Fundația Culturală „Negru Vodă” – Lansare de carte VERBOMAHIE – Andrei Vremir


 Andrei Vremir, VERBOMAHIECluj-Napoca, Editura Limes, 2014

verbomahie-andrei-vremir-206395

Cartea                                                                                     

„Eu,

când deschid o carte,

îmi scot pălăria

și mă ridic în picioare

în semn de respect.

Cărțile,

aceste ape de gânduri

în care, tăcut,

te cufunzi

numai cu sufletul.”

Castele de nisip

„Avidă,

rostirea,

clipă de clipă

agonisind cu îndârjire

înalte castele de nisip

construite falnic

din cuvinte.”

Andrei Vremir este pseudonimul literar al poetului făgărășean, Florentin Pițu, absolvent al Facultății de Filologie din Cluj-Napoca, secția franceză-română.

De-a lungul anilor a publicat volumele de poezii: Tăceri (2006), Editura Didactica Nova, Craiova; Oglinda oarbă (2007), Pandora (2008) și Pantonima cuvintelor (2010) Editura Limes, Cluj-Napoca.

Aspirația demiurgică, de sorginte romantică, întreține combustia internă și tensiunea creației. Universul pe care ni-l prezintă autorul, nu este unul material, ci unul abstract compus din trăiri, aspirații și gânduri. Remarcăm disocierea semantică: vorbirea poate fi doar un mijloc al defulării, pe când rostirea, derivată de la rădăcina „rost (rânduială)” se încarcă de sens, țel, valoare formativă, mesaj superior. În logica poetului „înțelesul însuflețește sunetul analfabet… dezăvorând șuvoiul rostirii”, adăugându-i o supravaloare așa „precum sufletul preschimbă indiferența lutului (Poem)”. Sau și mai cuprinzător în poemul „Faptă”: „Cuvântul? Zgomot străin convertit de înțeles în faptă.”

În volumul „Verbomahie” se simte o schimbare de atitudine în raport cu tematica abordată în volumele anterioare. Tonul devine mai grav, iar singuraticele raze de lumină și deschideri ale seninului se pierd în imensitatea cenușiului. Motivația devine de la timpul istoric și timpul biologic, ambele presante ca să transforme neliniștea în teamă. „Risipindu-se în cioburi reci de litere”, cuvintele par atât de fragile.

Asistăm la o încleștare dintre poet și cuvânt, la o parabolă numită, inspirat, verbomahie.

                                                                                                                                          Liviu Ioani

Selecție: Viorica Bica

Biblioteca Municipală „Octavian Paler” Făgăraș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s