IN MEMORIAM MIRCEA ELIADE


Expoziţie de carte
IN MEMORIAM MIRCEA ELIADE

ITINERAR AL CUNOAŞTERII
(13 martie 1907-22 aprilie 1986)
30 de ani de la moartea scriitorului, istoricului religiilor, filosofului

images
„Fascinaţia călătoriei ţine de numărul de timpuri personale pe care le reactualizăm. Când pătrund într-o catedrală, niciodată nu ştiu dacă voi regăsi aici amintirea altor sanctuare văzute cândva, dacă mă voi surprinde ascultând o melodie de demult, o conversaţie de mult uitat. Ca şi monumentele, cărţile sunt pentru mine, timp concentrat. Îmi vin în minte acele dimineţi din 1925 când am descoperit „I Misteri” de Raffaele Pettazzoni şi m-am avântat în istoria religiilor cu pasiunea şi siguranţa unui tânăr de optsprezece ani” (Mircea Eliade, „Gânduri către sine însuşi”)
IMG_20160405_145212Din fondul de carte al bibliotecii, sunt expuse volumele: Mircea Handoca, „Pagini regăsite”, Mircea Handoca, „Mircea Eliade, un uriaş peste timp”, „Dicţionarul scriitorilor români”, coordonatori Zaciu Mircea, Marian Papahagi, Aurel Sasu; Eugen Simion, „Mircea Eliade, spirit al amplitudinii”, „Florin Ţurcanu, „Mircea Eliade, prizonierul istoriei”, Richard Reschika, „Introducere în opera lui Mircea Eliade”, „Eliadna”, Mircea Eliade, „Memorii 1907-1960”, Mircea Eliade, „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, Mircea Eliade, „Drumul spre centru”, Mircea Eliade, „naşteri mistice”, Mircea Eliade, „Proză fantastică”, vol. I, vol. II; Mircea Eliade, „Salazar şi Revoluţia în Portugalia”.

IMG_20160405_145301
Constantin Noica avea să remarce: „Mircea Eliade izbuteşte să orchestreze stridenţa veacului său, să treacă dincolo de ea. Într-o lume zguduită de profan,, Eliade ne aminteşte că aceasta, în ciuda supremaţiei raţiunii, nu poate fi nici lume, nici cosmos, dacă neagă veneraţia. Niciun savant, nici un profet din secolul nostru nu a putut exprima această constatare într-un mod atât de genera uman ca el”. Cercetarea ştiinţifică a religiilor arhaice deschide un orizont larg al gândirii sale eurocentrice. Concepţia lui Eliade despre esenţa sacrului, a miticului, a religiosului se grupează în noţiuni complexe: „dialectica sacrului şi a profanului”, „ontologia arhaică”, „iniţierea”. „Crizele omului modern sunt în mare parte religioase, în măsura în care sunt o conştientizare a unei absenţe de sens. În această criză, în această descumpănire, istoria religiilor este cel puţin ca o corabie a lui Noe a tradiţiilor mitice şi religioase. Publicaţiile ştiinţifice vor constitui o rezervă în care se vor camufla toate valorile şi modelele religioase tradiţionale” (Mircea Eliade, „Încercarea labirintului”). În domeniul istoriei religiilor, Eliade parcurge un itinerar al cunoaşterii: lumile „primitive” ale epocii de piatră, reprezentările sacre ale culturilor din Antichitate, religiile revelate monoteiste, fenomenele criptoreligioase ale societăţilor industriale seculare.

IMG_20160405_145313În „Memorii”, abundă imaginaţia juvenilă, aspiraţia spre o carieră scriitoricească ce îi va aduce consacrarea. Volumele „Alchimia asiatică”, „Cosmologie şi alchimie babiloniană deschid o documentaţie amplă al alchimiei indiene, chineze şi babiloniene. În anul 1930 a început studiul sanscritei şi al filosofiei indiene la Calcutta, cu învăţatul Surendranath Dasgupta. Atunci se decide să-şi susţină lucrarea de doctorat la Universitatea din Bucureşti, cu tema: „istorie comparată a tehnicilor Yoga”. De-a lungul carierei sale, Eliade apare în viziunea exegeţilor ca un savant „extraspectiv” de orientare filologică, sau ca un „introspectiv” care se adânceşte în filozofie şi psihologie. El însuşi avea să declare: „când este vorba de valori spirituale, contribuţia filologiei, oricât de indispensabilă ar fi ea, nu epuizează bogăţia obiectului. Atunci când abordăm o spiritualitate exotică, înţelegem cu precădere ceea ce suntem predestinaţi să înţelegem prin propria noastră vocaţie, prin propria noastră orientare culturală şi prin aceea a momentului istoric, căruia îi aparţinem. Acest truism are o aplicabilitate generală” (M. Eliade).
O altă temă a operei eliadeşti, este fantasticul: „cred că transistoricul este camuflat de istorie, şi extraordinarul, de obişnuit. E sigură că acest real cenuşiu, acest cotidian camuflează altceva. Este convingerea mea profundă. Acest aspect ar trebui să fie trecut şi în „romanul roman”, nu numai în romanul sau în nuvela fantastică” (Eliade, „Încercarea labirintului”).
Viorica Bica
Biblioteca Municipală „Octavian Paler”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s