BIBLIOTECA FĂGĂRAŞ ŞI BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ VĂ INVITĂ LA LECTURĂ


Gerard Galtier, Istoria riturilor egiptene ale francmsoneriei, Editura Scripta, 1997

Volumul editat de Gérard Galtier, este „cea mai bună lucrare de referinţă privind studiul Riturilor Masonice Egiptene”( Gérard Kloppel, Maestru Mondial al Ritului de Memfis- Misraim). Studiul consacrat istoriei Masoneriei Egiptene este marcat de două date importante: 1784 şi 1984. În 24 decembrie 1784 Cagliostro a inaugurat la Lyon în cadrul lojei- mamă, „Înţelepciunea triumfătoare”, „Ritul Înaltei Masonerii Egiptene”, primul Rit masonic francez explicit „Egiptean”. În acelaşi an, francmasonul Antoine Court de Gebelin îşi publicase cele nouă volume ale Enciclopediei mitologice „Lumea primitivă”. În 31 decembrie 1984, Robert Ambelain, Marele maestru al Ritului de Memfis- Misraim, îl desemnează ca succesor pe Gerard Kloppel. „Masoneria egipteană a rămas minoritară şi marginală, dar nu mai puţin autentic masonică”, avea să declare Gérard Galtier. Riturile egiptene „ne apar ca o ultimă etapă în istoria atât de tulburată a naşterii noilor Rituri Masonice”. De la sfârşitul secolului al XVIII-lea până azi, Masoneria Egipteană a devenit unul dintre principalele componente ale curentului ocult modern. Factorii care au dus la dezvoltarea Masoneriei Egiptene au fost de o diversitate covârşitoare: moda Egiptului antic sau aşa-numita „egiptomania”, avântul Francmasoneriei în competiţie cu Masoneria Scoţiană, înclinaţia spre hermetism şi tradiţiile secrete. Campania lui Bonaparte a avut un rol major în dezvoltarea impetuoasă a Masoneriei. În Epoca Luminilor şi sub Imperiul napoleonian au fost consemnate Ritul lui Cagliostro, numeroase Rituri ale Masoneriei oculte: Ritul Primitiv de Narbonne, Arhitecţii Africani, Perfecţii Iniţiaţi de Egipt, Ritul Sofiştilor, Prietenii Deşertului, Ritul Bătrânei Nurori. O dată cu Restauraţia, Masoneria Egipteană se dezvoltă sub forma Ritului de Misraim în nouăzeci de grade. Constituit la începutul domniei lui Ludovic al XVIII-lea, a cunoscut „vremui de glorie” sub conducerea fraţilor Bedarride. Acuzat că a fost aliat al carbonarilor, Ritul a fost persecutat începând din anul 1822. Misraimiţi şi Carbonari au fost, doar Pierre_ Joseph Briot şi Charles Teste. Dubla apartenenţă se datorează faptului că cele două societăţi s-au dezvoltat în Regatul de Napoli. Ritul de Misraim a supravieţuit până la sfârşitul secolului al XIX-lea „ca punct de raliere pentru ezoteriştii şi ocultiştii potrivnici poziţiilor filosofice ale marelui Orient dar va dispărea în zorii secolului al XX-lea, slăbit de conflicte interne ”. Ritul de Memfis apare sub domnia lui Ludovic- Filip. În pofida cunoştinţelor şi calităţilor marelui maestru şi fondator, Marconis de Negre, Ritul nu a prosperat şi a fost cedat Marelui Orient. Datorită chartelor şi patentelor de reprezentare, Memphis se dezvoltă în Egipt, Statele Unite, Marea Britanie. În 1881-1882, în urma instigării lui John Yarker de Memfis (Marea Britanie) şi a lui Giambattista Pessina, Mare Maestru de Misraim (napoli), anumite Puteri de memfis şi Misraim s-au unit şi l-au proclamat pe Giusseppe Garibaldi, Mare Hierofat Mondial al tuturor Riturilor Masoneriei Egiptene. După moartea lui Garibaldi, a luat naştere noul Rit de Memfis- Misraim. În 1888, se asistă în Europa, la „marea trezire rozicruciană”. Noile organizaţii Roza- Cruce vor în legătură cu Ritul de Memfis- Misraim. Ocultiştii Papus, Bricaud, Ambelain vor fi Mari Maeştri de Memfis- Misraim dar şi Maeştri ai Ordinelor rozicruciene. O nouă sciziune va fi în epoca FUDOSI: Riturile franceze, revendicându-se de la Masoneria Egipteană, de la Roza- Cruce sau de la Martinism „se trezesc tăiate în două”. O tendinţă se cristalizează în jurul direcţiei lui Chevillon, succesor al lui Bricaud. Cealaltă participă la FUDOSI, în alianţă cu Rozicrucienii belgieni, elveţieni şi americani. După cel de-al Doilea Război mondial au loc noi regrupări. Se detaşează Robert Ambelain, care „încearcă să realizeze în jurul lui unitatea masoneriei Egiptene, ilustrând prin puterea sa foarte personalizată una dintre caracteristicile principale ale acestui tip de societate iniţiatică”. Instalarea lui Gerard Kloppel în data de 31 decembrie, 1984 inaugurează o nouă perioadă „în cursul căreia Masoneria Egipteană ar putea foarte bine să se delimiteze de ocultism”.

Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s