Amurg de Horia Marcu, Colegiul Național Radru Negru


  Natura este un frumos tablou de viață fără de care nu am putea trăi. Aceasta ne este ca o prietenă care are grijă de noi. Ea ne dă roade și peisaje frumoase, de care nu ne mai putem despărți.

Toamna palidă coboară într-o grădină despoiată, cu frunze maronii ca niște cearșafuri vechi și pătate care se aștern încetișor precum un covor. Ea pare un meșter abil care înșiră foi elegante, multicolore.

Cerul de plumb strivește pământul. Sub el este o mare alergătură apocaliptică: păsările sure se zbat în zboruri obosite.

Copacii singuratici, rămași din trecute păduri, încep să-și uite chipul și numele. Jilavi și triști, ca cerșetorii schilăvi, gem biciuiți de vânt și ploi. Uneori par corăbii cu aripi întinse care vin în port.

Pământul  întreg e o imensă tipsie, un uriaș cafeniu, negru sau o femeie îmbrăcată în zdrențe. A fost sfințit de jertfe mari și de prețioase amintiri.

Natura grăiește mut. Glasuri se pot auzi încă! Această  ființă nu se lasă înțelesă dar te întâmpină primitor și voios.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s