IN MEMORIAM I. L. CARAGIALE


IN MEMORIAM I. L. CARAGIALE (1852-1912). Expoziţie de carte

20160202_115153
Opera lui Caragiale redă însăşi viaţa surprinsă în specificitatea ei. În teatru sunt redate, veridic, sursele comicului: comicul de situaţii, de caractere, de limbaj, de nume. În capodopera sa, „O scrisoare pierdută”, valorifică comicul în tradiţia lui Moliere. Comicul de situaţii rezidă în „qui pro quo”-ul ce defineşte ruptura dintre realitate şi aparenţă.

20160202_115302

Dramaturgul abordează situaţiile şi personajele general-umane cu caracterologia pe care o adaptează realităţii româneşti. Nuvelele şi povestirile propun teme ale condiţiei umane: „intruziunea hazardului în existenţa umană” („Două loturi”); „fantasticul de tip popular” (La hanul lui Mânjoală”), aventura burlescă („Kir Ianulea”), viziunea naturalistă („O făclie de Paști”, „În vreme de război”, „Păcat”). Volumul „Momente şi schiţe”conturează un univers caragialian al receptării realului în parodie, în burlesc. Comediile „O noapte furtunoasă”, Conul Leonida faţă cu Reacţiunea”, „O scrisoare pierdută”, „D-ale carnavalului” sunt „reprezentări ale degradării umanului”.

20160202_115203
„Spiritul voltairian este o formulă aplicabilă lui Caragiale în măsura în care se referă la păstrarea în raţional, fără tabuuri, cu atenţia permanentă la toate sursele posibile de ridicol. De asemenea, la mobilitatea lui intelectuală în stare să adopte forme şi tonuri variate dar să se păstreze aceeaşi prin vigoare” (Silvian Iosifescu).

20160202_115427
Exegeții textului caragialian, G. Ibrăileanu („Spiritul critic în cultura românească”), S. Iosifescu („Dimensiuni caragialiene”), Ş. Cioculescu („Viaţa lui I. L. Caragiale. Caragialiana”), S. Iosifescu („Momentul Caragiale”), B. Elvin („Modernitatea clasicului I. L. Caragiale”), V. Gogea („Oftalmoftologia sau Ochelarii lui Nenea Iancu”), Ion Roman („Caragiale”), Ion Cazaban („Caragiale şi interpreţii săi”), Marin Bucur („Opera vieţii. O biografie a lui I. L. Caragiale”), Valentin Silvestru („Elemente de caragialeologie”), P. Marin („I. L. Caragiale”), Maria Vodă Căpuşan („Despre Caragiale”), N. Manolescu, „Istoria critică a literaturii române”), G. Călinescu („Istoria literaturii române de la origini până în prezent”), m. Zaciu (”Viaticum”), G. Ivaşcu („Confruntări literare”, II), M. Bucur (”Opera vieţii. O biografie a lui I. L. Caragiale”), M. Drăgan („Clasici şi moderni”), I. Vartic (”Modelul şi oglinda”), Al. Paleologu („Bunul simţ ca paradox”), Florin Manolescu („Caragiale şi Caragiale”), Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu („Dicţionarul scriitorilor români”) atestă realismul critic al operei. I. L. Caragiale în conştiinţa contemporanilor săi”, antologia, note, comentarii de Rodica Florea şi Stancu Ilin, I. L. Caragiale, „Politice”, ediţie îngrijită de T. Vedinaş, readuc în conştiinţa contemporaneităţii, perenitatea geniului lui I. L. Caragiale.

Viorica Bica

20160202_115453

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s