ALEXANDRU MACEDONSKI, IPOSTAZELE EULUI


DSCN1128

Macedonski, „conştiinţă a mesianismului poetic”, este un promotor al simbolismului românesc. În articolele „Arta versului”(1890), „Poezia viitorului” (1892), „Logica poeziei” (1880), explicitează noile tendinţe din lirica europeană. Poezia este identificată cu muzica: „arta versurilor nu este, nici mai mult, nici mai puţin decât arta muzicii”. În cadrul cenaclului său, „Literatorul”, accede la „înălţimea sa imaginară şi efemeră, la condiţia de rege, profet şi magician” (Adrian Marino).

În poezia sa, Macedonski parcurge „etapele” vieţii, pe care Kierkegaard le detaliază ca fiind cele trei sfere ale existenţei: estetică, etică şi religioasă. Sferei „estetice” îi corespunde poezia materiei şi a senzaţiei, celei etice, drama eului şi a geniului, celei religioase, contemplaţia, elevaţia. Opera sa devoalează un „program ascensional, o cheie, exprimate cu atât de mare evidenţă şi intensitate, încât sfârşeşte prin a ne tulbura organic. Precum în faţa oricărui oracol sau mesaj, care mişcă, devine sugestiv, nu numai prin conţinut, ci şi prin solemnitatea hieratică, sibilinică, a comunicării sale” (Adrian Marino).
Poemele „Nopţilor” sunt meditaţii ce deschid o perspectivă socială, filosofică asupra condiţiei omului în societate. Temele pe care le abordează sunt: iubirea („Noaptea de aprilie”),, jubilaţia („”Noaptea de mai”), moartea („Noaptea de noiembrie”), deznădejdea ( „Noaptea de ianuarie”). Primul poem al ciclului, „Noapte de aprilie”, este un laitmotiv al bucuriei: „Sunt atât de tânăr încă, inimi mi-e atât de plină”. Optimismul este reluat în „Noaptea de mai”. Versul-refren „veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit”, sintetizează elanul vital.”Noaptea de mai” urmează „sublimele metamorfoze”. Refrenul final sugerează lansarea poetului pe o orbită cosmică: „Iar când şi mie-mi zise: „Cântă!”, c-un singur semn/ mă deşteaptă, / Spre înălţimi neturburate mă reurcă pe-o scară sfântă…/ În aeru-mbătat de roze, veniţi. Privighetoarea cântă.”
DSCN1131Visul macedonskian se asociază himericului. O alegorie dramatică a sorţii poetului este „Noapte de decembrie”, un recitativ al suferinţei.
Rondelurile reiau temele esenţiale ale întregii sale poezii: amintirile duioase ale copilăriei („Rondelul trecutului”), suferinţa artistului („Rondelul înălţimilor”), descompunerea, societatea dominată de vicii („Rondelul Parisului iad”, „Rondelul dezastrului mondial”), exaltarea frumosului pur (”Rondelul cupei de Murano”), revitalizarea forţei creatoare („Rondelul rozelor de august”).
Viorica Bica
Biblioteca Municipală „Octavian Paler” Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s