BIBLIOTECA FĂGĂRAŞ ŞI BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ VĂ INVITĂ LA LECTURĂ


CLARE GIBSON, CUM SĂ CITIM SIMBOLURILE, Introducere în semnificaţia simbolurilor în artă, Bucureşti, editura Litera, 2010

Clare Gibson redă conştiinţei şi culturii umane semnificaţia imaginilor simbolice în artă. O dată cu editarea acestui volum, artistul cât şi cel pasionat de artă vor călători „dincolo de limitele imaginii creatoare şi a convenţiilor culturale, pentru a pătrunde adânc în psyche-ul uman”. În volumul „Omul şi simbolurile sale”, Aniela Jaffe relatează:”Omul cu predilecţia sa pentru crearea de simboluri, transformă în mod inconştient obiectele sau formele în simboluri, atât în religie cât şi în arta vizuală”. Fiecare civilizaţie şi-a nuanţat „propriul vocabular simbolic” spre a-şi exprima concepte sacre, aspecte ale identităţii individuale şi colective, teorii, idei abstracte.
„Copacul vieţii” – Un manuscris anluminat englezesc din secolul al XIII-lea, ilustrează două creaturi fantastice care vânează turturele aşezate pe ramurile copacului vieţii. Arborii sunt reprezentări universale ale existenţei cosmice şi ale ciclului etern al vieţii şi al morţii; „Pătrat” – în artă, are semnificaţie alegorică sau simbolică. Pătratul reprezintă pământul şi materia. Având patru colţuri, trimite la cvartete: punctele cardinale, anotimpurile sau elementele. Dorinţa de a înţelege sau controla forţele naturii, a generat variate reprezentări simbolice; ”Faţa soarelui”-portretizările stilistice ale discului solar cu faţa umană semnifică credinţa străveche, conform căreia Soarele este un zeu care călătoreşte într-un car solar; „Apa”-reprezentarea stilizată a valurilor din culturile mediteraneene, simbolizează fertilitatea pământului; „Porumb şi grâu”- sunt reprezentate în arta populaţiilor de agricultori. Ca simboluri ale vieţii, porumbul şi grâul sunt prezente în arta din Egipt, Grecia şi Roma antică.
Religiile monoteiste (iudaism, creştinism, islam) susţin că Dumnezeu a creat cosmosul. Religiile politeiste atribuie roluri cosmice zeităţilor; „Cartea sfântă”-„La început a fost Cuvântul…şi Cuvântul era Dumnezeu”(Evanghelia după Ioan 1:1). Cuvântul sacru al lui Dumnezeu este simbolizat de Biblia creştină, dar şi de Tora iudaică şi Coranul islamic. „Yantra tantrică” simbolizează universul şi componentele sale cosmice. Cercurile concentrice, înconjurate de petale de lotus, simbolizează creaţia, ciclul etern al existenţei şi cosmosului; „Compas”- în timpul creării Cosmosului, Dumnezeu, arhitectul divin, este înfăţişat ţinând în mână un compas. Acesta este un instrument de măsură şi creaţie. Are acelaşi simbolism ca al cercului în reprezentarea cosmosului şi a eternităţii. Elemente simbolice au fost menite să evoce principiile unităţii, ale armoniei şi stabilităţii, în arta egipteană. „Lotus”- simbolizează ieşirea vieţii din apele primordiale, dar şi fertilitatea şi renaşterea după moarte; „Papirus”: se spune că a apărut pe movila primordială a creaţiei, ţinând soarele sus. El semnifică deplinătatea vieţii; „Djed”-iniţial, un simbol al eternităţii, reprezintă coloana vertebrală a divinului Osiris, deci stabilitatea. „Ceremonia de ridicare a djed-ului” avea loc la jubileul sau moartea unui faraon.
Simbolurile iudaice sacre ilustrează textele Cabbalei. „Steaua lui David” sau „Pecetea lui Solomon”, este o hexagramă. Acest „Magen David” („Scut al lui David”) reprezintă scutul mântuirii lui Dumnezeu (Psalmul 18:35); „Menora”- candelabrul cu şapte braţe ale iudaismului semnifică sensurile sacre ale luminii şi ale cifrei şapte. Flăcările lumânărilor simbolizează iluminarea spirituală şi înţelepciunea lui Dumnezeu, iar braţele, cele şapte zile ale creaţiei; „Şofar”- cornul de berbec, gol în interior, este o trompetă rituală în care se suflă de Rosh Hashanah (Anul Nou evreiesc), Yom Kippur şi Ziua Judecăţii. Semnifică trezirea spirituală, pocăinţa şi triumful. Este şi simbolul berbecului pe care Avraam l-a sacrificat în locul fiului său, Isaac; „Sefer Torah”-„pergamentul Tora”(Tora este pentateuhul sau primele Cinci Cărţi ale Vechiului Testament) simbolizează Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Din secolul al V-lea d. Hr. Nimbul sau aura a reprezentat simbolul sacralităţii în arta creştină. „Nimb rotund”-Hristos şi Mielul lui Dumnezeu au fost distinşi după nimbul rotund, cercul fiind un simbol al raiului; „Nimb triunghiular”-reprezintă Sfânta Treime: Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Simbolurile oculte şi secrete au supravieţuit până azi. „Cruce rozacruciană cu trandafir”- reprezintă numele unei societăţi secrete mistice („Rosae Crucis”-„Trandafirul roşu”) şi al fondatorului său, Christian Rosenkreutz; „Simbolul masonic” combină litera G de la „God” (Dumnezeu) şi geometrie, cu un compas şi un echer; „Pentagrama” simbolizează omul universal sau cosmic.

Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s