CENTENAR GELLU NAUM


GELLU NAUM

hyperliteratura-opere-gellu-naum

„Consecvent şi autentic suprarealist, Gellu Naum a înţeles că pentru a rămâne acelaşi, trebuie să se schimbe neîncetat, evitând ambele extreme-maniera şi eclectismul. În „Copacul-Animal remarcăm orientarea dicteului spre situaţiile prozaice şi trecerea de la umorul negru spre tragicul absurd.Poetul nu mai apelează demult la nebuloasele psihologiei: Are acum voluptatea locurilor comune, rezolvată în viziune suprarealistă, localizând stereotipiile şi convenţiile de limbaj în contextele cele mai paradoxale şi improprii. Sensul superior al desacralizării este ironia. Poetul vorbea despre „sensul şi uzajul structurii, cîntărea „natura semnificantului. Automatismul psihic devenea automatism lingvistic, desemnând în fapt, uzura verbului, desacralizarea logosului, „vorbăria” iar nu vorbirea. Volumul „Copacul-Animal” reprezintă apogeul efortului de aducere la zi a suprarealismului, comparativ cu „Tatăl meu obosit”, volumul anterior, care este o reîntoarcere la procedeele mai vechi. Reîntoarcere dar şi simplificare, o atmosferă mai puţin convulsivă şi detaşare de scriitura automatică proprie celui care, stăruind îndelung asupra unei dogme, a ajuns la saturaţie. Înscrise în programul suprarealist, „de-formarea” şi „de-realizarea” obiectului au căpătat la Gellu Naum o explicaţie scientistă. „Spaţiul” era un fel de panou secvenţial pe care puteam aplica orice”. Ceasul fără cifre şi limbi închide timpul absolut. Gellu Naum, un suprarealist proteic, păstrează şi potenţează şi dincolo de anul 2000, principiile embrionare ale mişcării: scriitura automatică dezlănţuită împotriva mecanismelor regresive ale logicii comune şi a convenţionalizării imaginaţiei, asociaţionismul mental, emersiunea memoriei, fragmentarea momentului liric. Începând cu „Copacul-Animal” este de urmărit în textele sale tentativa de adaptare a uneltelor suprarealiste la realităţile literaturii absurdului. Deci, într-un fel, la nivel poetic, Gellu Naum parcurge evoluţia lui Eugen Ionescu, în deplină originalitate pentru că un domeniu al absurdismului în poezie nu ne este cunoscut”. (Aureliu Goci, „Geneza şi structura poeziei româneşti în secolul XX”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s