OCTAVIAN PALER-PLEDOARIE PENTRU UN TIMP AL MEMORIEI


PLEDOARIE PENTRU UN TIMP AL MEMORIEI – DR. ION MEHEDINŢU

OP

Memoria este un proces psihic ce constă in: întipărirea, recunoaşterea şi reproducerea senzaţiilor, sentimentelor, mişcărilor, cunoştinţelor, etc., din trecut. Ea defineşte dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal: Trecut, Prezent, Viitor.
În psihologie, memoria este procesul în care informaţia codificată, stocată şi recuperată, se realizează prin intermediul celor cinci simţuri în formele de stimuli fizici şi chimici, în urma unor complicate procese electro-fizico-chimice care au loc în neuronul uman si al căror rezultat final este amplasarea informaţiei într-un sertar, loc de unde ea poate fi în timp scoasă la iveală.
Chiar cu riscul de a vă plictisi, de a-mi atrage comentarii de loc plăcute, am ţinut neapărat să vă prezint acest mic „intro”, dar lăsaţi-mă să cred că Octavian Paler şi opera sa intră în „sertăraşele memoriei”, în Timpul Memoriei.
La opt ani de la dispariţia sa. Octavian Paler este căutat, citit, devorat literalmente, un scriitor inconfundabil, unic, un erudit profesor de istorie, antropologie şi estetică. În opera sa, în mare măsură autobiografică, autorul nu s-a sfiit, în general, să se distribuie, mai ales în eseurile sale, ca personaj; şi inclusiv operele, parabolic structurate integrează dubii şi dileme personale, tensiuni moral-existenţiale ale eului luat sub observaţie.
Una dintre caracteristicile aparte ale operei lui Octavian Paler o constituie asumarea pe cont propriu, a unor probleme care îi angajează pe mulţi: în cercuri concentrice, intelectualitatea, comunitatea, naţionalitatea, umanitatea largă. Biografia mai puţin comună pentru un scriitor şi eseist ca Octavian Paler, este cu atât mai captivantă, mai misterioasa, cu cât nu lăsa prin nimic să se întrevadă un destin atât de înalt. de luminos în cultura română.
Deşi a pornit cu stângul (cum se zice în popor), prin pierderea manuscriselor cu care tânărul şi ambiţiosul student ar fi vrut să debuteze furtunos, destinul literal al lui Octavian Paler a început să prindă contur o dată cu trecerea în neantul memoriei a acestui nefericit eveniment, astfel, având loc un benefic proces de maturizare, proces care va duce la un debut tardiv, dar sigur, în literatura română. Opera lui Octavian Paler: poezie, proză, eseistică, jurnalism, constituie un reper, o valoare de neegalat în cultura română fiind, în acelaşi timp un permanent izvor de inspiraţie binefăcătoare pentru tinerii de astăzi si de mâine.
Purtând pe nedrept, şi atunci, şi acum, pecetea colaborării cu regimul comunist, Octavian Paler, prin opera sa, încearcă să pună pe tapet soarta unui copil dotat nativ cu o inteligenţă sclipitoare, cu un caracter şi o tărie sufletească, aşa cum numai copiii crescuţi în satele româneşti locuite de ţărani harnici si curajoşi, o pot avea.
Acestui prietenos aluat, destinul îi surâde şi, printr-o conjunctură favorabilă (întâlnirea cu unchiul George Şerban, fratele mamei, care remarcând isteţimea copilului îl înscrie la cursurile liceului „Spiru Haret” din Bucureşti) părăseşte tărâmul de basm al satului ardelean, Lisa, şi ajunge teleportat în capitala ţării, lăsând în urmă un climat de ev mediu, aşa cum spune însuşi autorul. Frământat permanent de dorul de acasă, de copilăria fără cenzura celei din oraşe, tânărul, o dată ajuns aici trebuie să se adapteze, să facă faţă ritmului cotidian al celui mai mare oraş al ţării. Aici, în acest nou univers, capcanele sunt la tot pasul, iar riscul de a cădea în capcane şi de a-ţi rata viitorul este foarte mare. Numai o inteligenţă sclipitoare, un caracter puternic, o voinţă de nestrămutat, câştigate printr-o educaţie elementară solidă, limpede, curată, primite de la părinţii si ambientul rural au făcut ca adolescentul Octavian Paler să reziste acestor tentaţii şi să îşi dedice timpul cititului, învăţatului, evitând astfel alunecarea spre obişnuit, spre mediocritate.
Un intermezzo nedorit (cearta cu unchiul George) îl aruncă din metropolă într-un orăşel de provincie: Făgăraş, aproape de satul natal, loc unde şi-a terminat studiile liceale. După examenul de Bacalaureat se întoarce în capitală unde urmează concomitent cursurile a două facultăţi: Litere şi Drept. Acum, după experienţa avută, capitala nu-i mai pare un loc inedit, necunoscut. Intră în lumea literară românească destul de târziu, în 1970 şi încet, încet, dar sigur îşi croieşte un drum pe care-1 va şlefui tot restul vieţii.
Valoarea profesională, seriozitatea, inteligenţa şi puterea lui de muncă au atras atenţia regimului comunist, regim care repede îl racolează şi îl „cadoriseşte” cu multe şi înalte atribuţii. Tânăr, lipsit de experienţă în viaţa politica, activează în primii ani ai regimului comunist cu energia şi entuziasmul caracteristice vârstei tară a intui vreo clipă urmările şi nenorocirile pe care acest regim le va aduce ţării, în 1954, tatăl său, în urma unui banal accident suferă leziuni care impun internarea în spitalul Făgăraş. Aici face o septicemie pentru care era necesară administrarea de antibiotice. La acea vreme, penicilina descoperită de Fleming, făcea minuni, salva vieţi. Profitând de acest miracol, în tendinţa lui de a colectiviza toată ţara, regimul bolşevic de atunci, interzicea spitalelor să administreze acest antibiotic persoanelor care nu erau înscrise in GAC??? la acea vreme.
Deşi făcuse rost de medicament, vitregiile iernii 1-au oprit, trenul fiind înzăpezit undeva pe lângă Predeal. Când a ajuns la Făgăraş, Alexandru Paler trecuse în nefiinţă. Pierderea tatălui pe care, spre deosebire de mulţi scriitori, îl descrie în operele sale mult mai mult în comparaţie cu mama, i-a pricinuit tânărului scriitor o suferinţă profundă, corozivă, gangrenoasă, care i-a măcinat sufletul zi de zi şi noapte de noapte. Pe acest tărâm al suferinţei permanente, Octavian Paler a trebuit, sub teroarea la care erau supuşi toţi oamenii din România, să îndeplinească sarcinile trasate de partid.
A ocupat, desigur, funcţii înalte, si s-a achitat de ele cu brio. Uneori, anumite acţiuni culturale făcute de el (vezi emisiunea televizată „Dialog la Distanţă”) au fost suspendate, iar pe măsură ce timpul trecea, măcinat de amintirea tatălui său, afinitatea lui faţă de regimul comunist se estompa din ce în ce mai mult. Chinurile sufleteşti au fost, cred, metaforic, pe deplin, reliefate în scrieri precum „Apărarea lui Galilei” sau „Deşertul pentru totdeauna”. Sigur, sunt multe alte scrieri în care episoade legate de această tragedie sunt aduse la cunoştinţa cititorilor dar aceste două romane mi se par elocvente. În 1983 Octavian Paler este interzis ca scriitor şi publicist şi pus, cu domiciliu forţat, sub urmărirea Securităţii comuniste.
După Decembrie 1989, scrierile din sertarul lui Octavian Paler văd lumina tiparului si sunt realmente devorate de cititori. Colaborează la diverse publicaţii, înfiinţează cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu si alţi intelectuali de marcă, GDS. Colaborează la diverse posturi TV, acolo unde apariţiile sale electrizau telespectatorii, mulţi aşteptând cu sufletul la gură apariţia sa. Activitatea jurnalistică şi civică după 1989 a schimbat, se pare, mult din perspectiva din care românii privesc astăzi evoluţia societăţii.
Pentru a perpetua în timp, generaţiilor de astăzi şi celor viitoare, opera şi personalitatea lui Octavian Paler. Primăria Făgăraş, în urmă cu 7 ani, a iniţiat aceste manifestări comemorative, unele dintre ele cu un format mai complex, a amplasat un bust al scriitorului la Biblioteca Municipală, care azi îi poartă numele.
Sper ca TIMPUL, această componentă a UNIVERSULUI, specifică fiecăruia dintre noi, aşa cum spune Einstein, să ocolească în cazul lui Octavian Paler – AMNEZIA- (pierderea memoriei) şi graţie memoriei, Octavian Paler să dobândească continuitatea identităţii în timp.
Bibliografie:
Daniel Cristea- Enache, „Ultimul Paler” (articol-28 Martie 2008)
Daniel Cristea- Enache, „Convorbiri cu Octavian Paler”
09/05/2015

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s