PROGRAMUL DE VACANŢĂ „TOATE PÂNZELE SUS!”


ŞTEFAN RAMBA, elev la Colegiul Naţional „Radu Negru”

Doină zic, doină, suspin…

“Doină, doină, cântec dulce!
Când te-aud, nu m-aş mai duce.
Doină, doină, viers cu foc!
Când răsuni, eu stau în loc.
Bate vânt de primăvară,
Eu cânt doina pe afară,
De mă-ngân cu florile
Şi privighetorile.
Vine iarna vâscoloasă,
Eu cânt doina-nchis în casă,
De-mi mai mângâi zilele,
Zilele şi nopţile.
Frunza-n codru când învie,
Doina cânt de voinicie;
Cade frunza jos pe vale,
Eu cânt doina cea de jale.
Doină zic, doină, suspin,
Tot cu doina mă mai ţin;
Doină cânt, doină şoptesc,
Tot cu doina vieţuiesc” (V. Alecsandri, “Poezii populare ale românilor”)
Doina este o creaţie specific românească în care sentimentele de dor, de dragoste, de jale, de înstrăinare, emoţionează. Este însuşi sufletul românesc, preponderant liric, înclinat spre adâncimi uimitoare. De-a lungul timpului, ea a “devenit expresia multiplă şi nuanţată a vieţii, mentalităţii şi atitudinilor” (Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu) a unui popor eminamente înzestrat.
Versurile sunt o confesiune lirică, exprimand dragostea, preţuirea şi admiraţia poetului anonim faţă de cântecul popular. Verbele şi pronumele la persoana intâi singular – “mă”, “îngân”, “aud”, “zic”, “suspin”, “cânt” – şi a vocativelor “doină” , “cântec dulce” absorb în ele însele profunzimea eului liric.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s