IN MEMORIAM – VICTOR HUGO- 210 ani de la naşterea poetului şi prozatorului francez


VICTOR HUGO – LEGENDA SECOLELOR

Elanul de cunoaştere, de revelaţie hugolian prefigurează întreaga „galerie a medaliei umane”. În arhitectura barocă a textului se întrepătrund istoricul şi reflecţia filosofică. Poemul lui V. Hugo este un periplu în istoria umanităţii, surprinsă în principalele sale epoci. Suita de tablouri sau de drame patetice îi devoalează credinţele morale. „Toate aceste epopei simbolice sunt în realitate nişte mituri în care formele realităţii, imaginare sau văzute, vechi sau contemporane, se ordonează în viziuni grandioase şi fantastice”( Gustave Lanson, „Istoria literaturii franceze”).
„Legenda secolelor” este un poem al aspiraţiei umane către lumină.
În prefaţa volumului din septembrie, 1857, V. Hugo îşi aşterne gândurile: „Un început poate să fie un tot? Fătă tăgadă. Un peristil este un edificiu.
Copacul început al pădurii este un tot. El aparţine vieţii izolate prin rădăcină şi vieţii în comun prin sevă. De unul singur, el nu dovedeşte decât arborele, dar tot el anunţă pădurea. Dacă astfel de comparaţii nu ar părea oarecum afectate, s-ar putea spune că această carte prezintă şi ea acest dublu caracter. Ea există solitar şi formează un tot; ea există solitar şi face parte dintr-un ansamblu.
Ce va fi acest ansamblu?
A exprima omenirea într-un fel de operă ciclică; a o înfăţişa succesiv şi simultan sub toate aspectele sale- istorie, fabulă, filozofie, religie, ştiinţă- aspecte care se rezumă într-o singură şi imensă mişcare de ascensiune către lumină; a face să apară ca într-un fel de oglindă întunecată şi clară această mare figură unitară şi multiplă, lugubră şi scânteietoare, implacabilă şi sacră-OMUL! Iată din ce gând, din ce ambiţie, a purces LEGENDA SECOLELOR!
Poemele care compun acest volum nu sunt deci altceva decât amprentele succesive ale profilului uman, de-a lungul timpurilor, de la Eva, mama oamenilor, până la Revoluţia franceză, mama popoarelor; amprente luate când pe barbarie, când pe civilizaţie şi aproape totdeauna pe viul istoriei; amprente mulate pe masca secolelor. Când alte volume se vor fi adăugat acestuia, astfel ca opera să devină mai puţin incompletă, această serie e amprente, dispuse vag după o anume ordine cronologică, va putea forma un fel de galerie a efigiei umane. Pentru poet ca pentru istoric, pentru arheolog ca pentru filosof, fiecare secol înseamnă o schimbare în fizionomia omenirii”. Cititorul va recepta în curgerea poemelor firul „misterios al labirintului uman”.
Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s