BIBLIOTECA FĂGĂRAŞ ŞI BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ VĂ INVITĂ LA LECTURĂ


Anthony Peake, Există viaţă după moarte?, Editura Litera, 2009

Scriitorul britanic, Anthony Peake a aprofundat fizica cuantică, cosmologia antică şi tradiţia mistică. Pe baza mărturiilor, se conturează, în acest volum, imaginea unui univers „care literalmente, ne impune nemurirea”. Motto-ul lui Arthur O. Shaughnessy invită la o matură reflecţie: „Noi suntem cei care facem muzica,/ Noi suntem visătorii de vise,/ Rătăcind pe malul singuratic al mării,/ Aşezaţi lângă pâraie secate;/ Pierduţi de lume şi uitaţi de ea,/ Hoinari peste care scânteie luna cea palidă;/ Şi totuşi noi suntem totdeauna, se pare,/ Cei ce pun lumea în mişcare/ Şi o scutură din încheieturi” .
Interpretarea Copenhaga, teoria universurilor paralele din fizica cuantică, spaţiul timp Minkowski, efectul Zenon cuantic, sunt argumente, pe care Peake le aduce în sprijinul teoriei sale. Bruce Greyson, doctor în medicină, ne împărtăşeşte opiniile sale: „un corolar ale acestei teorii este ideea că viaţa nu este o scurtă şi irelevantă abatere de la cursul eternităţii. Descrierea pe care Peake o face în această carte evenimentelor care se petrec în momentul morţii noastre, este extraordinar de complexă şi totodată incredibil de simplă şi de limpede. Felul în care el explică nemurirea, reprezintă cea mai provocatoare şi mai originală teorie pe care am citit-o până acum. Întrebarea este dacă ea descrie cu adevărat modul în are funcţionează propriile noastre universuri. Şi, aşa cum se dovedeşte această carte, răspunsul depinde de fiecare dintre noi”. Majoritatea oamenilor au senzaţia că trăiesc o anumită întâmplare pentru a doua oară. Această senzaţie, „déjà vu” semnifică retrăirea unui eveniment care a mai fost trăit în trecut. Dovezi ale unei vieţi anterioare sunt „presimţirile” pe care le avem, abilităţile premonitorii, „vocile” care sfătuiesc sau sugerează. Aceste indicii pot fi considerate „dovezi ale existenţei supranaturalului, a unei lumi de dincolo de simţuri”, în realitate, ele sunt studiate de fizica cuantică şi neurologie. Renumitul fizician, John Wheeler avea să publice în 1973, în „The intellectuall Digest”, următoarele: „ nicio teorie a fizicii care se ocupă numai de probleme de fizică nu va putea vreodată să explice fizica. Eu cred că, pe măsură ce continuăm să încercăm a înţelege universul, încercăm să înţelegem şi omul. Astăzi, cred că începem să bănuim că omul nu este o rotiţă minusculă, lipsită, de fapt, de importanţă, în funcţionarea unei maşini uriaşe, ci că există o legătură mult mai intimă între om şi univers decât ne închipuim până acum. Doar dacă vom recunoaşte această legătură, vom fi capabili să mergem înainte în elucidarea unora dintre problemele cele mai dificile cu care ne confruntăm. Toţi cei care privesc lucrurile din acest punct de vedere nu pot să nu se întrebe dacă nu cumva particulele şi proprietăţile lor sunt legate, în aşa fel încât să facă posibilă existenţa omului. Omul, începutul analizei, şi tot omul, sfârşitul ei- pentru că lumea materială este, într-un mod profund, legată de fiinţa umană”. Liber, Kornhuber, Geldard Sherrick şi Kolers Von Grunau au emis teoria „teatrului cartezian”: creierul foloseşte un proces de stocare temporară asemănător cu cel al computerelor:”există o linie de finiş esenţială- o graniţă- undeva în creier, unde ordinea sosirii informaţiilor devine aceeaşi cu ordinea presentimentelor, pentru că ceea ce rezultă acolo, este ceea ce devine obiect al conştiinţei”. În studiul „Vorbirea şi mecanismele cerebrale”, Penfield şi Lamar Roberts conchid. „ fiecare individ posedă o înregistrare neuronală a fluxului conştiinţei sale. Cum reactivitatea artificială a înregistrării, ulterior în viaţă, pare să recreeze toate obiectele incluse în câmpul atenţiei persoanei în momentul experienţei, trebuie să presupunem că înregistrarea activităţii neuronale poate fi considerată mult mai mult decât o înregistrare, pentru că a fost folosită cândva ca stadiu final al procesului de integrare care stă la baza conştiinţei”.
Fluxul temporal este o construcţie mentală. Asemenea particulelor subatomice, „timpul are nevoie de o entitate conştientă pentru a prinde viaţă”.

Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s