EXPOZIŢIE DE CARTE-MAREA UNIRE DE LA 1 DECEMBRIE 1918


1 DECEMBRIE 1918

Expoziţia de carte celebrează Marea Unire din 1918. În istoria umanităţii, marile spirite au înscris în volume de referinţă, momente istorice ce au devenit permanenţe ale culturii naţionale.
În volumul « O istorie sinceră a poporului român », Florin Constantiniu va consemna : « Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid, este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit ».
N. Iorga, pledează pentru identitatea unui popor, a unei naţiuni:”Istoria, care se putea crede că este o materie pe lângă celelalte, se învederează din ce în ce mai mult că este o necesitate. Da, cunoştinţa ei este o necesitate pentru conştiinţa umană: şi pentru chibzuirea împrejurărilor, şi pentru tragerea concluziilor şi pentru îndemnuri şi pentru mângâieri ».
Ioan D. Gogea publică « Ziarul Românul », o bogată sursă de informare pentru cercetătorii perioadei desăvârşirii procesului de formare a naţiunii române. În coloanele lui s-a convocat pentru prima dată Adunarea Naţională de la Alba Iulia, manifestul intitulat « Către poparele lumii ».
Ziua de 1 decembrie 1918, avea să fie marcată de Lucian Blaga, în memorialul său, „Hronicul şi cântecul vârstelor”. Sosirea trupelor româneşti este asemuită unei noi „plămădiri cosmice”.
Ceremonialul s-a desfăşurat conform programului anunţat.

Gheorghe Pop de Băseşti a adresat deputaţilor apelul să dea glas hotărârii de a înfăptui unirea „tuturor celor de-o limbă şi de-o lege, într-un singur ţi nedespărţit stat românesc”. Discursul rostit de Vasile Goldiş a fost solemn: „după drept şi dreptate românii din Ungaria, Banat şi Transilvania dimpreună cu toate teritoriile locuite de dânşii trebuie să fie uniţi cu regatul României”. În încheierea discursului său, Vasile Goldiş a dat citire Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale: „Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează Unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România.” La 14 decembrie (1 decembrie stil vechi)delegaţia alcătuită din Miron Cristea, Iuliu Hossu, Vasile Goldiş şi Alexandru Vaida- Voevod a adus actul Unirii, Rezoluţia votată la Alba Iulia în Bucureşti. În discursul rostit în onoarea delegaţiei, I. I. C. Brătianu a spus: „de 1000 de ani vă aşteptăm şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată.” La 11/24 decembrie 1918 a fost publicat decretul privind ratificarea Unirii Transilvaniei cu România (Ioan Scurtu, « 1 Decembrie 1918 »).
Pe „ Câmpului Libertăţii „- este trăire tragică, existenţă eroică şi, în consecinţă, refuz al teatralităţii. (Mircea Zaciu, « Ca o imensă scenă, Transilvania… „).
Studiul academicianului Ştefan Pascu „Marea Adunare naţională de la Alba Iulia”redă cu minuţia cronicarului, procesele şi fenomenele istorice, urmărind, cu precădere, cele două caracteristici principale ale istoriei poporului român : libertatea socială, independenţa şi unitatea politică. De la conştiinţa de neam se accede la conştiinţa unităţii etnice şi a unităţii politice. Crearea statului modern a constituit pârghia de susţinere a întregului efort spre desăvârşirea unităţii.
În istoria gândirii politice româneşti, Vasile Goldiş este un spirit al amplitudinii. A fost unul dintre organizatorii actului Unirii din 1918, un luptător pentru independenţa naţională. Activitatea lui de la Braşov este evidenţiată datorită participării sale la acţiunile de sprijinire a “inculpaţilor” în procesul memorandumului, care a început la Cluj în 1892.Goldiş a reuşit să mobilizeze 200 de români care să reprezinte comitatul Braşov, ca delegaţi la procesul de la Cluj ( Goldiş , Scrieri social-politice şi literare », editori : Mircea Popa şi Gheorghe Şora).
Romanitatea şi continuitatea noastră neîntreruptă, zestrea ideologică a Şcolii Ardelene, devin pentru Goldiş devin baza de argumentare pentru legitimitatea poporului român (Gheorghe Şora, « Vasile Goldiş, militant pentru desăvârşirea idealului naţional 1 Decembrie 1918).
Transilvania este parte integrantă a pământului românesc. Pe temeilor faptelor istorice, Transilvania a dobândit o consacrare internaţională, prin Tratatul de pace de la Trianon (1920) şi prin cel de la Paris (1947). Constantin C. Giurescu aduce argumente incontestabile istorice şi culturale, în studiul « Transilvania în istoria poporului român ».
România Mare « nu a însemnat doar graniţe lărgite, provincii reunificate, a însemnat şi un nou sistem social şi un nou sistem politic, a însemnat trecerea de la liberalismul nedemocratic la democraţia liberală »(Vlad Georgescu). România Mare a fost « opera unor oameni politici formaţi în veacul al XIX-lea, în regat, Brătienii şi susţinătorii lor, în Transilvania, vechii memorandişti, Maniu, cu toţii, spirite europene, democratice care au impus reforme radicale de natură a moderniza din temelii structurile economice, sociale şi politice ale noului stat (Vlad Georgescu, « Istoria românilor de la origini până în zilele noastre »).
Marea Unire a deschis noi şi largi perspective istorice. Volumul « Documente privind istoria României între anii 1918-1944 », coordonator Ioan Scurtu, cuprinde acte legislative, programme politice de partid, rezoluţii şi moţiuni ale forurilor oficiale sau ale întrunirilor, informări elaborate de organe de stat, politice, economice, declaraţii de politică internă şi externă, memorii ale personalităţilor politice, comunicări ştiinţifice ale oamenilor politici, de ştiinţă, de artă, membri ai Academiei Române şi profesori universitari.

Pe „ Câmpului Libertăţii „- este trăire tragică, existenţă eroică şi, în consecinţă, refuz al teatralităţii. (Mircea Zaciu, « Ca o imensă scenă, Transilvania… „).
Participanţii de atunci, la un timp al facerii, aparţin astăzi unui timp al memoriei. Goga invoca în faţa istoriei „durerea unui neam ce aşteaptă/ demult o dreaptă sărbătoare”. L Rebreanu („Pădurea spânzuraţilor”), Camil Petrescu („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”), Cezar Petrescu, Mihail Săulescu, işi înscriu volumele editate într-un timp al rememorărilor.
Viorica Bica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s