BIBLIOTECA FĂGĂRAŞ ŞI BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ VĂ INVITĂ LA LECTURĂ


Anna Politkovskaia, Doar adevărul, Editura Meteor Press, 2011

Anna Politkovskaia,corespondent special pentru ziarul rus „Novaia gazeta” a fost supranumită „conştiinţa morală pierdută a Rusiei”. Articolele şi volumele editate, „Un război murdar. Rusia lui Putin”(2008), „Jurnal rusesc” (2010) i-au adus celebritatea, trezind în conştiinţe apărarea drepturilor sacre ale omului. Reportajele din războaiele cecene şi demascarea corupţiei din interiorul piramidei guvernate de Putin aveau să o coste viaţa. În anul 2006 a fost asasinată.
Adevărul este „ochiul raţiunii”, spunea Rousseau. În articolul „De ce mă fac vinovată?”, Anna Politkovskaia consemnase: „În prezent, un jurnalist care nu face parte dintre „ai noştri” este un proscris. Eu n-am căutat niciodată actualul meu statut de paria şi mă face să mă simt ca un delfin eşuat pe ţărm. Nu sunt o combatantă politică internă. Nu voi aminti celelalte bucurii ale căii pe care am ales-o: otrăvirea, arestările, avertismentele primite prin poştă şi internet sau ameninţările cu moartea primite la telefon. Principalul este să continuu cu meseria mea, să descriu viaţa pe care o văd, să-i primesc zilnic în redacţia ziarului nostru pe vizitatorii care nu au unde să-şi ducă necazurile, fiindcă Kremlinul le consideră împotriva liniei oficiale…De ce mă fac vinovată? Am prezentat doar evenimentele la care am fost martoră, adevărul şi numai adevărul”.
Devotată profesiei, Anna Politkovskaia „cronicarul clipei” camusiene, avea să aducă în atenţia opiniei internaţionale condiţia cecenilor civili alungaţi din casele lor, torturaţi sau executaţi de soldaţii ruşi şi de forţele cecene pro-moscovite („The Chicago Tribune“). Începuse să primească ameninţări din taberele implicate în conflict. În anul 2001 se refugiase la Viena. În anul 2004, în drum spre Beslan, s-a îmbolnăvit grav după ce băuse ceai în avion. Avea deja pregătite reportajele despre criza ostaticilor din şcoală. S-a presupus că fusese otrăvită cu premeditare. „Le Figaro“ va relata: „Anna Politkovskaia a fost asasinată. Să însemne asta că a avut dreptate faimoasa jurnalistă, al cărei pesimism a fost considerat exagerat de mulţi dintre experţii noştri, ţinând seama de ritmul creşterii economice a Rusiei? S-ar părea că foarte importantul partener strategic Vladimir Putin nu a reuşit să aducă această ţară măreaţă la o viaţă normală. O dată în plus constatăm că ne-am înşelat despre ceea ce am fi dorit să credem că era realitatea”. Relatările din presa internaţională sunt fulminante: ”Temerea acum este că presa independentă, deja fragilă, din Rusia, s-ar putea nărui fără talismanul său”. Ani de zile, Politkovskaia, mamă a doi copii, a fost eroină pentru opoziţia liberală” („The Guardian“). La sfârşitul anului 1999, Putin câştigase capital politic în virtutea celui de-al doilea asalt sângeros al armatei ruse în Groznâi. Politkovskaia declarase că-l ura „pentru cinism, pentru rasism, pentru minciuni, pentru masacrarea nevinovaţilor din timpul primului său mandat prezidenţial”. În Rusia, „înrobită într-o măsură tot mai mare de frică, autocenzură şi cinism”, Anna Politkovskaia „a reuşit să-şi păstreze curajul civic”, în pofida tăcerii mass-media. Datorită ei, „Novaia Gazeta” a devenit „un bastion al cuvântului liber. Poziţia principală pe care şi-a menţinut-o până în ultima clipă o ridică în rândurile desidenţilor sovietici ca Aleksandr Soljeniţân şi Andrei Saharov”.
Pentru curajul şi devotamentul ei, Annei Politkovskaia i s-au decernat mai multe premii: anul 2000, Moscova. Premiul „Peniţa de aur”îi este înmânat de Uniunea Ziariştilor din Rusia, pentru reportajele care incriminau corupţia; 2001, Moscova. Premiul „Jurnaliştii împotriva corupţiei”, Uniunea Ziariştilor din Rusia cu sprijinul Fundaţiei Soros; 2001, Washington. Cel dintâi câştigător al premiului Artiom Borovik pentru „Jurnalism de investigaţie”, înfiinţat în SUA de CBS şi Overseas Press Club şi acordat de Comitetul Pulitzer. Pentru relatarea detaliată a războiului cecen; Londra. Premiul Global pentru „Jurnalism în sprijinul drepturilor omului”, cel mai înalt trofeu decernat de Amnesty International; 2005, Stockholm. Premiul Olof Palme „Pentru curaj şi calm în situaţii dificile şi periculoase”; Leipzig. Premiul pentru „Libertatea şi viitorul mass-media”; 2007: Premiul UNESCO/ Guillermo Cano World Press Freedom post-mortem. Adevărul în relatarea evenimentelor, curajul şi devotamentul o înscriu în galeria jurnaliştilor de excepţie.
Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s