verescu şi Vasile Dem. Zamfirescu, Bucureşti: Editura Trei.
  8. NOICA, Constantin, (2008). Şase maladii ale spiritului contemporan, Bucureşti: Editura Humanitas.
  9. Şeuleanu, Ion, (1994). Dincoace de sacru, dincolo de profan, Târgu Mureş: Editura Tipomur.
  10. VEDINAŞ, Traian, (2001). Introducere în sociologia rurală, Iaşi: Editura Polirom.

Lasă un comentariu

BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ”OCTAVIAN PALER”. LECTURI URBANE 2017


BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ”OCTAVIAN PALER”. LECTURI URBANE 2017

Parteneri: Municipiul Făgăraș, instituțiile de învățământ și cultură făgărășene
Participanți: Colegiul Național ”Radu Negru” – clasele A IX-a A, a IX-a D, a XII-a E – prof. N. Postolache, prof. Adriana Năstase; Liceul Tehnologic ”Dr. I. Șenchea” – clasa a XII-a A – prof. Dâncă; Școala Gimnazială ”Ovid Densușianu”, clasa a VII-a D – prof. Mihaela Savu.
19. 09. 2017 În această nouă ediție a LECTURILOR URBANE, Biblioteca Municipală se axează pe proiectul ”Orașe inteligente”.

http://fagarasultau.ro/2017/09/23/saptamana-mobilitatii-europene/

 

Volumele din fondul de carte al Bibliotecii Municipale sunt puncte de reper pentru a aprofunda tematica din acest an: Arnold Toynbee, ”Orașele în mișcare”; Lester Brown, ”Problemele globale ale omenirii”; Andrei Marga, ”Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică”; Daniel Goleman, ”Inteligența ecologică”; ”Orașele milionare ale lumii”; M. Duțu, ”Dreptul mediului”.
Coordonator: prof. N. Postolache, Colegiul Național ”Radu Negru”
Parteneri: Colegiul National ”Radu Negru”
Lumea de mâine va fi polarizată de orașe inteligente care vor genera prosperitatea planetei. Un ”smart city” este un oraș care utilizează la maximum tehnologia și mijloacele de comunicare moderne în beneficul comunității. Conform studiului realizat de Roland Berger, orașele ”smart” în 2017 sunt: Viena (locul I), Chicago (locul II) si Singapore (locul III). Londra este clasat pe locul IV. Ecosistemul ”smart city” cuprinde orașele, iar tehnologiile implementate răspund unor provocări: traficul intens, poluarea, consumul de resurse. Inițiativele sunt reunite sub conceptul ”smart city”.
Eseuri eco-tematice: Colegiul național ”Radu Negru”, clasa a XII-a E

Radu Joantă, ”Orașele viitorului”; Cristina Boștean, ”Smart-city, oraș al viitorului; Mara Neag, ”Parametrii orașului inteligent”; Ana-Maria Ramba, ”Copenhaga”; Claudia Băluț, ”Tehnologia Smart-City”; Andrei Barbărasă, ”Tehnologia Smart-City”; Ovidiu Zolti, ”Israel, copacii inteligenți; Ioana Urian, ”Viena”; Andreea Apati, ”Alba-Iulia”.

Concurs eco-tematic: Colegiul Național ”Radu Negru”

Premianți: Andrei Barbărasă Premiul I; Antonia Zară Premiul al II-lea; Andreea Apati Premiul al III-lea
Cu membrii Clubului Laudatio al Bibliotecii Municipale, celebrăm azi, arta interpretativă: Stelio Săpătoru – pian; Iuliana Vulcu – nai; Ștefan Ramba- solo voce; Diana Curticăpeanu – solo voce.

Armoniile muzicale se contopesc în arta interpretativă la pian a lui Stelio Flavius Săpătoru: Beethoven, ”Fur Elise”; Mozart: ”Sonata facile”
La Iuliana Vulcu se remarcă preocuparea pentru definirea particularităţilor creativităţii populare, a receptării ei.
Bogăţia şi varietatea folclorului românesc se înscriu în preocupările lui Ştefan Ramba și a Elenei Curticăpeanu.
Artă interpretativă vocală Ștefan Ramba: ”Doină”; ”La mijlocul cerului”
Artă interpretativă vocală Elena Curticăpeanu: ”Doină”, Sară bună, lună!”

22.09.2017 Seminar: ”Omul și mediul de viață”

Coordonator: prof. dr. Bîlbă Ciprian, Liceul Teologic ”Sfântul Constantin Brâncoveanu”

Participanți: Liceul Teologic ”Sfântul Constantin Brâncoveanu” – prof. Ciprian Bîlbă; prof. Szuzsa Dull; Colegiul Național ”Radu Negru” – prof. Diana Curticăpean; Școala Gimnazială ”Ovid Densușianu” – prof. Dana Savu; Școala Generală Mândra – prof. Mihaela Bîlbă

 


Este o temă de actualitate ce presupune aprofundarea educației de mediu.


Bibliografie: Dan Șchiopu, ”Ecologie și protecția mediului; Ion Văduva-Poenaru, ”Omul în fața științei”, Dan Apostol, ”Terra. Planeta vieții”; M. Barnea, Corneliu Papadopol, ”Poluarea și protecția mediului”; ”S. O. S.! Natura în pericol”; Zoe Partin, ”Dicționar ecologic” Andrei Marga, ”Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică”, Lucian Blaga, ”Isvoade”.
Mediul înconjurător este un mecanism viu, complex. Omul și mediul sunt inseparabili. Cercetarea mediului ambiental contribuie la îmbogăţirea volumului de cunoştinţe, lărgirea orizontului științific, sesizarea legăturilor reciproce între fenomene, permite formarea unei gândiri sănătoase despre lume şi viaţă.

Seminar: Omul şi mediul de viaţă
”Omul – trup şi suflet, chip al lui Dumnezeu
Mediul-uman,geografic-natural,şcolar-instituţional,social-politic,tehnic-virtual-informaţional, cultural-lingvistic. Viaţa – valoarea supremă sau timpul şi spaţiul pe care le avem la dispoziţie pentru a fi oameni între oameni, fraţi între noi şi fii ai Cerului. Indiferent de complexitatea grilei sub care contemplăm mediul de viaţă, omul redus la funcţiile biologice-mecaniciste şi, deci, a-psihic (fără suflet) şi a-teu (fără Dumnezeu), nu va reuşi să pătrundă nici sensul lumii şi nici pe cel al propriei vieţi. Numai persoana umană, inel de legătură între Sus şi jos, va fi în măsură să aprecieze darul creaţiei şi darul sacru al vieţii. Numai respectul faţă de propria complexitate antropologică poate aduce persoana umană la stadiul de percepţie corectă şi completă a lumii (lumen). De aici se nasc două lucruri: sentimentul euharistic al mulţumirii şi autenticitatea respectului faţă de tot ceea ce ne înconjoară” (pr. prof. dr. Ciprian Bîlbă).
”Omul şi clima”, volumul editat de Lucian Boia, abordează diversitatea umană prin diferențele de climat, ceea ce antrenează ascensiunea anumitor civilizații, stagnarea sau decăderea altora. Fiecare interacțiune a omului cu natura, produce o reacție în lanț, uneori imprevizibilă. Relația om-natură se manifestă în viața urbană, industrială, culturală. Prin intervenția sa, omul a adus prejudicii mediului ambiant. Azi, omul conștientizează consecințele poluării: smogul urban, ploile acide, efectul de seră, subțierea stratului de ozon, deteriorarea gravă a calității apelor și a solului, toate afectând, însăși viața, ceea ce generează responsabilizarea noastră față de mediul în care trăim. Pentru o adâncă reflecție îl citez pe Ernest Bernea: „În acest întreg al lumii, o realitate complexă, dar nu infinită, ordonată, dar nu statică, provocatoare de întrebări şi nelinişte, dar nu de durere morbidă, în acest întreg al lumii şi vieţii plin de mister, dar nu fantomatic”, să descifrăm ”această realitate obiectivă, larg dotată, în dialog cu una subiectivă. (Ernest Bernea, ”Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român”). Este o invitație la rațiunea de a fi (prof. Viorca Bica, Biblioteca Municipală).

Eseuri eco-tematice Liceul Teologic Ortodox ”Sfântul Constantin Brâncoveanu, clasa a IX-a P

Streza Maria, Grecu Alexandra, Bica Adriana, Banu Roxana, Oprea Andreea

Concurs eco-creativ eseu, desen, creații din materiale reciclabile.  Au participat elevii Școlii Gimnaziale ”Ovid Densușianu”, coordonați de prof. Dana Savu.

Premianți pe secțiunile: eseu: Varga Tunde; desen: Ștefan Răzvan; creații din materiale reciclabile: Cimpoer Sebastian
Decernarea premiilor
Viorica Bica
Biblioteca Municipală ”Octavian Paler” Făgăraș

Lasă un comentariu

ROMÂNIA EDUCAB@HOME ÎN FĂGĂRAȘ


21369459_10212813794753577_9006433875347378127_n

România EduCaB este o platformă națională, inter-instituțională, inter-disciplinară lansată în 2015, cu scopul de a crește capacitatea bibliotecilor publice de a răspunde nevoilor locale, catalizând resurse educaționale pentru activarea unor mecanisme de dezvoltare durabilă în comunități.

Suntem momentan peste 30 de organizaţii, grupuri informale, companii, ONG-uri, instituţii publice implicate în implementarea conceptului EduCaB, printre care se numără: Biblioteca Naţională a României, Ipsos România, Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR), Centrul Român pentru Inovaţie în Dezvoltare Locală, NexT Cultural Society, Asociaţia „Tineri pentru Europa de Mâine”, START România, Rotaract Dolj şi Suceava, Asociaţia Culturală Ginger Group, Marketer Club, ARTI România, Bibliotecile Judeţene din Timiș, Caraș Severin, Mehedinți, Dolj, Vâlcea, Sibiu, Alba, Cluj, Maramureș, Mureș, Brașov, Prahova, Dâmbovița, Teleorman, Constanța,Brăila, Tulcea, Bacău, Neamț, Vaslui, Botoșani, Suceava.

Prin România EduCaB ne propunem să sprijinim procesul de creștere a capacității bibliotecilor publice de a funcționa ca centre de resurse pentru comunitățile locale, oferind platforma instituțională pentru ca diverse organizații și grupuri informale să se implice prin implementarea unor proiecte pe domeniul lor de expertiză, în funcțiile de nevoile locale.

Sâmbătă, 09 septembrie, cu sprijinul Bibliotecii Municipale “Octavian Paler” din Făgăraș, am fost prezenți la lansarea conceptului ”Home” în Făgăraș ca parteneri prin crearea unui spațiu de lectură și relaxare. ”Schopenhauer înscrie biblioteca în ”memoria umanității”. A fost o oportunitate să promovez instituția, via programul Educab. Explorăm spații  culturale pentru cunoaștere, elevație, reflecție. Mesajul Logos-ului întrupat în carte, este în viziunea lui Ion Vlad, ”semnul unei culturi și al înțelepciunii, martor și memorie a unei colectivități”. Ne-am întâlnit în această seară, aici, într-un spațiu neconvențional, să decantăm experiențele de lectură. În consonanță cu tematica serii, am urmărit piesa de teatru ”Doctor fără voie” de Moliere, pusă în scenă de un grup de actori talentați. A fost o seară delectabilă, consacrată cărții și artei teatrale” (Viorica Bica, coordonator Biblioteca Municipală ”Octavian Paler” Făgăraș).

@ Home în Făgăraș este o afacere socială care își propune să dezvolte un spațiu de colaborare în Făgăraș. Prin aceasta ne dorim să creăm un centru complet funcțional în care antreprenorii, nomazii digitali, călătorii sau lucrătorii în ONG-uri își pot dezvolta ideile și proiectele în timp ce interacționează cu o comunitate cu aceleasi direcții de abordare și dezvoltare.

Acest spațiu aduce beneficii și comunității locale, oferindu-le resurse, sprijin și asistență în dezvoltarea propriilor proiecte și ajută zona să-și atingă potențialul cultural, economic și turistic .

Acest proiect este o colaborare între trei organizații: Fundația Mihai și Maria Frațila, MKBT: Make Better și Fundația Comunitară Țara Făgărașului, toate implicate în aducerea schimbărilor pozitive în această zonă a Transilvaniei.

  • Fundația Mihai and Maria : FMMF este fundația  ce a luat naștere în memoria proprietarilor Mihai si Maria Frățila și a cărei poveste a fost continuata de nepotul acestora. Ceea ce i-a facut să demareze proiectul este speranța că lumea în care trăim va fi mai bună prin sprijinirea oamenilor care se angajează în acțiuni ce sprijină schimbarea și dezvoltarea.
  • MKBT:Make Better : MKBT este o organizație specializată în dezvoltarea urbană și regenerare în România. MKBT a inițiat și dezvoltat @Home în Făgăraș și este fondatorul platformei Încredere in Făgăraș (incredereinfagaras.ro), care agregă o serie de idei și acțiuni menite să revitalizeze Tara Fagarasului.
  • Fundația Comunitară Țara Făgărașului : FCTF este o fundație comunitară inițiată în 2013, care sprijină dezvoltarea comunității în zona Făgăraș. Programele lor vin in completarea inițiativelor  locale și se axează pe mobilizarea resurselor și conectarea oamenilor și a organizațiilor care contribuie la dezvoltarea comunității pe termen lung.

 

Lasă un comentariu

PROGRAMUL DE VACANȚĂ „TOATE PÂNZELE SUS!„ SERIALUL “GAME OF THRONES”, UN FENOMEN SOCIAL


Sebastian Onițiu, elev la Colegiul Național ”Radu Negru”

Salutare, dragi cititori! Fie că doriți, fie că nu, ați prevăzut așa ceva. Serialul de succes de la HBO “Game of Thrones” a devenit un fenomen social atât în rândul tinerilor cât și în rândul adulților. De aceea, am simțit nevoia de a vorbi despre acest serial și despre motivele care v-ar determina să vizionați serialul. Chiar și companiile mari au început sa creeze articole vestimentare și lucruri personalizate care fac referință la acest fenomen <<Game of Thrones>>. Prescurtat <<GOT>> este ca Star Wars pentru filme sau ca SAMSUNG ori Apple pentru telefoane mobile.  Nu ai cum să le eviți ! Expresia din serial «Winter is coming>> (Iarna se apropie) este la fel de cunoscută ,astăzi, ca și expresia <<May the force be with you>> (Fie ca forța sa fie cu tine!).

GOT

Serialul de aventuri  se concentrează în jurul Tronului de Fier și al celor șapte familii. Faimoși sunt: Stark, Lannister, și Baratheon, pentru Westeros.Robert Baratheon, rege al ținutului Westeros, îi propune vechiului său prieten, Eddard Stark, să-i fie sfetnic în problemele cele mai delicate. Suspectând că predecesorul său a fost asasinat, Eddart acceptă această provocare, tocmai pentru a putea să-i investigheze moartea. Pe de altă parte, familia Lannister dorește tronul și nu se sfiește de la nimic pentru a-l obține. De cealaltă parte a mării, Viserys și Daenerys Targaryen sunt ultimii din stirpea lui Aerys cel Nebun, ucis de Jaime Lannister.  De aici toate evenimentele vor duce la războaie ,  minciuni, adevăruri care vor ieși la iveală.  Moartea sau reînvierea unor personaje la care nu ne-am fi așteptat, mențin suspansul.

Mai jos, puteți observa câteva dintre personajele principale și numele acestora în serial , urmate de numele actorilor care au jucat aceste personaje.

Untitled

Eu vă spun  că am urmărit serialul de abia din anul 2016 și regret ca nu am făcut-o până atunci. Personal aș recomanda această producție. Producătorii au ajuns până în prezent la sezonul 7 și vor face o continuare cu ultimul sezon  în anul 2018 .M-a lăsat uimit derularea dramatică a acțiunii. Povestea este convingătoare. Dialogul dintre personaje  este adesea amuzant, sarcastic și, uneori, chiar sfâșietor .

Dacă ar fi să aleg 5 cuvinte care te vor duce cu gândul la GOT, acestea ar fi : strategie, dragoni, loialitate ,răzbunare , iarnă. Personajele sunt foarte bine conturate, asemenea cărților din care s-au inspirat regizorii. Următoarea afirmație  este subiectivă și puteți să o acceptați sau să mă contraziceți. Rezultatul final al fiecărui sezon este o urzeală  încurcată de înșelăciune, jocuri de putere și intrigi. În virtutea acestor considerente, vă recomand, vouă, prietenilor, să urmăriți  acest film.

Atașează pe site trailer-ul de pe youtube  cu linkul acesta:

 

Lasă un comentariu

SESIUNEA ANUALĂ INTERNAȚIONALĂ DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE 7-8 septembrie 2017 Muzeul Țării Făgărașului ”Valer Literat” – Monitorul de Făgăraș


21457890_1411740665606693_3165089368353985793_o

La Muzeul Ţării Făgăraşului ,,Valer Literat“ din Făgăraş s-a desfăşurat în perioada 7-8 septembrie sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice organizată de Muzeu şi de Consiliul Local al Municipiului Făgăraş. Sesiunea s-a desfăşurat pe trei secţiuni: Arheologie, Istorie Veche şi Medievală, Heraldică, Sigilografie, Filatelie; Istorie Modernă şi Contemporană şi Patrimoniu.

 Cele trei secţiuni s-au desfăşurat în Turnul Thomory etajul I (Arheologie, istorie veche şi medievală, heraldică, sigilografie, filatelie), Turnul Thomory etsajul II (Istorie modernă şi contemporană) şi Sala Principelui (Patrimoniu) din incinta Cetăţii Făgăraşului. Manifestarea a avut o participare numeroasă, răspunzînd invitaţiei 70 de cercetători de la cele mai prestigioase muzee şi instituţii naţionale de profil.

Deschiderea evenimentului a avut loc în Sala Tronurilor, joi, 8 septembrie, începând cu ora 9.30 printr-o prezentare de carte.
Prima lansare a fost lucrarea profesorului Vasile Mărculeţ de la Mediaş, unul dintre cercetătorii de seamă ai spaţiului bizantin, intitulată ,,Vlaho-Bulgari şi Latini (1204-1218). Aspecte militare ale luptei pentru supremaţie în Peninsula Balcanică“. . ,,Sunt enorm de multe titluri pe care autorul le-a publicat şi este unul dintre cei mai prolifici istorici din România la ora actuală. Lucrarea ne dezvăluie aspecte din istoria militară de la sfârșitul secolului XII şi începutul secolului al XIII-lea, plus influenţa şi înrâurirea pe care au exercitat-o cumanii în această perioadă. De o mare importanţă sunt relaţiile vlaho-bulgaro-cumane care sunt amintite în această lucrare. Cartea cuprinde foarte multe relatări bazate pe mărturii din epocă. Totul este foarte bine documentat şi explicat. Vasile Mărculeţ este unul dintre cei mai buni specialişti ai Evului Mediu Timpuriu. Este un domeniu pe care nu toată lumea îl stăpîneşte iar cărţile sale constituie dovada unei munci de ani de zile“ a spus Constantin Băjenaru. Gheorghe Lazăr şi-a prezentat lucrarea cu titlul ,,Catastife de negustori din Ţara Românească (secolele XVIII-XIX). ,,Mă ocup de negustorimea din Ţara Românească din sec. XVIII-XIX şi am cercetat în această lucrare activitatea a doi negustori. Unul dintre ei este Constantin Dumitru care a activat în zona Craiovei în perioada 1743-1753-1768. El îşi făcea în fiecare an socoteala: ce am de luat şi ce am de dat. A murit pe la 1829 iar catastiful său a fost reluat de către familia lui. Constantin Dumitru a fost înrudit cu familia de negustori Socolescu. Lucrarea oferă informaţii interesante atît în ceea ce priveşte nivelul de viaţă al oamenilor din epocă dar oferă şi proasta salarizare a muncitorilor pe cînd negustorii trăiau pe picior mare“. Un volum inedit îi aparţine lui Marius Câmpeanu printr-un titlu sugestiv: ,,Școlile confesionale româneşti din Vicariatul Greco-Catolic al Maramureşului“. ,,Autorul a fructificat arhivele şi monografiile aducînd o riguroasă informare. Nu lipseşte analiza obiectivă a evenimentelor negative, cum ar fi pactul dualist de la 1867. Se evidenţiază legile din 1868, 1879 şi 1893 culminînd cu transformarea şcolilor confesionale în şcoli comunale, nelipsind nici ameninţările de rigoare precum şi obligarea învăţătorilor de a folosi nume exclusiv maghiare. Din lucrare reiese bogata semnificaţie a şcolilor confesionale greco-catolice, apărarea limbii materne precum şi tezele de natură raţională şi iluministă“ a spus Alexandru Bucur . Sorin Liviu Damian a venit cu lucrarea de excepţie semnată de el şi intitulată ,,Carol I al României. Un monarh devotat“ . ,,Jurnalul lui Carol I nu este foarte spectaculos. Folosind cît mai multe surse am putut să-l prezint pe Carol în toate ipostazele: căsătoria, asigurarea succesiunii la tron prin aducerea nepotului său, Ferdinand. El a fost şi strategul politicii noastre. Am încercat să văd şi rolul de arbitru politic al lui Carol I. A fost un veritabil strateg militar. Experienţa lui militară şi-a spus cuvântul şi a organizat armata română cum nu a făcut-o nimeni altcineva. A dat bani din buzunarul propriu pentru aducerea unor baterii de tun performante. Infrastructura şi reţeaua de căi ferate a fost finalizată tot datorită lui în ciuda opunerii politicienilor. A insistat foarte mult să se ridice statui voievozilor români pentru că i-a plăcut istoria noastră. Prin propriile donaţii a refăcut unele biserici aflate într-o stare avansată a degradării. A fost o domnie bogată iar românii ar trebui s-i fie recunoscători pentru că a fost mai român decât românii“.


Secţiunea Patrimoniu


Această secțiune a avut un număr impresionant de teme, toate de excepţie, prezentate de muzeografi, profesori universitari şi cercetători. Dintre temele prezentate enumerăm: ,,Povestea Marelui Sfinx“ (dr. Sorin Oane- Colegiul Naţional ,,Alexandru Lahovari“ din Râmnicu Vâlcea); ,,Statuia lui Roland din Piaţa Mare a Sibiului (1555). Consideraţii istorice“. (dr. Petre Munteanu Beşliu- Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu); ,,Cheie şi broască la poarta cetăţii Sighişoara, operă a meşterilor lăcătuşi“ (dr. Nicolae Teşculă- Muzeul de Istorie Sighişoara); ,,Peisajul etnografic: simbol şi simbolism. Analiză de caz: Basarabia“ (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Chişinău); ,,Patrimoniul iconografic al bisericii din Vad, jud. Braşov“ (Gheorghe Faraon- Muzeul Ţării Făgăraşului ,,Valer Literat“), ,,Proiect legislativ al Comisiunii Monumentelor istorice. Secţia Transilvania“ (Prof. dr. Ioan Opriş, Universitatea ,,Valahia“ din Târgovişte); ,,Lacurile organice în arta românească“ (dr. Cristina Marta Ursescu, Remus Ioan Popa-Complexul Muzeal Naţional ,,Moldova“ din Iaşi); ,,Obiect papetar vechi: evaluarea degradărilor şi intervenţii pentru restabilirea integrităţii structurale“ (Iulia Maria Pascu, dr. Polixenia Georgeta Popescu (Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu); ,,Materiale constituente şi degradări ale obiectelor de patrimoniu: caracterizare şi evaluare microscopică“ (dr. Polixenia Georgeta Popescu, Muzeul Brukenthal din Sibiu). Prof. Viorica Bica – Biblioteca Municipală ,,Octavian Paler“ din Făgăraş a expus tema ,,Ornamentica în cartea veche românească (secolele XVI-XVII)“.

Antologhion slavon (1643)

Cazania lui Varlaam, 1643

Biblia_de_la_Bucuresti_1688

,,Impactul şi influenţa tiparului asupra societăţii româneşti în perioada imprimării cărţii vechi a fost covârșitor, deschizînd un vast câmp de investigaţii în istoriografia românească. Cărţii româneşti vechi i s-a consacrat o cercetare minuţioasă bibliografică, bibliologică. Bibliografia românească veche păstrează înscrise în patrimoniul naţional tipăriturile editate între anii 1500 – 1830. Filologi şi istorici, Timotei Cipariu, B.P. Haşdeu, Al. Lambrior, Ovid Densuşianu, N. Iorga, Sextil Puşcariu, N. Cartojan, Al. Piru, G. Ivaşcu, s-au consacrat studiului cărţii româneşti vechi. În dezvoltarea bibliografiei române, momentul hotărîtor privind cercetarea şi cunoaşterea cărţii l-a constituit, incontestabil, elaborarea ”Bibliografiei româneşti vechi” editată de către Ioan Bianu, Nerva Hodoş şi Dan Simonescu. Investigaţii în domeniul cărţii vechi, în descrierea ei strict bibliografică, de situare într-o categorie tematică, de definire a unor aspecte cultural-istorice, de precizare a apartenenţei acelor autori şi opere imprimate în istoria culturii le datorăm cercetătorului Dan Râpă-Buicliu. În Ţara Românească, arta tiparului a apărut şi s-a dezvoltat datorită activităţii ieromonahului Macarie. Primele cărţi tipărite de Macarie la noi sînt: ”Liturghier” (1508), un ”Octoih” (1510), ”Tetraevanghel” (1512). Ornamentele şi tehnica legăturilor exemplarelor cărţilor lui Macarie, sînt asemănătoare cu cele ale legăturilor manuscriselor slavo-române. În ”Octoihul” (1510), Macarie introduce prima xilogravură de carte lucrată în ţara noastră. În anul 1544, activitatea tipografică în Ţara Românească a fost reluată la Târgovişte de către Dimitrie Liubavici. ”Molitfelnicul”şi ”Apostolul” (1547) lui Dimitrie Liubavici diferă de tipăriturile macariene în ceea ce priveşte litera ornată. În Transilvania, prima tipografie a fost deschisă în 1529, la Sibiu, iar cea de a doua, în 1535 la Braşov, de către Johannes Honterus. Semnificativ este faptul că la 16 iulie 1544, Filip Moldoveanul imprimă un ”Catehism românesc”, prima carte tipărită în limba română cu litere chirilice. Tot la Sibiu, Filip Moldoveanul a tipărit în 1546, un ”Tetraevanghel slavon”… Cercetătorii consemnează centrul tipografic la Sas-Sebeş. Aici se afla curtea princiară a lui Christian Bathory, guvernator al Transilvaniei. Coresi a imprimat în anul 1580, un ”Sbornic” slavon. ”Palia de la Orăştie” este tipărită în anul 1582 de către Șerban şi Marian. Frontispiciului pe motive à la grecque, i se adaugă viniete formate din grupuri de antrelacuri sau volute fitomorfe, benzi ornamentale alcătuite din elemente geometrice şi vegetale sau din torsade vegetale. În secolul al XVII-lea, ”estetica” cărţii se află sub influenţa clară a barocului est-european, propagate în lumea ortodoxă de Praga şi preluat la noi, pe filieră polono-lituano- ucraineano-bielorusă” (Ana Andreescu). Tipăriturile de la Govora: ”Psaltirea slavonă” (1637), ”Psaltirea” (1638), ”Ceaslovul” (1638), ”Ceaslovul” (1640), ”Pravila de la Govora” (1640), ”Evanghelia învăţătoare” (1642), Noul Testament (1648), cea mai importantă traducere biblică din Transilvania secolului al XVII-lea, impresionează sub aspectul ornamenticii. Un rol însemnat în calitate de redactori tălmăcitori ai textului definitiv inclus în ediţia ”Bibliei de la Bucureşti”(1688) le este acordat fraţilor Şerban şi Radu Greceanu, care poartă responsabilitatea redacţiei integrale munteneşti a ediţiei. .. Patrimoniul cultural de carte veche românească a reprezentat de-a lungul unui sinuos şi îndelungat fenomen social-cultural, un sector important prin modalitatea lui concretă şi dinamică de cultivare permanentă a limbii fiind, în acelaşi timp, parte integrantă a culturii naţionale şi ca factor primordial de manifestare a conştiinţei naţionale“ a spus Viorica Bica.

Secţiunea istorie modernă şi contemporană

Secţiunea care a tratat istoria modernă şi contemporană a abordat teme diversificate şi complexe dintre care enumerăm: ,,Haiducia ca formă de evaziune a ţăranilor români din Transilvania la începutul epocii moderne“ (drd. Sebastian Ciceu -Universitatea Babeş Bolyai- Facultatea de Istorie şi Filozofie, Cluj Napoca); ,,Tineri boieri români plecaţi cu studii în străinătate: seducaţie şi formare“ (asist. Univ. dr. Cosmin Dogaru (Universitatea Bucureşti- Facultatea de Știinţe Politice); ,,Serviciul militar în Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea. Cadru legislativ“ (cercetător ştiinţific dr. Constantin Băjenaru- Muzeul Ţării Făgăraşului ,,Valer Literat“), ,,Păstori şi turme prin punctul de vamă din Poiana Mărului, judeţul Braşov (1850-1855)“ (dr. Alexandru Bucur, Sibiu); ,,Construcţiile şi lucrările hidrotehnice efectuate de Comisia Europeană a Dunării în lungul Dunării maritime şi în oraşele-port. 1856-1948“ (drd. Ana Maria Petrescu- Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu“ Bucureşti); ,,Un monument din istoria bisericii ortodoxe române din Șcheii Braşovului“ (dr. Emil Stoian, col. Sebastian Măluşelu, Braşov); ,,Ioan Lazăr- Prima turnătorie de litere şi linii de alamă din Ardeal- Făgăraş“ (Florentin Olteanu, Vasile Joantă, Făgăraş), etc.

Cercul studenţilor făgărăşeni şi tinerimea din Grid

 În cadrul acestei sesiuni, dr. Valentin-Ioan Fuşcan din cadrul Arhivelor Naţionale a venit cu o tematică inedită care reprezintă totodată şi o frescă a societăţii făgărăşene- ,,Documente inedite de arhivă privind activitatea unor asociaţii culturale studenţeşti făgărăşene“. ,, Prezenţi în Capitală cu mult timp înaintea Marii Uniri din 1918, alături de alţi români transilvăneni – aşa cum consemnează documentele de stare civilă ale oraşului Bucureşti sau cele emise de Prefectura Poliţiei Capitalei care atestă faptul că, în contextul izbucnirii Primului Război Mondial, numeroşi făgărăşeni au traversat graniţa vremelnică care despărţea pe românii de o parte şi de alta a munţilor şi au cerut autorizaţia de a se stabili la Bucureşti – făgărăşenii s-au integrat în viaţa culturală studenţească a Bucureştiului, fiind preocupaţi, totodată, să facă cunoscute obiceiurile şi tradiţiile din Ţara Oltului. În anul 1921, studenţii originari din Ţara Fagăraşului, veniţi la Bucureşti pentru a urma studiile universitare, au înfiinţat Cercul studenţilor făgărăşeni. Asociaţia a organizat în Capitală numeroase şezători culturale, serate artistico-literare, dorind să strîngă fonduri cu ajutorul cărora să înfiinţeze un cămin studenţesc. Printre preşedinţii Cercului studenţilor făgărăşeni s-au numărat Traian Turcea şi Gheorghe Boeriu. În aceeaşi perioadă, îşi desfăşura activitatea în Bucureşti filiala Societăţii Culturale Tinerimea din comuna Grid. Societatea fusese înfiinţată în anul 1920, în comuna Grid, de către Iacob Mihăilă, Vasile Modorcea, elevi de liceu, şi Valeriu Boeriu, student. Preşedintele societăţii, Gh. Popa, şi secretarul acesteia, I. Mihăilă, se adresau, la 4 martie 1933, prefectului Poliţiei Capitalei, solicitînd autorizaţia pentru organizarea unei adunări generale a membrilor, în salonul d-lui Costico Curcan, din strada Sf. Gheorghe Nou nr. 12. Pentru obţinerea aprobării prefectului, organizatorii îl asigurau că „se vor discuta numai chestiuni care privesc îmbunătăţirea, ridicarea nivelului cultural într-un sat din jud. Făgăraş”. Societatea Culturală Tinerimea din Grid, filiala Bucureşti, era autorizată de Direcţia Ocrotirilor Sociale, la 11 mai 1935, „să strîngă sumele necesare în scopul construirii sălii culturale prin patru liste de subscripţie care vor circula în cuprinsul Capitalei până la 31 decembrie 1935”. Din borderoul nr. 12/1935, înaintat Prefecturii Poliţiei Capitalei de către noul preşedinte al societăţii, Gheorghe Boeriu, domiciliat în Bucureşti, B-dul Schitu Măgureanu nr. 59, şi I. Urdea, secretar, rezultă că Sabin Drăgiciu şi Vasile Boer, colectori, au strîns suma de 3000 de lei. De asemenea, dintr-un proces-verbal transmis Prefecturii Poliţiei reieşea că societatea a mai reuşit să strîngă „suma de 11.410 lei, bani care au rămas în casa soc. pentru scopul cerut”. La 15 septembrie 1935, societatea a organizat în sala restaurantului lui Nichita Enescu din strada General Florescu nr. 14, „în vederea strîngerii de fonduri pentru terminarea sălii culturale a societăţii” din Grid, a unei serate cu jocuri naţionale. În adresa din 5 mai 1936, înaintată Prefecturii Poliţiei Capitalei, societatea îşi manifesta intenţia de a organiza un bal în saloanele Richter, în ziua de 7 iunie 1936, arătînd că aceasta „a activat numai în direcţia luminării şi îndrumării păturii ţărăneşti, stîlpul şi fundamentul statului şi al neamului”. Deoarece lucrările pentru construirea căminului cultural din Grid necesitau noi sume de bani, filiala din Bucureşti a Societăţii Tinerimea a apelat la noi subscripţii publice care au circulat pe teritoriul Capitalei în lunile aprilie-noiembrie 1937. Din documentele studiate în fondul Prefecturii Poliţiei Capitalei, rezultă că Adunarea Generală a Societăţii Culturale Tinerimea din Grid, filiala Bucureşti, şi-a ţinut ultima şedinţă în ziua de 22 mai [1938], în localul lui Nicolae Urdea, „La Fîntîna cu trei fagi”, situat în strada Sf. Gheorghe Nou nr. 17. Pe ordinea de zi a şedinţei adunării generale se aflau darea de seamă asupra activităţii pe anul 1937 şi lichidarea societăţii. De asemenea, documentele de arhivă atestă existenţa Asociaţiei Făgărăşenilor din Bucureşti, persoană morală şi juridică, fondată în anul 1934, care îşi avea sediul în strada Victor Emanuel nr. 21. În contextul socio-economic şi politic în care se afla România după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, Asociaţia se adresa Ministerului Educaţiei Naţionale şi al Cultelor, solicitînd sprijin material. Din adresa din 16 mai 1946 transmisă acestei instituţii, reieşea că: „Studenţii universitari făgărăşeni, în număr de aproximativ 100, originari din satele judeţului Făgăraş, sînt lipsiţi de mijloace materiale şi astfel nu-şi pot procura cele necesare studiului: cărţi, alimente şi locuinţă”. Pentru ajutorarea tinerilor din Ţara Făgăraşului care îşi urmau studiile în Capitală, Asociaţia îşi propunea „realizarea unui Cămin al studenţilor universitari făgărăşeni în Bucureşti cu săli de lectură şi dormitoare higienice”. Pentru îndeplinirea obiectivului propus, Asociaţia Făgărăşenilor din Bucureşti cerea Ministerului Educaţiei Naţionale un teren unde să poată fi construit căminul. Referatul întocmit cu acest prilej preciza faptul că: „Din discuţiile pe care le-am avut cu d-l prof. Naneş, preşedintele Asociaţiei Făgărăşenilor, precum şi cu delegatul acesteia, s-a precizat că Asociaţia nu dispune de fonduri pentru construcţia unui imobil şi că doresc să obţină aceste fonduri ulterior, prin subscripţie publică şi contribuţia pe care eventual ar putea-o obţine de la judeţul Făgăraş”. În consecinţă, N. Ţugulea, semnatarul referatului, considera că „nu se poate pune problema cedării terenului”. Cererea urma să fie transmisă şi Universităţii Bucureşti, pentru a fi analizată de către Senatul Universitar.

Ansambluri monahale rupestre în spaţiul făgărăşean

Secţiunea arheologie, istorie veche şi medievală a fost una dintre cele mai spectaculoase secţiuni atît prin tematici cât şi prin expunere. ,,Ceramica de epoca bronzului descoperită la Pelişor, judeţul Sibiu“ a fost tema abordată de către dr. Raluca Teodorescu şi dr. Claudiu Munteanu de la Muzeul Brukenthal din Sibiu. ,,La Pelişor au fost descoperite obiecte din Epoca Bronzului, printre care două vârfuri de săgeţi scitice şi fragmente ceramice lucrate cu mâna. Avem şi ceramică decorată specifică. Pe Valea Hîrtibaciului sînt cunoscute foarte puţine obiecte din Epoca Bronzului. Această sărăcie se datorează stadiului cercetărilor. Majoritatea materialelor se află în jurul localităţii Agnita“ a spus Claudiu Munteanu. ,,Opaiţele şi piesele ceramice de cult din barăcile soldaţilor castrului roman Cvmidava, Râşnov, judeţul Braşov“ a fost tema expusă de drd. Traian Dumbrăveanu de la Muzeul ,,Casa Mureşenilor“ din Braşov. Istoricul Vasile Mărculeţ (Colegiul Tehnic ,,Mediensis“ din Mediaş) a abordat situaţia questurilor bizantine de pe linia Dunării şi nu numai în expunerea intitulată ,,Quaestores Justiniani exercitus”. Dr. Bordi Zsigmond Lorand din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Covasna a adus în atenţie tema ,,Castre romane reutilizate în Evul Mediu“. Florin Moţei şi George Iacobeanu din cadrul Muzeului de Istorie din Braşov au abordat ,,Aspecte privind problematica unei spade medievale din secolul XIII descoperită la Vlădeni, Braşov“. ,,Începînd cu anul 2005 s-au găsit spade din secolul XIII dar acestea se află în stadiul restaurării, începînd cu spadele teutonice ca cea din Feldioara, găsită în albia rîului şi care este atestată din vremea războiului dintre Petru Rareş şi Ferdinand de Habsburg. O altă spadă medievală a fost descoperită la Vlădeni. Astfel de piese au mai fost descoperite la Făgăraş, Timişoara, Alba-Iulia, Deva şi Hamba- Sibiu. Sînt spade din sec. XI-XIV. Carl Zeno Pinter este cel mai cunoscut cercetător de spade de la noi“ a spus Florin Moţei. Judith Grapă de la Muzeul Ţării Făgăraşului Valer Literat a prezentat materialul cu titlul ,,Mese princiare în Transilvania în secolele XVI şi XVII“. Profesoara Gherghina Boda de la Muzeul din Mediaş a abordat problema legăturii dintre muzeu şi vizitator. Dr. Mariana Lazăr din cadrul Muzeului Naţional Cotroceni a prezentat- ,,Consideraţii privind patrimoniul mobil al mănăstirii Cotroceni (secolele XVII-XIX). Dr. Aurel Dragne din cadrul Muzeului Ţării Făgăraşului ,,Valer Literat“ a prezentat lucrarea ,,Ansambluri monahale rupestre în spaţiul făgărăşean (secolele XIV-XVIII)“. ,,Este o misiune dificilă dată fiind lipsa surselor documentare. Unele surse vorbesc de lăcaşuri răsăritene pe care papalitatea vroia să le facă episcopii. În această perioadă monahismul făgărăşean era centrat pe o structură eremită sau semi-eremită. La Zărneşti există un aşezămînt rupestru în locul numit ,,Colţul Chiliilor“. În sec. XVI în acest loc va fi construit un han de către conducerea oraşului Braşov. Pentru spaţiul făgărăşean avem complexul de la Șinca Veche cercetat în anul 2005. Aici sînt două bisericuţe. Un alt ansamblu a fost identificat pe Valea Comănei, în extremitatea răsăriteană a Ţării Făgăraşului. S-au păstrat cîteva toponime. Modul de viaţă eremit este sugerat de zona care poartă denumirea de ,,Valea Mănăstirii“ pe care localnicii le-au numit peşteri. Un hidronim foarte important este ,,Pîrîul călugărului“ aflat în apropierea vestigiilor. În secolul XVIII au existat 27 de complexe monahale în spaţiul făgărăşean şi toate au cîte un izvor. De aceea locul mai este numit şi ,,Peştera celor şapte izvoare“. Localnicii spun că izvorul sloboade apa în Vinerea Mare“ a spus Aurel Dragne. Închiderea lucrărilor sesiunii de anul acesta a avut loc vineri, 8 septembrie. A fost cea mai reuşită sesiune de comunicări ştiinţifice care a fost găzduită în Cetatea Făgăraşului, cu un număr record de participanţi pe plan naţional.
(Ştefan BOTORAN)

Lasă un comentariu

Older Posts »