MIRCEA ELIADE, IMAGINI ŞI SIMBOLURI, Bucureşti, editura Humanitas, 2013


Eliade (1)

Cercetările minuţioase asupra societăţilor arhaice au reliefat importanţa simbolismului pentru gândirea arhaică. Mitul, imaginea, simbolul se înscriu în viaţa spirituală. Studierea lor înlesnesc cunoaşterea, întrucât „fiinţa istorică poartă în sine o mare parte a umanităţii de dinainte de istorie” (M. Eliade). Prin imaginile şi simbolurile la care recurge, simbolismul „reintegrează stadiul paradisiac al omului primordial, oricare ar fi situaţia concretă a acestuia, căci omul primordial se dovedeşte, îndeosebi, a fi un arhetip, cu neputinţă a se realiza deplin într-o existenţă umană oarecare” (M. Eliade). Se dobândeşte, astfel, experienţa unui „paradis pierdut”. Reveriile, nostalgiile, elanurile propulsează fiinţa umană, istoriceşte condiţionată, într-o lume spirituală mai bogată decât aceea a momentului ei istoric.
Capitolele volumului „Simbolismul Centrului”, „Simbolisme indiene ale timpului şi eternităţii” au o bază documentară detailată. „Zeul legător” şi simbolismul nodurilor”, „Simbolismul scoicilor” sunt studii monografice. „Simbolism şi istorie” relevă permanenţa simbolului ca formă de cunoaştere.
„Simbolismul Centrului” defineşte raporturile dintre psihologie şi istoria religiilor. Omul cunoaşte mai multe ritmuri temporale, nu numai timpul istoric. Etnologia, sociologia, psihologia abisală, deschid o perspectivă în faţa istoriei religiilor. Omul este studiat nu numai ca fiinţă istorică, ci şi ca simbol viu. Societăţile arhaice şi tradiţionale, percep lumea ca un microcosmos, ce posedă un Centru, un loc sacru, prin excelenţă. În acest centru, sacrul se manifestă „integral, fie sub formă de hierofanii elementare-ca la „primitivi” (de exemplu, centrele totemice, peşterile în care sunt înmormântate „ciuringa”, etc.), fie sub forma mai evoluată a epifaniilor directe ale zeilor, ca în civilizaţiile tradiţionale”. Civilizaţiile orientale-Mesopotamia, India, China-cunosc numeroase Centre. Fiecare dintre aceste Centre, este numit „Centrul Lumii”. Ne situăm, astfel, într-o geografie sacră şi mitică. În geografia mitică, spaţiul sacru” este „spaţiul real”. În lumea arhaică, mitul este real, întrucât el redă manifestările adevăratei realităţi: „sacrul”, concretizat în obiecte („ciuringa”, reprezentări ale divinităţii) sau în simboluri hierocosmice (”Stâlpul Lumii”, „Arborele cosmic”). În culturile în care sunt statornicite cele trei regiuni cosmice-Cer, Pământ, Infern-Centrul reprezintă punctul de intersecţie al acestor regiuni. Imaginea arhetipală a celor trei regiuni cosmice unite printr-o axă, se întâlneşte, îndeosebi, în civilizaţiile paleoorientale. Sanctuarele de la Nippur, Larsa şi Sippar, poartă numele „Dur-an-ki” („Legătură între cer şi pământ”). Babilonul era cunoscut sub numele „Casa Temeliei Cerului şi Pământului”, „Legătură dintre Cer şi Pământ”. În Babilon se realiza legătura dintre Pământ şi tărâmurile inferioare. Oraşul a fost ridicat pe „bab-apsu”. „Apsu” semnifică apele haosului de dinaintea creaţiei. La evrei, stânca Ierusalimului pătrundea în apele subpământene,„tehom”. Stânca Templului din Ierusalim cuprindea „Gura lui Tehom”. Tradiţii similare se întâlnesc şi în lumea indo-europeană. La romani, „mundus” semnifică punctul de întâlnire dintre tărâmurile inferioare şi lumea pământeană. Templul italic este locul de intersecţie a lumii superioare (divine) cu cea pământeană şi cu cea subpământeană. (conform volumului „Mitul eternei reîntoarceri”). Oraşele orientale erau situate în centrul lumii. Babilonul era „Bab-ilani”, „poarta zeilor”, deoarece, de acolo, zeii coborau pe pământ. Capitala suveranului chinez desăvârşit se afla lângă Arborele miraculos „Lemn înălţat”, „Jian-mu”, punctul de întâlnire al celor trei zone cosmice: Cerul, Pământul şi Infernul. Oraşele, templele sau palatele, considerate Centre ale Lumii corespund imaginilor arhaice: Muntele Cosmic, Arborele Lumii, sau Stâlpul central, cele care susţin nivelurile cosmice. Simbolul unui Munte, al unui Arbore sau al unui Stâlp situat în Centrul Lumii, cunoaşte o largă răspândire, de pildă, muntele Meru din tradiţia indiană, Hara Berezaiti, al iranienilor, Himinbjorg al vechilor germani, muntele Tabor din Palestina, muntele Gerizim din Palestina, Golgota, care se află în centrul lumii („Mitul eternei reîntoarceri”, pag. 30). Teritoriul, oraşul, templul sau palatul regal, situate în Centrul Lumii, pe vârful Muntelui Cosmic erau considerate locul cel mai înalt din lume, singurul pe care apele potopului nu l-au putut acoperi. Un text rabinic menţionează că „Pământul lui Israel n-a fost înecat de potop”. În tradiţia islamică, locul cel mai înalt de pe pământ este „Ka-ba”, întrucât „Steaua polară” se află dinaintea Centrului Bolţii Cereşti” („Mitul eternei reîntoarceri”, pag. 33). Denumirile turnurilor şi ale templelor sacre babiloniene „atestă asimilarea lor cu Muntele Cosmic, cu Centrul Lumii”: „”Muntele Casei”, „Casa Muntelui Tuturor Ţinuturilor”, „Muntele Furtunilor”, „Legătura dintre Cer şi Pământ”. „Ziguratul”, muntele cosmic este imaginea simbolică a cosmosului. Cele şapte etaje reprezintă cele şapte ceruri planetare. Păşind pe trepte, preotul ajunge în vârful universului. Construcţia templului de la Barabudur are aceeaşi simbolistică. Ascensiunea lui echivalează cu o călătorie extatică în Centrul Lumii. Pelerinul transcende spaţiul profan şi pătrunde într-o „regiune pură”. Este un „rit al centrului”. Pe vârful Muntelui Cosmic, punctul cel mai înalt de pe pământ, s-a înfăptuit creaţia, aşa cum atestă un text rabinic: „Cel Prea Sfânt a creat lumea ca un embrion”. „Lumea a fost creată începând cu Sionul”. După cartea siriană, „Peştera comorilor”, Adam a fost creat în centrul pământului, în locul unde va fi ridicată Crucea lui Isus. În iudaism s-au păstrat aceleaşi tradiţii. Apocalipsul iudaic şi „midraşul” precizează că Adam a fost creat în Ierusalim. A fost apoi înmormântat în locul în care a fost creat, în Centrul Lumii, pe Golgota. Sângele Domnului îl va răscumpăra. O variantă răspândită a simbolismului Centrului Lumii, este Arborele Cosmic, situat în mijlocul Universului. El susţine pe o axă, cele trei Lumi. India vedică, China antică, mitologia germanică şi religiile „primitive”, cunosc sub forme diferite, Arborele Cosmic. Rădăcinile lui ajung până în infern, iar ramurile ating cerul. În mitologiile central- şi nord-asiatice, cele şapte sau nouă ramuri ale lui simbolizează cele şapte sau nouă niveluri cereşti. Sunt cele şapte ceruri planetare. Puntea sau scara dintre Pământ şi Cer se ridică dintr-un Centru al Lumii, aidoma scării apărută în vis lui Iacov. Ea ajunge până la cer: ”iar îngerii Domnului se suiau şi se pogorau pe scară” („Facerea”, 28, 11). Scara întruchipează „ruptura de nivel care face posibilă trecerea de la un mod de existenţă la un alt mod de existenţă”. În plan cosmologic, „face posibilă comunicarea dintre Cer, Pământ şi Infern”. Scara joacă un rol major în riturile şi miturile de iniţiere, în miturile funerare, ale întronării regale sau sacerdotale.
Studiul istoriei unui simbolism se inserează în filosofia culturii. Gândirea simbolică „sparge realitatea imediată, fără s-o împuţineze ori să o deprecieze; în perspectiva ei, universul nu este închis, nici un obiect nu rămâne izolat în propria-i existenţialitate; toate se leagă între ele, printr-un sistem strâns de corespondenţe şi asimilaţii. Omul societăţilor arhaice a căpătat conştiinţa de sine într-o lume deschisă şi bogată în semnificaţii”.
Valoarea cognitivă a simbolismului este redescoperită de către Europa occidentală „în momentul în care aceasta nu mai este singura creatoare de istorie, când cultura europeană, în loc să se claustreze într-un provincialism sterilizant, se vede constrânsă să ia în consideraţie şi alte căi de cunoaştere, cu alte scări de valori decât ale sale. Toate descoperirile şi curentele succesive având legătură cu iraţionalul, cu inconştientul, cu simbolismul, cu experienţele poetice, cu artele exotice şi nonfigurative, au ajutat indirect Occidentul, pregătindu-l pentru o înţelegere mai vie, deci mai profundă, a valorilor extraeuropene” (M. Eliade).

Viorica Bica
Biblioteca Municipală „Octavian Paler” Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s