C. G. JUNG Amintiri, vise, reflecţii Bucureşti, editura Humanitas, 2004


index

Carl Gustav Jung, psiholog şi psihiatru elveţian, profesor la Facultatea de Medicină din Zurich, s-a consacrat psihoterapiei clinice. În anul 1904 a fondat laboratorul de psihopatologie experimentală. Între anii 1907 şi 1912 colaborează cu Freud, după care îşi va urma propria cale spre elaborarea unui sistem autonom de gândire, axat pe relevanţa spiritului ca dimensiune fundamentală a fiinţei şi pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experienţa clinică. În anul 1935 este ales preşedinte al „Societăţii elveţiene pentru psihologie şi domeniile conexe”. La Zurich se înfiinţează în anul 1958, institutul care îi poartă numele.

În călătoriile pe care le-a întreprins în Noul-Mexic, Statele Unite, Kenia, Africa de Nord, în Orient, a descins în religiile primitive, orientale şi în alchimie. Studiile minuţioase i-au argumentat existenţa fondului uman comun universal. În viziunea lui Jung, psihicul, structurat pe trei axe, „conştiinţa”, „inconştientul personal” şi „inconştientul colectiv, este un sistem energetic relativ închis în care se includ arhetipurile ca subsisteme.

„Dacă medităm la ceea ce este propriu-zis, conştiinţa, suntem adânc impresionaţi de faptul-o minune între minuni- că despre un eveniment care are loc în cosmos, se produce simultan lăuntric, o imagine, deci că el se desfăşoară şi în interior, adică, devine conştient” (Seminarul de la Basel, 1934). „Conştiinţa noastră doar nu se creează singură, ci izvorăşte din profunzimi necunoscute. Ea se trezeşte treptat în copil şi pe parcursul vieţii, se trezeşte în fiecare dimineaţă din adâncul somnului, dintr-o stare inconştientă. Este ca un copil care se naşte zilnic din pântecele matern al inconştientului („Despre psihologia meditaţiei orientale, 1943; „despre psihologia religiei occidentale şi orientale”). „Inconştientul personal” vizează achiziţiile vieţii personale şi automatismele. „Inconştientul colectiv” este nucleul „sinelui” şi al arhetipurilor (imagini şi simboluri independente de timp şi spaţiu, expresii energetice ale imaginilor primordiale, ale mitologiei umane). „Teoretic, câmpului conştiinţei nu i se pot fixa graniţe, întrucât el e capabil să se extindă până la o dimensiune nedefinită. Empiric însă, el îşi află întotdeauna graniţa când atinge domeniul necunoscutului. Acesta din urmă este constituit din tot ceea ce nu se ştie, deci din ceea ce nu are nicio relaţie cu eul în calitate de centru al câmpului conştiinţei. Necunoscutul se divizează în două grupuri de obiecte: cele exterioare, a căror experienţă se poate face cu ajutorul simţurilor, şi cele interioare, care fac obiectul experienţei nemijlocite. Primul grup reprezintă necunoscutul mediului înconjurător, celălalt, constituie necunoscutul universului lăuntric.

Acest din urmă domeniu este ceea ce numim inconştientul” („Ges. Werke” IX/2, 1976, „Aion”, pag. 12). ”Tot ce mi-a fost odată conştient, dar acum este uitat, tot ce e perceput de simţurile mele dar nu-i luat în seamă de conştiinţa mea, tot ce simt, gândesc, îmi amintesc, doresc şi fac neintenţionat şi fără a-i acorda atenţie, adică în mod inconştient, toate lucrurile viitoare ce se petrec în mine şi vor ajunge la nivelul conştiinţei abia mai târziu, toate acestea sunt conţinutul inconştientului” („Reflecţii teoretice cu privire la esenţa psihicului”, 1946 în „Ges Werke” VIII, 1967, „Dinamica inconştientului”, pag. 214). „La aceste conţinuturi se adaugă şi toate refulările mai mult sau mai puţin intenţionate ale unor reprezentări şi impresii neplăcute. Numesc inconştient personal suma tuturor acestor conţinuturi. Dincolo de asta găsim însă în inconştient şi însuşirile pe care nu le-am dobândit individual, ci le-am moştenit, deci instinctele ca impulsuri spre acţiuni care rezultă fără o motivaţie conştientă, dintr-o constrângere. În acest strat mai adânc al psihicului, întâlnim şi arhetipurile. Instinctele şi arhetipurile formează inconştientul colectiv. Eu îl numesc colectiv, căci, spre deosebire de inconştientul definit mai sus, nu are conţinuturi individuale, adică mai mult sau mai puţin unice, ci unele răspândite în mod general şi regulat” ( „Instinct şi inconştient”, 1919, în „Ges Werke VIII, 1967, „Dinamica inconştientului”, pag. 153 şi urm.). Prin arhetipuri se creează continuitatea omenirii. Arhetipurile pătrund acolo unde nu există explicaţii raţionale. Ele sunt doar proiecţii. Jung a elaborat conceptele „anima” (arhetip feminin) şi „animus” (arhetip masculin), reprezentări arhetipale. „Funcţia naturală a animusului ca şi a animei constă în stabilirea unei legături între conştiinţa individuală şi inconştientul colectiv”. „Animus este în forma lui primară inconştientă, un conglomerat spontan, neintenţionat de opinii, care exercită o influenţă dominatoare asupra vieţii afective, „anima”, în schimb, generează spontan sentimente, care, ulterior, vor influenţa, respectiv, distorsiona raţiunea” („Psihologia transferului”, 1946; „Practica psihoterapiei”). Caracteristicile psihice individuale implică două tipuri complementare: extra şi intraverţia.

Cartea autobiografică deschide calea descoperirii conştiente a sinelui. În prologul volumului, Jung avea să mărturisească: „Viaţa mea este povestea unei realizări de sine a inconştientului. Tot ceea ce se află în inconştient vrea să devină eveniment, iar personalitatea vrea şi ea să evolueze, ieşind din condiţiile ei inconştiente şi să se trăiască pe sine ca întreg. Numai printr-un mit putem exprima ceea ce este omul conform intuiţiei sale lăuntrice şi ceea ce pare el a fi sub specie aeternitatis”. „Omul nu se poate compara cu nimic: nu este nici maimuţă, nici copac. Sunt om. Dar ce înseamnă asta? Ca orice fiinţă, şi eu am fost desprins din divinitatea infinită, dar nu mă pot compara cu nici un animal, cu nicio plantă şi nicio piatră. Numai o fiinţă mitică depăşeşte omul. Cum să aibă el atunci despre sine o părere definitivă? Omul este o desfăşurare psihică, pe care n-o stăpâneşte-sau poate că o stăpâneşte, dar numai parţial. Ca urmare, el nu are o judecată încheiată asupra sa ori a vieţii sale. Astfel, ar şti totul despre sine; ceea ce, în cel mai bun caz, omul îşi imaginează doar. Povestea unei vieţi începe undeva, într-un anume punct, despre care tocmai se întâmplă să mai păstrăm o amintire, dar chiar şi acolo, totul este extrem de complicat. Nu ştim ce va deveni viaţa noastră. De aceea, povestea este fără de început, iar ţelul poate fi indicat doar aproximativ.

Viaţa omului este o încercare îndoielnică. Numai din punct de vedere numeric, constituie un fenomen uriaş. E atât de fugitivă, de insuficientă, încât este de-a dreptul o minune dacă ceva poate exista şi se poate dezvolta. Viaţa am asemuit-o întotdeauna, unei plante care trăieşte din rizomul ei. Viaţa sa propriu-zisă nu este vizibilă, ea îşi are sălaşul în rizom. Ceea ce devine vizibil deasupra pământului durează doar o vară. Apoi, se ofileşte-o apariţie efemeră. Dacă ne gândim la devenirea şi dispariţia infinită a vieţii şi culturilor, ni se conturează impresia unei deşertăciuni absolute; dar eu n-am pierdut niciodată sentimentul perenităţii vieţii sub eterna schimbare. Ceea ce se vede e floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dăinuie”. „În fond, merită să fie povestite numai acele evenimente ale vieţii mele în care lumea nepieritoare a irupt în cea efemeră. De aceea vorbesc cu precădere despre trăirile interioare. Din ele fac parte visele şi imaginaţiile mele, care formează în acelaşi timp materia originară a muncii mele ştiinţifice. Ele au fost asemenea bazaltului incandescent şi topit, din care se cristalizează piatra ce urmează a fi prelucrată„. „Amintirea faptelor exterioare ale vieţii mele s-a estompat în cea mai mare parte sau a dispărut. Însă întâlnirile cu cealaltă realitate, coliziunea cu inconştientul, mi s-au întipărit în memorie şi nu mai pot fi şterse. Acolo a fost întotdeauna abundenţă, a fost întotdeauna bogăţie şi orice altceva a trecut pe un plan secundar”. (Viorica Bica) Biblioteca Municipală „Octavian Paler” Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s