CLUB HANDMADE BMF-EXPOZIŢIE DE CARTE-CUVÂNT ÎMPREUNĂ DESPRE ARTĂ


Expoziţia de carte cu genericul CUVÂNT ÎMPREUNĂ DESPRE ARTĂ, deschide un periplu în domeniul creaţiei.
Colecţiile Bibliotecii Municipale sunt izvor de inspiraţie pentru membrii Clubului Handmade BMF.
Membrii clubului formulează idei şi concepte noi pentru menţinerea variabilei culturale, păstrează vie tradiţia dar şi modernitatea. Exponatele membrilor corespund elevatelor maniere stilistice.
“Sublimul atinge o mare înălţime, care poate fi atribuită şi aspectului vizibil al lucrurilor; dar şi o înălţime ideală, proprie anumitor gânduri, idei, adevăruri, ori unor persoane situate cu mult deasupra altora prin nobleţe şi grandoare de caracter, ajunge la un nivel înalt intelectual, moral, spiritual, echivalent perfecţiunii; precum şi la un adecvat mod al exprimării, în care gândurilor mari le corespund elevate maniere stilistice. Toate acestea la un loc , indică fapte de excepţie ale naturii, activităţilor omeneşti şi artei, inspirând împreună, prin amploarea, măreţia, elevaţia lor, o vie emoţie şi un profund respect” (Ion Ianoşi, „Sublimul în estetică”).
Viziunea analitică şi sintetică, amplitudinea tratării converg spre filosofia creaţiei (Ion Moraru, „Ştiinţa şi filosofia creaţiei”).
Printre valorile cu care gândirea şi arta autohtonă se înscriu în universalitate, dimensiunea sublimului ocupă un loc privilegiat. Specificului cultural românesc i se atribuie sublimul („Sublimul în spiritualitatea românească”).
Portul popular românesc s-a dezvoltat, din momentul definitivării procesului etnogenetic, în condiţii istorice specifice, cu caracteristici etnice proprii. Despre portul popular românesc se poate vorbi abia după formarea poporului român, în secolele IX-X, având ca nucleu populaţia băştinaşă geto-dacică, continuatoarea formelor culturii iliro-tracice, la care s-a adăugat aportul substanţial al elementelor latine şi slave. Atestări documentare (texte şi gravuri) ne dau importante indicaţii în ceea ce priveşte structura şi evoluţia portului popular românesc:”De situ Transilvaniae”, sec. al XVI-lea,(Dalmata), „Descriptio Moldaviae” (D. Cantemir). M. Bouquet, Raffet, Th. Aman ne-au lăsat importante documente etnografice, necesare încercărilor de reconstituire a portului popular românesc. Configuraţia portului popular românesc dezvăluie o amplă varietate morfologică şi artistică zonală. Valorile culturii şi artei populare româneşti sunt încă vii. El constituie un nesecat izvor de inspiraţie pentru artiştii plastici („Din tezaurul portului popular tradiţional”).
Pentru istoria costumului românesc, costumul transilvan prezintă o deosebită importanţă pentru că aici, pe teritoriul Transilvaniei şi Banatului, au trăit şi şi-au avut centrul politic dacii, care sunt reprezentaţi în portul lor pe Columna lui Traian. „În croiala atât de simplă a pieselor de costum din Ţara Haţegului şi din ţinutul Pădurenilor vor fi rămas urme din portul celor, care aici, la Grădiştea Muncelului, şi-au avut capitala sau din cel al cuceritorilor romani care şi-au stabilit centrul la Sarmisegetuza”. Influenţa mediului natural, a condiţiilor sociale, contactul cu alte grupe de populaţii, au contribuit la crearea anumitor profiluri specifice ale diferitelor tipuri de costume (Paul Petrescu, „Costumul popular românesc din Transilvania şi Banat”).
Revenirea permanentă a acordurilor pe negru, cu motive suple şi variate, în care răzbate nevoia de lumină şi căldură (prin roşu, galben, albastru sau oranj) trădează un fond liric. Tehnica variată, „echilibrul între gol şi plin, tratarea delicată a motivelor cu impresii, uneori de filigran, toate la un loc ne dezvăluie încă unul din aspectele lui de incontestabilă valoare artistică”( „Portul popular din Ţara Oltului. Zona Avrig”).
Portul popular românesc a evoluat de-a lungul timpurilor, adoptând diferite tipuri şi variante a căror bogăţie şi frumuseţe, sunt bine definite, situându-se astfel printre cele mai valoroase creaţii ale artei populare româneşti (Ecaterina D. Tomida, „Cusăturile şi broderiile costumului popular din România”.
Tradiţia strămoşească oferă o imagine a satului-idee în care timpul ne veşniceşte. Creaţiile de acum valorifică izvoadele locale sau zonale, îmbogăţesc tezaurul artei populare strămoşeşti, aşa cum l-au valorificat generaţiile trecute. Liniile în zigzag, ornamentele vegetale, motivele simbolice, toate se află pe broderiile noastre vechi, stilizate („Leocadia Ştefănucă, „Culegere de cusături populare”).
Cultura populară încorporează şi arta plastică populară, care se defineşte prin caracterul ei ornamental, constituie o artă decorativă. Acesteia i se subsumează domeniul broderiilor cu o gamă inepuizabilă de împodobiri de la simpla însăilătură albă şi până la tehnicile de cusut ornamentale poliforme şi policrome de o mare varietate decorativă (Nicolae Dunăre, „Broderia populară românească”).
Volumul „Tricotajele în actualitate” (Doina Sivia Marian) detaliază tehnici de lucru de mână care se armonizează: împletituri tricotate şi croşetate din fire textile, noi sau recuperate.
„Sub bolţi păianjenul îşi ţese dantela lui subţire din fire lungi şi dese”. Volumul „Dantelă cu motive florale” (Elisabeta Iosivoni) deschide tehnici noi care împrospătează arta străveche.
O mare parte dintre motivele ornamentale ale cusăturilor îşi au originea în tradiţie. Formele artistice se caracterizează prin stilizări ce tind spre adevărate elaborări de creaţie (Elena Avramescu, Florea Bobu Florescu).
Laseta lucrată cu croşeta formează o grupă distinctă a obiectelor de ornament şi de artă. Începând din a doua jumătate al sec. al XIX-lea, în ţara noastră, dantela se practică pe o scară din ce în ce mai largă, mai ales în scopul decorării locuinţelor (V. Zidaru Popa).
Elementul tradiţional, caracteristicile proprii locuinţei ţărăneşti fac obiectul de studiu al volumului editat de Georgeta Stoica, „Interiorul locuinţei ţărăneşti”.
Monografiile zonale (Drăguş, Calbor, Grid, Galaţi, Calbor) sunt un leitmotiv al decantării artei populare.
„Întreaga istorie a omenirii poate fi privită prin sclipirea pietrelor scumpe”(Galia Maria Gruder, „Strălucire şi destin. O istorie fascinantă a pietrelor preţioase”).

Viorica Bica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s