BIBLIOTECA FĂGĂRAŞ ŞI BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ VĂ INVITĂ LA LECTURĂ


Alexandru Tănase, O istorie umanistă a culturii române, Editura Moldova, 1995

Studiul editat de Alexandru Tănase esenţializează etapele devenirii culturale româneşti. Capitolele: „Cultura română în context european şi universal”, „Românii sub sigiliul Romei”, „De la slavonismul cultural-lingvistic la afirmarea şi izbânda scrisului românesc”, „Clasicismul artistic medieval al culturii române”, „Umanism şi Renaştere în cultura română”, „Valori, teme şi simboluri ale culturii populare”, „Cronicarii şi epoca de aur a literaturii române”, „Dimitrie Cantemir şi orientalismul european”, „Cultura română în secolul al XVIII-lea- Începutul secolului al XIX-lea de la baroc la iluminism”, abordează într-o perspectivă istorică şi filosofică, pe baza unei bibliografii ample, umanismul românesc.
În istoria umanităţii, marile spirite au înscris momente istorice ale timpului lor în reflecţii ce au devenit permanenţe ale culturii naţionale. În paginile „Spaţiului mioritic”, L. Blaga avea să încredinţeze generaţiilor conştiinţa originalităţii culturii româneşti: „Examenul atent şi stăruitor al culturii noastre populare ne-a adus la concluzia reconfortantă despre existenţa unei matrici stilistice româneşti. Latenţele ei, întrezărite, ne îndreptăţesc la afirmaţia că avem un înalt potenţial cultural. Tot ce putem şti, fără temerea dea fi dezminţiţi, este că suntem purtătorii bogaţi ai unor excepţionale posibilităţi. Tot ce putem crede fără a săvârşi un atentat împotriva lucidităţii, este că ni s-a dat să luminăm fără a ne lăsa manevraţi de iluzii, este mândria unor iniţiative spirituale, istorice, care să sară din când în când ca o scânteie şi deasupra capetelor altor popoare. Restul e ursita. Ursită, adică o acţiune imprevizibilă a unor împrejurări, care de atâtea ori nu ne-au fost prielnice”.
Cultura română se integrează culturii europene, care se întregeşte la rândul ei prin cuprinderea culturilor est-europene. Volumul lui Mircea Eliade, „Profetism românesc”, este emblematic: „Nu ne putem imagina o cultură europeană, redusă numai la formele ei occidentale. Culturaliceşte, ca şi spiritualiceşte, Europa se întregeşte cu tot ce a creat şi a păstrat spaţiul carpato- balcanic”.
În cultura română, umanismul a jucat un rol similar cu umanismul Renaşterii europene. „Cultul civilizaţiei clasice, element fundamental al umanismului, a apărut la cărturarii români în primul rând în lucrările consacrate problemei romanităţii şi în strânsă legătură cu aceasta”(P. Vaida, „Dimitrie Cantemir şi umanismul”). Ideea romanităţii este trăsătura distinctivă a umanismului românesc.
Tudor Vianu consemna în studiul „Receptarea antichităţii în literatura română”că Renaşterea şi umanismul românesc „au însemnat, în primul rând, stabilirea contactului cu izvoarele culturii clasice şi revigorarea conştiinţei descendenţei latine, a acelui sentiment al comunităţii cu Roma, care a avut noi repercusiuni atât de însemnate în cultura românilor”. Umanismul iluminist conferă noi dimensiuni umanismului renascentist. Rezonanţa uriaşă pe care o are filosofia din epoca luminilor este datorat climatului pe care îl impune în cultură. Se stabileşte o concordanţă între adevărurile filosofice şi cercetarea ştiinţifică. „Enciclopedia”, cu un profund caracter laic, scientist şi antidespotic, transmite umanităţii concepţia filosofică şi social-politică, o concepţie complexă despre natură şi societate, menită să ducă la o profundă reformă a vieţii, a gândirii, a educaţiei, a eticii, specifică Secolului Luminilor. Iluminismul a însemnat o „continuitate” culturală pe o traiectorie superioară istoriei. Este o etapă a procesului de modernizare pe care îl parcurge cultura română. Istoriografia nuanţează problema dialogului cu Europa, astfel încât conştiinţa românească se raportează la conştiinţa europeană. Un moment evoluat al iluminismului umanist transilvan l-a constituit Şcoala Ardeleană. Este „al doilea masiv al culturii româneşti, înălţat pe tot întinsul Transilvaniei în ultimul pătrar al veacului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului următor. Din cuprinsul acestui masiv răsar câteva piscuri ce domină relieful, dar marea forţă şi victoria mişcării au stat în capacitatea ei de a solidariza, cu un crez şi un stil, câteva generaţii la rând, o întreagă armată de cărturari, uniţi şi ortodocşi, animaţi de acelaşi ideal al luminării şi ridicării intelectuale a poporului român” (G. Ivaşcu, Istoria literaturii române).

Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s