VLĂDUŢ MIHAI CREANGĂ – CLUB LAUDATIO BIBLIOTECA MUNICIPALĂ „OCTAVIAN PALER”


VLĂDUŢ MIHAI CREANGĂ, elev la Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Constantin Brâncoveanu”

12096053_1642394409361814_1654731574556670649_n

NU PIERIŢI VISE!

În poemul „Nu pieriţi vise!”, viaţa, sentimentul infinitului şi al eternităţii, condiţia omului se transpun într-un metaforism filosofic, ce îndeamnă la introspecţie. Eul poetic sondeză tărâmurile semnificaţiilor, urcând praguri, trepte ale fiinţării.
Cuvintele se sincronizează firesc. În „mersul sub zare”, stare prielnică plăsmuirii poetice, apar adâncimile lumii însăşi: „iluminările, arătările, limpezirile, chemările, mulcomirile gândului”.
Eul liric devine imperativ chemând lumea în infinitudinea „dorurilor originare de viaţă”:

„Nu pieriţi vise,
nici voi, porumbiţe albe
Nu vă lepădaţi aripile!
Ce avem pe pământ,
Dacă nu vântul,
apa
curgând
şi
lumina?

Am zărit fericirea
în foşnetul spicelor din lan,
în nopţi senine,
în bolţi presărate cu perle,
în aurul zilei
şi
albul zăpezii.

Ne căutăm mereu în infinit
Şi totuşi, ne întoarcem în sine
pentru a afla Cuvântul.

Fluturii zboară
fără de grabă,
fără de larmă.
Ei vieţuiesc în Cuvânt.

Frunzele cad
Fără voie,
Dar nu se întristează.

O floare se ofileşte,
Renăscând primăvara.
Copacii, iarna, nu plâng.

Când sufletul ţi-e răvăşit,
Sub tine se năruie scara,
Ridică-ţi castele-n iertări
Şi
Uită povara!”

Peste toate se aşterne Cuvântul creator, Cuvântul revelat. În greaca veche, Logos însemna Cuvânt. Îi asociem şi semnificaţia de raţiune divină atotcuprinzătoare. Cităm din Sfânta Scriptură: Întru-nceput a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul, Dumnezeu era” (Ioan). Bartolomeu Anania avea să mărturisească la rândul lui: „Este ceea ce mărturisim noi în simbolul credinţei, anume că Fiul este deofiinţa cu Tatăl, născut din El mai înainte de toţi vecii” .
În tradiţia mistică, Clement Alexandrinul preamăreşte cântecul Logos-ului, care „a împodobit melodios universul, făcând simfonie din dezordinea stihiilor naturii, pentru ca întreaga lume să ajungă prin el, simfonie. Într-adevăr, acest cântec curat, temelia universului şi armonia tuturor fiinţelor, întinzându-se din centrul universului la margini şi de la marginile sale, la centru, a pus armonie în întregul univers. Cuvântul lui Dumnezeu, armonizând prin Sfântul Duh, universul şi microcosmosul, adică pe om, sufletul şi trupul lui îi cântă lui Dumnezeu prin instrumentul polifonic al naturii şi, alături de el, cântă prin acest instrument muzical, care este omul”. „Vieţuirea în Cuvânt” înseamnă frumuseţea făpturii şi a gândului, armonia întru desăvârşire. Naştere, pârguire, stingere, renaştere, viaţă – sunt trepte ale primenirii. Cu toţii suntem „călători pe drumul Scării”. Deşi, adeseori, „sufletele răvăşite” simt „scara” năruindu-se sub povara zilelor, ele au putința să „se ridice” spre „trăirea mistică a sfinţeniei”.

Viorica Bica
Biblioteca Municipală „Octavian Paler” Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s