JOE J. HEYDECKER, JOHANNES LEEB, PROCESUL DE LA NURNBERG, Bucureşti, editura Orizonturi, 2006


procesul-de-la-nurnberg_1_produs-191x220

Pe baza documentelor, mărturiilor, proceselor-verbale şi a cronologiei istorice, autorii volumului readuc în memoria umanităţii, desfăşurarea procesului de la Nurnberg. La deschiderea procesului din 1945, în faţa Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg, Robert M. Jackson rosteşte: „Vrem să fie clar că nu intenţionăm să acuzăm poporul german. Daca marea masă a poporului german ar fi acceptat, docilă, programul partidului naţional-socialist, SA-ul n-ar mai fi fost necesar şi n-ar fi fost nevoie de lagăre de concentrare şi nici de Gestapo”.

Volumul publicat este totodată, un apel lansat umanităţii pentru promovarea drepturilor omului de către forurile internaţionale. Se invocă dreptul la memorie: cel de-al Doilea Război Mondial, ascensiunea fascismului şi a totalitarismului genocidul, „aplicarea în relaţiile internaţionale a dreptului forţei în locul forţei dreptului”, agresiunea, asasinatul politic.

Joe J. Heydecker a fost unul dintre ziariştii acreditaţi la proces. În cele 218 zile de dezbateri, s-au rostit 7000 de discursuri, au fost expuse 780000 de fotografii, mărturii ale genocidului. Printre sursele de documentare ale autorilor sunt citate interogatoriile şi declaraţiile acuzaţilor cât şi „detaliile complementare: recunoaşterea cadavrelor lui Goebbels, al soţiei acestuia şi ale copiilor de către aghiotantul propagandei hitleriste într-un beci umed din Berlin, înmormântarea cadavrului lui Himmler de către soldaţi americani într-un loc rămas necunoscut tocmai pentru a stopa un eventual pelerinaj al neofasciştilor. După capturarea supravieţuitorilor Reichului, autorii volumului descriu relatarea procesului. Convorbirile secrete, „noaptea cuţitelor lungi”, „noaptea de cristal”, „planul Barbarosa” sunt relatate cu minuţia cronicarului. Prevederile Pactului de la Paris din 1928, a inclus şi crearea unui tribunal menit a judeca vinovaţii de atrocităţile unui război de neagresiune.

Tribunalul Internaţional cu sediul la Nürnberg a convocat pentru ziua de 8 august 1945, reprezentanţii celor patru mari puteri: SUA, URSS, Marea Britanie şi Franţa, conform hotărârii Comisiei Naţiunilor Unite pentru investigarea crimelor de război, întrunită la Londra în 20 octombrie 1943. În data de 20 noiembrie 1945 au început dezbaterile. Editura „Orizonturi” restituie opiniei publice integritatea originară a operei lui Joe Heydecker şi Johannes Leeb prin reeditarea capitolelor „Toastul lui Stalin. Winston Churchil protestează”; „Stalin şi canibalii”, „Omorul în masă de la Katin”. Disputa între Stalin şi Churchill este redată cu acuitate. Stalin propusese lichidarea statului major german, fără judecată. Premierul englez îi va replica: „Mai bine mă las eu târât aici, în grădină (nov., Teheran, 1943) şi împuşcat decât să întinez onoarea poporului meu cu o asemenea mârşăvie!”. În anul 1944, Conferinţa de la Ialta dezbate problema de la Teheran. Capitolul „Stalin şi canibalii” include: Pactul Ribbentrop-Molotov, încheiat la Moscova, la 23 august 1939, anexele secrete, agresiunea asupra Poloniei. Heydecker şi Leeb au redat ecoul pactului germano-sovietic de la 23 august 1939.

În decursul procesului de la Nurnberg este surprins momentul în care Ribbentrop spune în instanţă: „regiunile estice ale Poloniei au fost ocupate de trupele sovietice, regiunile vestice de trupele germane. Nu încape nicio îndoială că Stalin nu îi poate reproşa Germaniei un război de agresiune date fiind cele întâmplate în Polonia, căci, dacă e vorba aici de o agresiune, ea a fost comisă de ambele părţi”. Crima de la Katin a însângerat paginile istoriei. Autorii volumului elucidează doar până la un punct problema Katinului. În prefaţa volumului Ioan Grigorescu consemnează: „o crimă de la comiterea căreia a trebuit să treacă mai bine de o jumătate de veac pentru ca, în numele făptaşului, Boris Elţân, preşedintele Federaţiei Ruse, să îngenuncheze la Varşovia, în cimitirul Powonski, sub crucea înălţată în memoria martirilor de la Katin şi să rostească: Iertaţi-ne! „Iertăm, dar nu uităm…” au răspuns polonezii continuând să-şi dezgroape morţii din gropile comune de la Katin, o localitate înconjurată de păduri, din apropierea Smolenskului”.

În volum este inserată pledoaria acuzatorului american Robert H. Jackson: „două războaie mondiale ne-au lăsat moştenire un număr atât de mare de morţi, încât el n-ar putea fi echivalent din punct de vedere numeric nici chiar de uriaşele armate care au luptat în antichitate sau în Evul mediu în vreun război. Nicio altă jumătate de secol n-a mai văzut vreodată un măcel de asemenea proporţii, atâtea grozăvii şi erori, deportări atât de masive ale popoarelor, în sclavie, exterminări de un asemenea tip ale unor minorităţi. Toate faptele amintite aici sunt realităţi sumbre, care nu vor lăsa generaţiilor viitoare să uite vreodată acest secol”.
Viorica Bica
Biblioteca Municipală „Ocavian Paler” Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s