Părintele Arsenie Boca. O viaţă închinată schimbării vieţii noastre. Făgăraş, Editura Agaton, 2012


Coperta-carte

Tradiţia morală creştină defineşte şi statorniceşte existenţa omului în lume. Logosul întrupat în spaţiul sacramental şi liturgic al Bisericii, dezvăluie principiile fundamentale ale vieţii morale creştine. Prin raţiunea şi libertatea sa, omul este purtător al revelaţiei lui Dumnezeu, temei al teologiei morale. Cunoaşterea logică deschide calea cunoaşterii mistice sau duhovniceşti. În Epistola II, Timotei, III, 16-17, Sfântul Apostol Pavel gravează în memoria umanităţii, rolul definitoriu al Scripturii: ”Scriptura este de Dumnezeu insuflată şi de folos pentru a învăţa, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a propovădui la dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi pregătit pentru tot lucrul bun”. Raţiunea omenească este izvor al cunoaşterii virtuţilor morale. Adevărurile de credinţă şi principiile morale se înscriu în tradiţia sau ”theologia perennis”. În lumina credinţei, conceptele fundamentale ale moralei creştine: responsabilitate, libertate, rău, păcat, virtute, contemplaţie, sunt transpuse în contextul spiritual de azi.

Prin valorile religioase ”se înalţă arcul de boltă, care uneşte valorile cele mai îndepărtate, adună şi adăposteşte pe cele mai variate. Un individ poate cuprinde diferite valori, dar legătura lor unificatoare va lipsi, atâta timp cât valoarea religioasă nu li se adaugă. Dimpotrivă, atunci când ne aflăm în prezenţa unei concepţii axiologice generale, adică a unei filosofii practice, manifestând unitate şi coerenţă, simţim lămurit că experienţa religioasă domină întreaga construcţie. Din această pricină, orice filozofie practicată, este în esenţa ei religioasă. Din oricare, se por extrage implicaţiile ei în direcţia sacrului” (Tudor Vianu). Conştiinţa noastră cere frumuseţii omului, prezenţa unor valori morale care modelează din adânc.
Volumul editat reunește mărturiile celor care l-au cunoscut şi s-au ”împărtăşit” din învăţătura părintelui Arsenie Boca. După mărturisirile colegilor, a fost unul dintre elevii eminenţi, ”şef de promoţie al liceului ”Avram Iancu”, în anul 1929. Dirigintele clasei, împreună cu colegii l-au pus pe Zian Vălean să sădească un stejar în curtea liceului, pe care mai târziu, colegii l-au numit Gorunul lui Zian Vălean”(Preot Nicolae Streza, Sibiu).

Perseverenţa, adâncirea în studiu, arta, vocaţia monastică îi întregesc portretul spiritual: ”La Teologie a fost remarcat de colegi printr-o ţinută ascetică, prin interiorizare, prin capacitatea de a învăţa şi de a se orienta nu numai în domeniul teologiei, ci şi în cel al ştiinţelor, în special, al desenului (devenind cel mai mare pictor), dar şi al muzicii; cânta la flaut (Preot Nicolae Streza, Sibiu). Din anul 1939, au rămas, eternizate, în conştiinţa contemporanilor, mărturisirile părintelui Arsenie Boca, din perioada zăbovirii la Sfântul Munte Athos: ”Cât am petrecut la Sfântul Munte, mi-am îndeplinit un plan bine stabilit, pe trei palete: 1. Lupta duhovnicească pentru desăvârșire, prin căutarea unui duhovnic și dialogul, cu mai mulți călugări îmbunătăți . Am cunoscut pe Părintele Nicodim, pe Părintele Porfirie, pe Părintele Arsenie Mandrea, starețul de la Prodromu, schitul nostru românesc; 2. Cercetarea picturilor şi a icoanelor cu ochiul de profesionist, nu doar ca un creştin închinător la icoane; 3. Cercetarea manuscriselor româneşti din depozitul bibliotecii de la Prodromu şi copierea unor Sfinţi Părinţi, pe care le-am şi adus şi eu şi Părintele Serafim şi i le-am dat Părintelui Dumitru Stăniloaie ca să le folosească la editarea Filocaliei româneşti (Preot Nicoale Zian Streza, ”Catisme ale Părintelui Arsenie Boca pe Muntele Athos”).

Propovăduirile lui se instituie într-o ”vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox”. Smerenia şi puritatea vieţii înalţă, zideşte. Părintele Arsenie Boca ”este de o reală valoare spirituală, care s-a făcut foarte cunoscut în părţile ardelene prin viaţa lui personală, riguros morală, prin predicile lui de o mare putere de influenţă asupra sufletelor şi printr-o pătrunzătoare artă de a lămuri stările de psihologie religioasă şi de a da sfaturi duhovniceşti. În scurtă vreme, Mănăstirea Sâmbăta de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute şi mii de oameni venind să-a asculte pe Părintele Arsenie. Până în anul 1945, mişcarea de la Sâmbăta de Sus avea un caracter pur religios, fără nici un fel de amestec politic” ( Nichifor Crainic, 1955).

La biserica din Drăgănescu, Părintele Arsenie, „ca un adevărat părinte neoisihast şi teolog neopatristic, ne-a revelat fundamentele teologiei ortodoxe: conştiinţa atotprezenţei lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, după pilda proorocului, psalmistului şi împăratului David (Psalmul 15,8), conştiinţa contemporaneităţii noastre cu Hristos cel înviat, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, care şade de-a dreapta Tatălui și este împreună cu noi ”în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei, 28,20) şi conştiinţa celui dintâi dintre păcătoşi, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel (1 Timotei, 1,15)-PS Daniil Stoenescu). ”Rânduit mistic, adică întru Hristos, Părintele Arsenie Boca, ascetul, duhovnicul şi zugravul bisericesc, cu certitudine, a fost deasupra vremurilor, iar nu sub vremi, ducându-se pe sine-şi ducând şi pe alţii – pe Cărarea Împărăţiei (Lucian Popescu, publicaţia ”Puncte cardinale, nr. 1-2/2010).
Viorica Bica
Biblioteca Municipală ”Octavian Paler” Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s