EXPOZIŢIE DE CARTE HRISTOS, NEASFINŢITA LUMINĂ A LUMII


EXPOZIŢIE DE CARTE
HRISTOS, NEASFINŢITA LUMINĂ A LUMII

„La început a fost Cuvântul – „Cuvântul era lumina cea adevărată” – iar la sfârşit, tot ea va fi, lumina hristică, lumina taborică, lumina răspândită pe tot întinsul creaţiei” (Steinhardt, „Dăruind vei dobândi”)

IMG_20160425_101946Din fondul de carte al bibliotecii, sunt selectate volumele: Jean Delumeau, Religiile lumii”, Maurice Cocagnac, „Simbolurile biblice”, Hans-Georg Beck, „Istoria bisericii ortodoxe din Imperiul bizantin”, John Meyendorff, „Teologie bizantină”. Tendinţe istorice şi teme doctrinare”), „Filocalia”, vol. V; VIII; „Psaltirea”, „Porunca iubirii”, Arhim. Teofil Părăian , „Rugăciunea, piatra de încercare a tuturor lucrurilor”, Arhim. Teofil Părăian, „Credinţa lucrătoare prin iubire”, Arhim. Teofil Părăian, „Cu faţa spre veşnicia fericită”, Arhim. Teofil Părăian, „ Sărbători fericite! Predici la praznice şi sărbători”, Părintele Arsenie Boca, „O viaţă închinată schimbării vieţii noastre”, Fabian Seiche, „Sfânta Cruce şi cele trei cruci ale omului”, Fabian Seiche, „Lumina lui Hristos vine numai la ortodocşi, Sfânta Lumină de la Mormântul Sfânt”, Nikolai Berdiaev, „Sensul istoriei”, Arhim. Haralambie Vasilopoulos, „Minunile lui Dumnezeu în viaţa mea”, Protos Nicodim Măndiţa, „Drumul crucii”, Preot Constantin Necula, „Paştele Crucii”, „Icoane româneşti”, Corina Nicolescu, „Icoane vechi româneşti”, Ana Dumitran, „Icoane pe sticlă din Transilvania”, „Minuni ale sfinţilor îngeri”, Mihai Vlasie, „Drumuri spre mănăstiri”, Mircea Eliade, „Morfologia religiilor”, „Carte de rugăciuni. Îndrumător de spovedanie”, preot Nichifor Todor, „Sfânta Liturghie, marea iubire a lui Dumnezeu”, Preot Gheorghe Grindu, „Iisus Hristos, prietenul tinereţii tale”, „Ghid practic ortodox al tânărului contemporan”, Cleopa Paraschiv, „Rugăciunea lui Iisus. Unirea minţii cu inima şi a omului cu Dumnezeu”, Părintele Daniel de la Rarău, „Smerenia şi ascultarea”.

IMG_20160425_101931.jpg
„Destinul omului nu este numai pământesc, ci şi ceresc, nu doar istoric, dar şi metafizic, nu numai omenesc, dar şi dumnezeiesc. Nu este doar o dramă a omului, ci şi una a lui Dumnezeu. Numai apelul profetic la istorie şi la trecut poate învia evoluţia moartă, mişcarea moartă poate s-o facă vie, poate s-o facă lăuntric spirituală. Concluzia principală a tuturor prelegerilor mele despre esenţa istoriei, despre esenţa unei filosofii a istoriei, este aceea că nu poate exista contradicţie între om şi istorie, între lumea spirituală a omului şi marea lume a istoriei” (N. Berdiaev, „Sensul istoriei”).

IMG_20160425_102011
„Totul începe cu lumina ivită din întâiul cuvânt. Urmează cele patru elemente, sub forma lor biblică, mai întâi focul care-l orbeşte pe om, atunci când încearcă să-l privească pe Dumnezeu în ochi, şi la sfârşit, pământul, loc al omului. Urmează o evocare a cerului care trasează o verticală ascensională: munte, urcuş către Domnul, cetate a gloriei. Apoi, viaţa şi în primul rând, pomul purtător de viaţă, deopotrivă glorios, blestemat şi benefic. Locul de cinste este ocupat de viţă, strâns legată de cupă şi de sânge. Vinului, băutură vegetală, îi corespunde pâinea, hrană vegetală. Omul este un actor al unei drame stârnite de dragostea pe care i-o poartă Dumnezeu” (Dominique Barthelemy, Prefaţa la vol. „Simbolurile biblice”, M. Cocagnac).

IMG_20160425_102021
În volumul „Teologia bizantină”, istoricul Jean Meyendorff conturează o enciclopedie teologică, o sinteză remarcabilă dintre Revelaţia lui Dumnezeu şi gândirea patristică şi postpatristică.

IMG_20160425_102107 În viziunea analistului biblic, „omul”, creat după chipul lui Dumnezeu este chemat la împărtăşire dumnezeiască şi la „îndumnezeire”. „Aflat în căutarea unui Dumnezeu nu doar transcendental, ci şi trăit existenţial şi prezent în chip imanent în om şi angajat în descoperirea treptată a omului ca fiinţial deschis, dezvoltându-se şi maturizându-se, omul contemporan trebuie să fie mult mai receptiv faţă de susţinerile fundamentale ale gândirii bizantine, gândire care poate dobândi apoi o surprinzătoare relevanţă contemporană” (Jean Meyendorff, „Teologia bizantină”).

IMG_20160425_102218
Prof. Dr. Preot Dumitru Stăniloaie pledează pentru pătrunderea „Filocaliei”, „ghid duhovnicesc, călăuză în plan spiritual arătându-ne felul cum trebuie sa ne fie viața în relațiile noastre cu Dumnezeu si in raporturile cu ceilalți”.

IMG_20160425_102206
„Mitropoliţii, episcopii, egumenii şi aşa de adeseori şi smeriţii călugări, ori umilii preoţi de mir au dăruit poporului, ei singuri aproape, toată învăţătura, au înzestrat neamul cu o limbă literară, cu o artă în legătură cu gustul şi cu nevoile lui, au sprijinit statul, fără să lase a fi înghiţiţi de dânsul, au călăuzit neamul pe drumurile pământului, fără a-şi desface ochii de pe cer”(N. Iorga).

Mănăstirile şi schiturile ortodoxe sunt vetre de spiritualitate „pentru închinare şi liniştire sufletească”. Cu autorul volumului, parcurgem un itinerar al însemnelor sacralităţii. În judeţul Braşov sunt consemnate: Mănăstirea Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Dejani, Mănăstirea Bucium, Mănăstirea Berivoii Mari, Schitul Berivoii Mici, Mănăstirea Boholţ-Făget(.Mihai Vlasie, „Drumuri spre mănăstiri”).

IMG_20160425_102128
Volumul „Părintele Arsenie Boca, o viaţă închinată schimbării vieţii noastre” reunește mărturiile celor care l-au cunoscut şi s-au ”împărtăşit” din învăţătura părintelui Arsenie Boca. Cuvintele părintele arhim. Teofil Părăian este un laitmotiv al dăruirii de sine: „Să te depăşeşti şi să te dăruieşti!”. Crucea a devenit „mai preţioasă decât toate sceptrele şi coroanele împărăteşti” (Protos. Nicodim Măndiţa, „Drumul Crucii”). Sfânta Cruce „se circumscrie tematic Săptămânii Închinării Sfintei cruci, ca treaptă binecuvântată în urcuşul lepădării de sine, întru asumarea deplină a Crucii lui Hristos” (preot Constantin Necula, „Paştele Crucii”).

IMG_20160425_102120
Icoanele pe sticlă din Transilvania deschide noi perspective de abordare a fenomenului artistic. Icoanele întregesc tezaurul artei vechi româneşti. Ca obiecte de cult, icoanele au format ansambluri sub forma iconostaselor sau tâmplelor. În arta bizantină ca şi în arta popoarelor care au continuat tradiţia artistică a Constantinopolului, spiritul narativ excelează.

IMG_20160425_101959Ele ilustrează ciclul Patimilor, marile praznice, viaţa sfinţilor (Corina Nicolescu, „Icoane vechi româneşti”).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s