720 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARĂ A FĂGĂRAŞULUI : UN TIMP AL MEMORIEI 1291-2011


Expoziţia de carte este destinată atestării documentare a Făgăraşului: 720 de ani.
Prima secţiune vizează istoriografia Evului mediu românesc.

Volumul „Geneza statului în Evul mediu românesc” de Papacostea, propune investigaţii laborioase şi complexe în orizontul istoriografic al statelor româneşti. In „Fortificaţiile medievale din Transilvania” de Erwin Bader şi Radu Gurău, cetatea Făgăraşului este menţionată documentar în anul 1310.  Prima atestare a ţinutului a fost consemnată în 1291 pentru ca în 1393, Gobelinus, episcopul catolic al Transilvaniei, să numească Făgăraş-ul „marele oraş românesc”. Letopiseţul cantacuzinesc preciza: „La anii 6804 (1296) în domnia Radului Negru, s-a făcut Cetatea Făgăraşului precum se vede astăzi”(Erwin Bader, Radu Gurău, „Fortificaţiile medievale din Transilvania”).
Academicianul Dan Berindei, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi arheologice a Academiei Române consemnează: „Astăzi, aceste fortificaţii ori urmele lor se ridică în faţa ochilor noştri, tăcute, liniştite în lăuntrul unor localităţi sau în preajma lor ori în mijlocul naturii: autorii au ştiut însă să le anime, să le însufleţească, creând cititorului senzaţia cunoaşterii lumii transilvane tăcute. Este o carte care te ajută ca dincolo de piatra neînsufleţită să percepi viaţa”.
Volumul „Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei” de Aurel Dumitrescu- Jippa şi Nicolae Nistor, menţionează în capitolul III: „Posesiunile domnitorilor români. Ducatul Amlaşului şi Ţara Făgăraşului. Ţara Făgăraşului, numită şi Ţara Oltului era odinioară o entitate geografică şi demografică constituită istoric din numeroase aşezări autohtone de pe ambele maluri ale Oltului mijlociu, cuprinse între munţii Perşani la Est şi închiderea Depresiunii Făgăraşului de la Avrig la Vest. Prin ultima delimitare administrativă, teritoriul amintit a intrat, o parte în judeţul Braşov şi o parte în judeţul Sibiu.
Expresiile „ TERRA BLACHORUM” şi „SILVA BLACHORUM ET BISSENORUM”, extrase din documentele cancelariilor veacului XIII, atestă întinderea teritoriului aparţinător de aceste două ţări. „TERRA BLACHORUM” (Ţara românilor) se întindea de prin părţile Făgăraşului până în părţile Sibiului.
Volumul „Ţara Făgăraşului. Istorie. Etnografie. Antropologie”, coordonator Gheorghe Roşculeţ, conturează prin capitolele: „Ţara Făgăraşului în epoca romană, „Cetăţi bastionare din principatul Transilvaniei, „Codru-Drăguşanu, animator al Şcolii făgărăşene”, „Catalogul icoanelor pe sticlă”, pictate de Nicolae Caţavei şi Ioan Pop din colecţia Muzeului Făgăraş”, corpus-ul atestării acestui ţinut.
CVMIDAVA, VII, „Cetatea Făgăraşului în lumina inventarelor sale din sec. XVII”- inventarele au fost publicate într-o ediţie veche de scripte şi manuscrise de către Makkai Laszlo, iar în anul 1970 au apărut în primul volum al „Urbariilor Ţării Făgăraşului”. Sunt consemnate inventarele Cetăţii Făgăraşului din anii 1632, 1637, 1656, 1676, 1726 (extras din Cronica Mănăstirii franciscane din Făgăraş) precum şi de inventarele de muniţii din anii 1662, 1665. Importanţa pe care o prezintă acest capitol este deosebit de important pentru cercetarea istorică, cât şi pentru evoluţia ulterioară a lucrărilor de restaurare a monumentului pe fundalul descrierilor de epocă.
În volumul „De la Negru Vodă la Neagoe Basarab. Interferenţe literar-artistice în cultura românească a Evului de mijloc”, Pavel Chihaia atestă prezenţa lui Negru Vodă în conştiinţa munteană de-a lungul secolelor XVI-XVII. Tradiţia „descălecătorului” din Nordul Carpaţilor se asociază mărturiilor vechi ale prezenţei româneşti acolo, apropiate de momentul real al întemeierii Ţării Româneşti.
Traian Dumitrescu publică „Transilvania, pământ strămoşesc multimilenar”. Autorul certifică: „Acest ţinut a început complet românesc. Este denumit în documentele TERRA BLACHORUM (Ţara Vlahilor). Această ţară intens populată cu români a fost în strânsă legătură cu Ţara Românească. De aici a plecat şi şi-a strămutat scaunul peste plai legendarul Radu Negru Vodă la sfârşitul sec. al XIII-lea, stabilindu-şi reşedinţa la Câmpulung-Muscel. Această ţară a făcut parte multă vreme din Ţara Românească. De aceea vechea instituţie voievodală a rămas numai în toponimie, în denumirea unor sate: Voievodenii Mari, Voievodenii Mici. Sunt amintite în documente până la 1541, un număr de 5 sate cneziale şi cnezii lor; vechile cnezate de uniuni de obşti s-au transformat în boiernate şi voievozii, în boieri destui de numeroşi în această parte a Transilvaniei. Cnezii şi voievozii au devenit cu timpul juzi, iar alţii boieri. În sec. XVII- 1633 este pomenit judele- cneaz (jude sive Kenezius) din şase sate făgărăşene: Comăna de Jos, Comăna de Sus, Cuciulata, Lupşa, Veneţia de Jos şi Veneţia de Sus”.
„Biserici vechi româneşti din Ţara Oltului” reprezintă o însemnată sinteză, elaborată de făgărăşeanul Valeriu Literat. Monografia deschide un capitol mai puţin cunoscut din istoria arhitecturii religioase din Evul mediu românesc. Patruzeci de biserici de zidărie din secolele XV-XIX, pictura parietală, obiecte de cult şi cartea liturgică completează documentaţia istoriei zonale.
CVMIDAVA, VI- cercetând o serie de informaţii cuprinse în literatura de specialitate, a reţinut atenţia clasificarea propusă de Romulus Vuia („Tipuri de păstorit la români”) referitoare la tipul de păstorit în Ţara Făgăraşului. Pornind de la analiza practicării acestei ocupaţii în satul Drăguş, autorul apreciază că în sec. XIX şi începutul sec. XX, populaţiei din satele făgărăşene, i-a fost caracteristic păstoritul agricol.
CVMIDAVA, VIII- detaliază rezistenţa opusă de populaţia autohtonă din Ţara Făgăraşului faţă de ofensiva regalităţii maghiare în sec. XIII-XIV.
„Cetatea Făgăraşului. Monumentul şi muzeul” atestă încă din sec. XIV complexul feudal fortificat de la Făgăraş.
A doua secţiune cuprinde tradiţia istorică a întemeierii statelor româneşti în Europa Medievală. Volumul lui Gheorghe I. Brătianu „Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti” depăşeşte prin cercetările sale sfera propriu-zisă a unei lucrări de specialitate şi îşi înscrie opera în domeniul filozofiei culturii româneşti, aducând contribuţii însemnate la definirea spiritualităţii noastre. Tradiţia istorică constituie„ statornicirea unui element tradiţional, un punct de reazem pentru minte ca şi pentru suflet. E o atingere cu temeiurile mai adânci ale firii şi ale existenţei naţionale, din care pot izvorî acum, ca şi altădată, nădejdi şi puteri nebănuite” (Brătianu). Volumul „Făgăraş. 700 de ani 1291-1991” atestă continuitatea şi permanenţa acestui ţinut. Editat de Muzeul Ţării Făgăraşului, această carte-document cuprinde: „Descoperiri arheologice”, „Voievodatul Făgărăşean”, „Ţara Făgăraşului în sec. XIV- XVI”, Ţara Făgăraşului în perioada 1848-1892”, „Judeţul Făgăraş din perioada interbelică”.
A treia secţiune include volumele rezistenţei anticomuniste, file de cronică din politica de maghiarizare si  monografii ale” satelor  botezate ca şi cum ar fi muzică”: Drăguş, Grid, Galaţi, Calbor, Veneţia de Jos, Viştea Personalităţi din Ţara Făgăraşului”, .
Octavian Paler transmite generaţiilor:” Munţii nu sunt numai un decor majestuos. Statornicia şi demnitatea ar fi existat, desigur, şi fără munţi, şi, totuşi, nouă, românilor, ei ne-au amintit totdeauna că, nu întâmplător, dacii de pe columnă nu mor în genunchi” („Scrisori imaginare, A şaptea înţelepciune”).
Volumul „Martiri şi mărturisitori din secolul XX. Închisorile comuniste din România”, editat de Fabian Seiche, este un document al reconstituirii memoriei, a celor ce s-au răzvrătit împotriva regimului opresiv comunist. In volumul „Brazii se îndoiesc dar nu se frâng”, Ion Gavrilă Ogoranu mărturiseşte: Am scris aceste rânduri în amintirea celor care au luptat şi au murit în acei ani, 1948-1957 în rezistenţa armată anticomunistă făgărăşeană şi care nu au nici mormânt, nici cruce”. Violeta Motoc publică „Întoarcerea partizanului. Brazii Făgăraşului vorbesc”, în memoria luptătorului anticomunist din „Grupul Carpatin Făgărăşean”, Ion Chiujdea.
Ioan Vlad editează „Ioan Şenchea, martirul Ardealului. Între anii 1897-1913 a fost secretarul Despărţământului Făgăraş al Astrei. Pe linie de partid, Ioan Şenchea a funcţionat ca preşedinte al organizaţiei din comitat a Partidului Naţional Român, organizaţie numită Clubul naţional român comitatens în perioada 1903-1916. Din 1905 devine membru ales al comitetului executiv al P.N.R. Ioan Şenchea este şi creatorul presei româneşti la Făgăraş. În 1907 creează săptămânalul Ţara Oltului iar în 1909, Olteanul, primul dăinuind până în 1910, iar al doilea până în 1916, la intrarea României în război. ASTRA a coordonat mişcarea ştiinţifică şi culturală naţională a românilor transilvăneni spre un sistem de valori unitar românesc. La 24 octombrie 1897 Şenchea este ales în funcţia de secretar al Despărţământului Făgăraş. Cariera de avocat a fost prodigioasa (1892-1916). Procesele vizau îndeosebi litigiile rezultate din politica de maghiarizare forţată, promovată de guvernele maghiare, din abuzurile autorităţilor asupra învăţământului românesc. În ziua în care la Viena se înainta declaraţia de război a României împotriva Austro-Ungariei şi armata română începea ofensiva eliberatoare în Transilvania, 14/27 august 1916, la Făgăraş îşi înceta apariţia revista Olteanul. La Făgăraş, autorităţile maghiare au avut timp suficient să instaleze autorităţi interimare pentru perioada ocupaţiei româneşti şi să se răfuiască cu adversarii politici români şi cu avocatul doctor Ioan Şenchea, deopotrivă. Declanşarea ostilităţilor şi înaintarea trupelor române în Transilvania au stârnit panică în rândurile oficialităţilor maghiare ale comitatului Făgăraş. Şenchea a fost arestat şi întemniţat în Galaţi. În Registrul de decese din anii 1907-1922 al comunei Galaţi, s-a operat post-factum decesul lui Şenchea la 8 septembrie 1916.
CALVARY-DEPORTATIONS AND DESTINIES, editat de Transilvania University Press of Braşov, 2010. Sunt lucrări axate pe deportarea în URSS şi deposedarea de avere a saşilor din Ţara Făgăraşului, 1945.
Dreptul la memorie ne impune o retrospectivă în istorie: instaurarea regimului comunist în ţările din estul Europei cu consecinţe dramatice asupra destinelor. Acest volum îşi propune să restituie pentru „conştiinţa publică” acea perioadă.
„La picioarele munţilor Făgăraş stă îngenuncheat un ţinut fumegând cu fuioare de fluturi. E un ţinut alb, în marginea căruia bat clopote şi câmpia Ardealului începe desăvârşită ca o salamandră luminând. E un ţinut alb şi nesfârşit ca o lacrimă, cu satele botezate ca şi cum ar fi muzică” (Radu Anton Roman, „Ţările de Sus al merilor”).
Autorii monografiilor din Ţara Făgăraşului, conturează bogăţia şi specificul satelor, izvoare ale continuităţii şi permanenţei: Sofonea Gheorghe, „Monografia satului Drăguş”, Elena Manta, „Galaţi- Făgăraş, loc de întâlnire a două binecuvântate ţinuturi româneşti”, Aurel Drăguş, „Boholţ, sat ardelean al tradiţiei statorniciei şi speranţei”, Pâra Ioan, „Calbor, satul călător între Olt şi Ardeal”, , Gheorghe Ovesea, „Monografia satului Veneţia de Sus”, Preot Vasile Modorcea, „Monografia satului Grid din Ţara Făgăraşului”,I. Funariu, ”Românii de pe Valea Izinelor”.
Volumele „Personalităţi din Ţara Făgăraşului” , editat de I. Grecu, I. Funariu, L. Baki şi „Terra Blachorum. O monografie a ţării Făgăraşului” de I. Funariu, Ileana Potroviţă, conferă acesui ţinut dăinuirea.

Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s