NOCTURNA BIBLIOTECII – ESEU LITERAR


HERA NICOLAE, LICEUL TEHNOLOGIC „DR. I. ŞENCHEA” FĂGĂRAŞ Clasa a IX-a A

 images
„Eu îmi imaginez Paradisul ca un fel de bibliotecă”. În sufletul câtor oameni mai găsesc astăzi ecou aceste cuvinte ale lui Jorge Luis Borges? Ce anume i-a sugerat scriitorului argentinian o astfel de legătură între imaginea Paradisului pur, luminos, liniştit şi cea a unei biblioteci, imaginată în general ca un loc prăfuit, îngreunat de prezenţa miilor de volume şi în care lumea caută o rezolvare a plictiselii cotidiene?
În primul rând, adevăratul Paradis a fost o creaţie divină; creată, dar mai ales îngrijită de Dumnezeu. Acesta este primul şi cel mai important loc al cunoaşterii, singura valoare care l-a ajutat pe om în viaţă. Tot în Paradis a luat naştere creaţia poetică, acesta fiind şi unicul loc în care bucuria şi fericirea erau unicele priorităţi ale nemuririi, neavând graniţe sau locuri interzise. Dacă vom căuta un sinonim pentru „Paradis”, singurul potrivit este „armonie”.
În al doilea rând, biblioteca este rodul unei minţi sclipitoare, este îngrijită de persoane sincere, devotate muncii pe care o practică, dar mai ales iubitoare şi deschise faţă de cunoaştere. Putem afirma că biblioteca este unicul loc în care liniştea sufletească şi dorinţa de citit se unesc, iar problemele, necazurile, grijile dispar fără nici un semn. Atunci când păşeşti într-o bibliotecă, intri cu sau fără voie într-un paradis al cărţilor, unde lumea fantastică nu mai are graniţe; acolo reuşim, „Pe aripile vântului”, să facem „Ocolul Pământului în optzeci de zile” sau să descoperim o nouă „Insulă misterioasă”, acolo puterea gândului ne poartă fără greş într-o „Călătorie spre centrul Pământului”, de unde ne întoarcem în mintea lui „Hannibal” sau încercăm să scăpăm cu viaţă din schimbul de gloanţe din „Monte Casino”, pentru a ajunge la „Castelul din Carpaţi”. Aici putem fi noi înşine, fără să minţim şi fără să furăm fericirea altora. „Templu sfânt al cunoaşterii”, biblioteca este pentru mulţi dintre noi oaza de linişte sufletească pe care preoţii o propovăduiesc creştinilor care visează la Paradisul etern.
Un alt mare scriitor, francez de astă dată, Antoine de Saint-Exupéry, spunea că „singurul adevăr este pacea cărţilor”. Adevărul pe care Dumnezeu l-a dăruit omului, aşa cum i-a oferit darul cunoaşterii. În Paradisul visat sau imaginat de fiecare dintre noi putem afla acest adevăr al cărţilor, cunoaşterea pe care paginile scrise o ascund, pacea şi seninul oferite de cuvântul lui Dumnezeu sau pur şi simplu tainele sufletului omenesc.

1 comentariu »

  1. Imi place articolul. Super. Ce e drept ma ajutat la romana (tema pe acasa).😀 super !

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s