BIBLIOTECA FĂGĂRAŞ ŞI BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ VĂ INVITĂ LA LECTURĂ


Ştefan Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, Universitatea „Babeş- Bolyai”, 1968

N.Iorga pledează în scrierile sale, pentru identitatea unui popor, a unei naţiuni: ”Istoria, care se putea crede că este o materie pe lângă celelalte, se învederează din ce în ce mai mult că este o necesitate. Da, cunoştinţa ei este o necesitate pentru conştiinţa umană: şi pentru chibzuirea împrejurărilor, şi pentru tragerea concluziilor şi pentru îndemnuri şi pentru mângâieri”.
Studiul academicianului Ştefan Pascu descifrează, cu minuţia cronicarului, procesele şi fenomenele istorice, urmărind, cu precădere, cele două caracteristici principale ale istoriei poporului român : libertatea socială, independenţa şi unitatea politică. De la conştiinţa de neam se accede la conştiinţa unităţii etnice şi a unităţii politice. Crearea statului modern a constituit pârghia de susţinere a întregului efort spre desăvârşirea unităţii. « Graniţele dispar în faţa solidarităţi nestăvilite ». Monarhia dualistă provoacă reacţii puternice. « Caracterul legic şi obiectiv al procesului de unitate politică este mai presus de orice îndoială ». Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 a fost încununarea de veacuri a unităţii naţionale. « Marele Sfat al naţiunii române din Ungaria şi Transilvania » adresează în data de 18 noiembrie, un manifest către popoarele lumii, tipărit în română, franceză şi engleză. După opresiunea exercitată de « clasa stăpânitoare a poporului maghiar », marele Sfat reclamă că naţiunea română aduce la cuoştinţa poparelor lumii, hotărârea de a-şi infiinţa « pe teritoritoriul locuit de dânsa statul său liber şi independent », « de a peri mai bine decât a suferi mai departe scăvia şi atârnarea »(« Românul », VII, nr. 10 din 7/20 noiembrie, 1918). Pe baza acestor principii, cele 46 de parohii române smulse epscopiilor de Oradea şi de Gherla în anul 1912, prin Hotărârea adunărilor populare din 13/18 noimebrie de la Satu-Mare şi Careii Mari, se declară reunite la Mitropolia de Alba- Iulia şi Făgăraş, ca un vicariat al Careilor, condus de vicarul Romul Marchiş (« Unirea », 2 noiembrie şi 7 decembrie, 1918). La 20 noiembrie, generalul Prezan, şeful Marelui Stat major, anunţa trecerea armatei române peste Carpaţi pentru « a garanta libertatea deplină a tuturor »(« Telegraful român », LXVI, nr. 126 din 14/27 noimebrie, 1918). Profesorul N. Bălan, trimisul Consiliului Naţional din Sibiu la Iaşi, primit în acele zile de regele Ferdinand, de reprezentanţi diplomatici ai Antantei, aducea în data de 20 noiembrie, la cunoştinţa Consiliului Naţional Român, îndrumările primite : « proclamarea în cel mai scurt timp şi fără condiţii, a Unirii Transilvaniei cu România, într-o adunare în care să participe mulţime cât mai mare şi reprezentanţii consiliilor naţionale locale ». »Marele Sfat al Naţiunii române din Ungaria şi Transilvania « lansează în aceeaşi zi de 20 noiembrie, convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Cuprinsul convocării este o « pagină de antologie, de remarcabilă etică politică, de superioară concepţie de stat », avea să remarce Ştefan Pascu : « În numele dreptăţii eterne şi al principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor, naţiunea română din Ungaria şi Transilvania vrea să-şi hotărască însăşi soarta sa, de acum înainte ». Sunt enunţate « principiile generale şi universale ale vremii şi cele particulare » ale naţiunii române din Transilvania. « Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra soartei sale şi acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă »(Arhiva istorică a filialei Cluj a Academiei, 1918). Au fost precizaţi delegaţii oficiali: episcopi români din Ungaria şi Transilvania ; protopopii în funcţiune ale celor două confesiuni româneşti; câte un reprezentant al fiecărui consisitor şi capitlu; câte doi reprezentanţi ai societăţilor culturale; câte doi reprezentanţi ai fiecărei reuniuni feminine ; câte un reprezentant al colegiului profesoral de la fiecrae şcoală medie, institut teologic, pedagogic şi şcoală civilă ; câte doi reprezentanţi ai fiecărei reuniuni învăţătoreşti ; câte doi reprezentanţi ai fiecărei gărzi naţionale judeţene; câte doi delegaţi ai fiecărei reuniuni de meseriaşi; delegaţii Partidului Social- Democrat Român; doi delegaţi ai tinerimii universitare; câte cinci reprezentanţi ai fiecărui cerc electoral în care locuiesc români. Cetatea « răsună de un puternic strigăt, care străbate văzduhul, repetat de zeci de ori de poporul adunat, care ovaţiona România »( Ştefan Pascu). După Te Deum, « lumea se îndreaptă spre sala, care de acum se va numi a Unirii, împodobită cu brad şi cu drapele naţionale şi ale puterilor aliate. Pătrund în sală cei 1228 delagaţi oficiali ». În acelaşi timp, mulţimile se îndreaptă spre Câmpul lui Horea ». »Preoţi, învăţători, zeci de mii de ţărani înaintează în coloane fără sfârşit spre marea poartă a lui Mihai Viteazul, bogat împodobită cu drapele ». Se numesc notari ai adunării : Laurenţiu Oanea şi Sever Miclea, iar raportor al comisiei de validare, Ioan Suciu. Se propune biroul Adunării : Gheorghe Pop de Băseşti, preşedinte, episcopii Ioan Papp de la Arad şi Demetriu Radu de la Oradea, copreşedinţi, Teodor Mihali, Ştefan Cicio-Pop şi Ioan Fluieraş, vicepreşedinţi, Alexandru Fodor, Sever Miclea, Laurenţiu Oanea, Caius Brediceanu, Silviu Dragomir, Victor Deleu, Iosif Ciser, Ionel Pop şi Gheorghe Crişan, notari.La orele 11,00. Gheorghe Pop de Băseşti, deschide adunarea, salutând pe toţi cei prezenţi, cerându-le să poată pune « piatra fundamnetală a fericirii neamului românesc »(« Românul », VII, nr. 20 noiembrie/3 decembrie 1918). Cuvântarea festivă şi solemnă a fost rostită de Vasile Goldiş. Istoria dramatică dar şi eroică de-a lungul veacurilor este redată în accente de o solemnitate emoţionantă. Îi reliefează obârşia şi trecutul şi-i admiră trăinicia. Unirea românilor într-un singur stat pretinde asigurarea pe seama tuturor neamurilor şi tuturor persoanelor a aceloraşi drepturi şi datorii. Pentru statornicirea unei societăţi bazate pe muncă şi pe răsplata ei integrală, e necesar să se jure credinţă naţiunii române, dar, totdată şi civilizaţiei umane »(« Românul », VII, nr. 20 din 20 noiembrie/3 decembrie 1918). Goldiş supune spre aprobare « măritei Adunări Naţionale », Hotărârea de Unire » : Adunarea naţională decretează Unirea românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească şi teritoriile locuite de ei cu România ; teritoriilor respective li se rezervă autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal ; se recunoaşte deplină libertate naţională şi drepturi egale tutror naţiunilor conlocuitoare, de a instrui, administra şi judeca în limba proprie , de a face parte din corpurile legiuitoare şi de a participa la guvernarea ţării în proporţia numărului lor ; egală îndreptăţire şi deplină libertate confesională pentru toate confesiunile; înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic în toate domeniile vieţii publie ; vot universal, direct, egal şi secret pentru ambele sexe în vârstă de 21 de ani ; desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire ; liberă propagare a gândurilor ; reformă agrară radicală. Pentru conducerea afacerilor naţiunii române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea naţională hătărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, îndreptăţit să repreznte naţiunea română oricând şi oriunde faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiile în interesul său (« Românul », VII. Nr. 20 din 20 noimbrie/3 decembrie 1918). Iuliu Maniu a supus unui examen amănunţit hotărârea propusă, reliefând în alocuţiunea sa, ideea naţională şi dreptul la unitate de stat(« Românul », VII, nr. 24 din 24 noiembrie/7 decembrie 1918). Gheorghe Pop de Băseşti supune Adunării spre aprobare, Hotărârea citită de Goldiş. „Adunarea naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş, în întregimea ei, şi astfel Unirea acestor provincii româneşti cu ţara mamă, este pentru toate veacurile decisă”(„Românul”, VII, nr. 24 din 24 noiembrie/7 decembrie 1918).
Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s