JACQUES COSNIER, Introducere în psihologia emoţiilor şi a sentimentelor, Iaşi, Editura Polirom, 2002
Emoțiile, afectele, sentimentele, pasiunile, iată un volum care ne propune o incursiune în psihologia umană.
“Avem momente când căutăm emoţiile şi momente când fugim de ele. Dispensarea de emoţii este ţinta unor filosofii ale Nirvanei, în timp ce obiectivul unor terapii umaniste este de a le elibera si a le face sa circule ; şi unele şi celelalte doresc să recâştige, să menţină sau să sporească bucuria de a trăi”( Cosnier).
Structurat în şase capitole: „Emoţiile puternice”, „Marile sentimente”, „Etologia afectelor cotidiene”, „Controlul emoţiilor”, „Eşecul controlului: Emoţii ratate”, „Teorii generale”, volumul conturează ansamblul „trăirilor” psihice, însoţite de manifestările fiziologice şi comportamentale.
In literatura de specialitate, emoţiile sunt expresii bipolare, dependente de semnificaţia subiectivă a situaţiilor, dar şi de statutul lor, rolul, caracteristicile interrelaţiilor în care se exprimă. Se pot diferenţia două aspecte ale emoţiilor: aspectul experienţei personale sau al „trăirii” şi cel comportamental sau expresiv.
Pentru Dantzer , termenul „emoţie” desemnează sentimentele pe care fiecare dintre noi le poate recunoaşte în sine prin introspecţie sau le poate atribui celorlalţi prin extrapolare. Pentru Ekman, emoţiile sunt entităţi psihofiziologice şi comportamentale individualizate.
„ A vorbi despre emoţii înseamnă a vorbi despre sine”, conchide Cosnier. Acesta este „postulatul empatic”, care se află la baza studiului fenomenelor afective. Comportamentele şi reacţiile fiziologice pot fi transpuse obiectiv, în schimb, aspectul subiectiv al emoţiilor rezidă în mărturii şi referinţe personale. Mărturia este a aceluia care trăieşte deplinătatea emoţiei. „Trăirile” emoţionale sunt stări sufleteşti admise ca universale. Manifestările comportamentale diferă în funcţie de starea afectului: fugă, apropiere, agresiune, exuberanţă, retragere în sine. Aici se includ şi manifestările verbale, o formă particulară a manifestărilor comportamentale.
Manifestările fiziologice sunt ascunse ( modificările funcţionale neuro-endocrine, metabolice, imunitare) sau vizibile ( simptomul activării sistemului nervos autonom: accelerarea sau încetinirea ritmului cardiac, modificările diametrului pupilei, gâtuirea esofagiană, schimbările de culoare ale tegumentelor, plânsul, râsul etc.).
„Homo communicans” al secolului XXI, aşa după cum demonstrează cognitivismul contemporan, este cel al computerelor, dar în acelaşi timp, este şi „un organism dotat cu afectivitate”. Cei care împărtăşesc primul punct de vedere presupun că afecţiunea va dispare pe parcurs şi „gândirea operatorie” va fi suverană. Alţi specialişti susţin ideea că într-o lume informatizată, afectele vor juca un rol major pentru salvgardarea umanităţii. Mai mult, se discută de introducerea parametrului afectiv în modelele de inteligenţă artificială.
Studiul vieţii afective se dovedeşte a fi complex şi nuanţat. In acest volum, Cosnier elaborează un plan „raţional”al emoţiilor şi sentimentelor. Pentru a reliefa caracterul lor emblematic, le-a numit „emoţii puternice” şi „mari sentimente”. Viaţa cotidiană este locul de manifestare a stărilor afective: bucurie, tristeţe, surpriză, furie, dezgust, dragoste, anxietate. Astfel, interacţiunile cotidiene se sprijină pe „un lanţ afectiv” care contribuie la crearea şi întreţinerea unei „ambianţe timice”, decisivă pentru calitatea vieţii. Este ceea ce relevă capitolul „Etologia afectelor cotidiene”. Următoarele capitole vin ca o consecinţă logică: problemele controlului emoţiilor şi ale eşecului ce ating frontierele patologicului.
Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş
Blogul Bibliotecii Municipale Făgăraş 