BIBLIOTECA FĂGĂRAŞ ŞI BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ VĂ INVITĂ LA LECTURĂ


Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip, Editura Dacia, 1973

Această ediţie restituie cititorilor un volum compact din publicistica literară a lui Lucian Blaga, menit a adăuga « un spor de savoare » creaţiei sale. Sunt pagini de introspecţie, ce relevă prin ele însele « actul de infinire, de continuă adâncire în universal « . La „casa de vie”, Lucian Blaga a trăit trei ani de tăcere meditativă, conturându-şi un program de plăsmuiri pentru următorii treizeci. Mărturisirea Corneliei Blaga întregeşte elaborarea structurii arhitectonice a operei blagiene. Intr-unul din aforismele sale, va nota: „Un înţelept care a stat nemişcat luni de zile în contemplare, şi-a zis: Omul n-are suflet nemuritor, dar va avea odată. Va trebui să şi-l creeze, căci astfel cum ar putea să cucerească Orionul sau stelele Găinuşei?”(„Gândirea”, 1922).

Lucian Blaga a valorificat resursele tabletei, gen literar propice unei exprimări dense, concise, poematice sau metaforice. Însemnările publicate sub formă de note în „Voinţa” şi „Patria” deschid mai multe perspective: lirică, reflexivă, socială sau culturală. Sunt meditaţii, impresii saturate de o sensibilitate vibrantă.

Colaborările la „Lamura”, „Gândirea”, „Cuvântul”, prefigurează opera filosofică blagiană. O dată cu volumele de eseuri „Fenomenul originar”, „Ferestre colorate”, „Feţele uni veac”, pătrundem în laboratorul său ideatic şi asistăm la procesul de elaborare şi sublimare a esenţelor. Articolele şi eseurile sale publicate în „Românul”(1914- 1915), „Gazeta Transilvaniei”(1915) şi „Pagini literare” (1914) de la Arad sunt expresia contactului cu filosofia lui Bergson, cu şcoala fenomenologică şi idealismul metafizic, cele din „Voinţa”, „Patria”, „Gândirea” vădesc preocuparea asiduă pentru morfologia culturii. Multe articole vor fi reluate şi dezvoltate în eseurile ce vor fi publicate în „Cuvântul”, „Adevărul literar şi artistic”( „Literatura pentru suflete mărunte”, „Arta copiilor”, „Leibnitz al nostru”, „Greşeli de tipar”). Teoria blagiană a „spaţiului mioritic” va fi marcată de eseurile „Simboluri spaţiale” din „Darul vremii”(1930) şi de „Mioriţa în Elveţia” din „Drumul nou”(1931).

Orizontul european al gândirii lui Blaga este impresionant. Nietzsche, Bergson, Keyserling, Spengler, Tolstoi, Dostoievski, Korolenko sunt nu numai aprofundaţi dar şi asimilaţi în funcţie de propria viziune şi propriile preocupări. Fiecare tabletă este consacrată problemelor de cultură sau unor personalităţi, precum Tagore, Paul Valéry, Shelley, Pierre Loti, Renoir, Pirandelo,, Freud, Brâncuşi, Eminescu, Alecu Russo.

Ca şi Lovinescu, Blaga vorbeşte despre existenţa unui anumit spirit al veacului, un „saeculum”, care determină structura artelor. Caracteristic este fenomenul de interferenţă al artelor, picturalul trecând în muzică, arhitecturalul în pictură, matematicul în poezie. Picasso, Brâncuşi, Van Gogh, Paul Valéry sunt promotorii noii orientări(„Interferenţa artelor”).

„Adeseori cei mai de seamă reprezentanţi ai artei au stat tocmai între două arte. Michelangelo e un astfel de artist de interferenţă, nu fiindcă a fost şi sculptor şi pictor, ci fiindcă pictura sa e de natură sculpturală. Un Manet e aproape un muzician în pictură prin vagul sugestiv al culorilor sale extrem de nuanţate. Un Durer e un poet în grafica sa prin anecdota apocaliptică. Prin amestecul în diferite proporţii al artelor se obţine de fiecare dată un aliaj organic de un iremediabil farmec”(„Interferenţa artelor”).

Viorica Bica

Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s