BIBLIOTECA MUNICIPALĂ „OCTAVIAN PALER”_IN MEMORIAM OCTAVIAN PALER


Octavian Paler (2 iulie 1926-7 mai 2007)

octavian-paler
„Radicalismul lui moral, obstinaţia cu care îşi urmăreşte ideile în toate scrierile amintesc de luminiştii şi moraliştii ardeleni care, din generaţie în generaţie, s-au bătut pentru latinitate şi adevăr. Adevărul a rămas o temă actuală, latinităţii i-au luat locul, ca teme de speculaţie, singurătatea, libertatea, existenţa în labirintul existenţial…Speculaţie nu-i, totuşi, un termen propriu pentru Octavian Paler, spirit luptător, intolerant cu intoleranţa, patetic în marginile lucidităţii. Speculaţia exclude la el premisele gratuităţii şi nu cunoaşte plăcerea purului paradox. Ea este mereu în ţinută de companie şi nu cunoaşte decât tonurile înalte ale gravităţii” (Eugen Simion, Scriitori români de azi, III). Cel care a copilărit într-un mit, într-un sat de la poalele munţilor Făgăraş, Lisa, se defineşte „om de răspântie”. „Partea cea mai bună din mine tânjeşte nu spre detaşare, ci spre implicarea de tip camusian”, mărturiseşte autorul.

10553337_693711107361613_4435255450713385062_n

Volumul „Scrisori imaginare” al lui O. Paler – îl redeschidem de fiecare dată cu aceeaşi înfiorare a gândului.

generic-scrisori-imaginare-119496

Ca şi Lucian Blaga, el descinde în lumea mitică a satului Lisa: „S-ar zice că iubesc o vârstă a acestui sat, care a trecut o dată cu copilăria şi adolescenţa mea. Dar dacă iubesc o copilărie şi o adolescenţă care nu mai există , înseamnă că am neapărat nevoie de ele. Am crescut ca toţi oamenii de aici văzând zilnic munţii de aproape şi aceasta are o anumită importanţă. Ei ne-au învăţat în felul lor să luăm totul în serios. Munţii reprezintă unul din acele rare cuvinte cu ajutorul cărora pot sa spun mai repede ceea ce am de spus, intr-un secol care refuza mărturisirile prolixe si priveşte cu suspiciune ironica declaraţiile prea romantice…mi-am dat seama ca munţii au poate un rol si mai important in morala decât in geografie. Tot din copilărie îmi aduc aminte ca atunci când norii apăsau pădurile, ploaia dura. Când cerul se lumina deasupra munţilor, începea timpul frumos. Încă nu ştiam ca aveam un profesor necruţător, dar îmi plăcea sa urmăresc cum norii veneau si plecau, lovindu-se de munţi ca de eternitate. După atâţia ani, aceeaşi senzaţie o am si azi, ori de cate ori mă reîntorc aici”.
Poetul, scriitorul, jurnalistul Octavian Paler aparţine prin creaţia sa singulară,Ţării Făgăraşului.

Viorica Bica

Biblioteca Municipală „Octavian Paler” Făgăraş

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s