ROMANIA



Deși săracă, sărăcită
De-o eră și o viaţă grea,
Nu-i ţară-n lume, preţioasă,
Cum este România mea,

Nu pentru că ar fi deodată
Străinilor pe primul loc,
Ci că-s român și-n al meu sȃnge
Port viaţă, dragoste şi foc.

Că-n mine se ridică Ștefan
Din morţi şi-ndeamnă spre credintă,
Că-n mine strigă Mihai-Vodă
Ca să ieșim din umilinţă,

Că-n mine cad zdrobiţi de gloanţe
Soldaţii ţării românești,
Și-n mine se ridică steagul
Ce s-a-nalţat la Mărășesti.

Să nu o confundăm, române,
Cu cei ce o batjocoresc!
Una e ţara, e pământul…
Alţii sunt cei ce o-njosesc,

Că nu pământul e de vină,
Nici munţii, nici apele sale,
Că nu mai e aici de muncă
Şi moare lumea prin spitale.

Suntem siliţi la astă viata,
Suntem siliţi să fim aşa,
Insă iubirea pentru ţară
Este cu totul alceva!

Păstraţi mereu în drumul vostru
Steagul respectului de sine,
Să-l fluturaţi atunci cand altii
Vor să vă facă de ruşine,

Și-n faţa tuturor din lume
Să ridicaţi mândria voastră
Că v-aţi născut și sunteti sânge
Din marea ţară românească!

Nu acceptaţi ca vorba goală
Să-ngroape lucrurile sfinte,
Istoria vă dă dreptatea
Și cinstea vouă cuvenite.

Deschideţi paginile, sute,
Ȋn care mama voastră plânge,
Și ȋndreptaţi-le spre lume,
Să umple zâmbetul cu sânge!

(Octavian, 2010)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s