EXPOZIȚIE DE CARTE – CELEBRAREA ÎNVIERII
LOGOSUL ÎNTRUPAT
Logosul întrupat în spaţiul sacramental şi liturgic al Bisericii, dezvăluie principiile fundamentale ale vieţii morale creştine. Prin raţiunea şi libertatea sa, omul este purtător al revelaţiei lui Dumnezeu, temei al teologiei morale. Cunoaşterea logică deschide calea cunoaşterii mistice sau duhovniceşti.
Prin valorile religioase ”se înalță arcul de boltă care unește valorile cele mai îndepărtate, adună și adăpostește pe cele mai variate. Un individ poate cuprinde diferite valori, pe cele mai multe din ele, dar legătura lor unificatoare va lipsi, atâta timp cât valoarea religioasă nu i se adaugă. 
Dimpotrivă, atunci când ne aflăm în prezența unei concepții axiologice generale, adică a unei filosofii practice, manifestând unitate și coerență, simțim lămurit, chiar dacă gânditorul nu o afirmă niciodată, că experiența religioasă domină întreaga construcție. Din această pricină, orice filozofie practică este în esența ei religioasă. Din oricare se pot extrage implicațiile ei în direcția sacrului. Fără acestea, o concepție filosofică este o colecție de adevăruri, dar nu un total organic, și omul care ne vorbește prin ea, cel mult un spirit cercetător, dar nu și unul care, găsindu-se cu adevărat, reflectă plenitudinea de semnificații ale lumii” (Tudor Vianu, ”Introducere în teoria valorilor”).
Comori de gând și de simțire sălășluiesc în memoria umanității, de veacuri, înmănunchind ”arcul de boltă” al viețuirii noastre.
Volumele editate de scriitori, poeți, filosofi, preoți și duhovnici, albumele de artă, selectate din fondul de carte al bibliotecii, întregesc semnificația LOGOSULUI ÎNTRUPAT:
M. Eliade, ”Sacrul și profanul”;
El Greco; Rembrandt, ” Arta occidentală;
J. Pelikan, ”Credo”;
”FILOCALIA”;
T. Părăian, ”Credința lucrătoare prin iubire”; Sărbători fericite”, ”Cu fața către veșnicia fericită”;
”Părintele Arsenie Boca, o viață închinată schimbării vieții noastre”; ”Părintele Arsenie Boca. Mare îndrumător de suflete din secolul XX”;
C. Necula, ”Paștele Crucii”; V. Literat, ”Biserici vechi românești din Țara Oltului”;
M. Vlasie, ”Drumuri spre mănăstiri”;Vlasie Aghioritul, ”Pustnicii nevăzuți ai Athosului”;
P. Cleopa, ”Unirea minții cu inima și a omului cu Dumnezeu”;
Părintele Daniel de la Părău, ”Credința lucrătoare și mărturisitoare”; ”Duhul lumesc. Cum scăpăm de grijile lumii” Grija pentru mântuirea sufletului”;
H. Vasilopoulos, ”Minunile lui Dumnezeu în viața mea”;
Kraiopoulos, ”Te cunoști pe tine însuți? Viața duhovnicească și problemele psihologice”;
”Psihologia și psihiatria ortodoxă”;
T. Dorz, ”Hristos, mântuirea mea”; ”La izvoarele luminii”; OSANA, OSANA”;
M. Eminescu, ”Poezii”; L. Blaga, ”Opere”;
M. Gabor, ””Fereastra Sâmbetei”;
Revista ”Porunca iubirii”, editura Agaton, Făgăraș;
Sf. Augustin, ”Confesiuni”; Fr. Mauriac, ”Viața lui Iisus”; Santinover, ”Descifrarea codului Bibliei”; N. Măndiță, ”Cheia Raiului”;
M. Thermos, ”Om la orizont. Psihologia și psihiatria ortodoxă”;
”Icoane românești”; ”Icoane pe sticlă din Transilvania”; ”Iconografia ortodoxă a Cinzecimii”; I. Mușlea, ”Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români din Transilvania”;
T. Rudică, ”Aspecte psihologice în mituri, legende și credințe”;
M. Zanacinschi, ”Ouăle de Paști la români”.
Omul se defineşte ca om prin dimensiunea sacrului. „Este greu- consemna Mircea Eliade în „Nostalgia originilor” să ne imaginăm cum ar putea funcţiona spiritul uman fără a avea convingerea că ceva ireductibil, real, există în lume; şi este cu neputinţă să ne închipuim cum ar putea să apară conştiinţa fără a conferi o semnificaţie impulsurilor şi experienţelor omului. Conştiinţa unei lumi reale şi semnificative este strâns legată de descoperirea sacrului. 
Prin experienţa sacrului, spiritul uman a sesizat diferenţa între ceea ce se revelă ca fiind real, puternic, semnificativ”.
Viorica Bica
Biblioteca Municipală ”Octavian Paler” Făgăraș
Blogul Bibliotecii Municipale Făgăraş 
Lasă un comentariu