BIBLIOTECA FĂGĂRAŞ ŞI BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ VĂ INVITĂ LA LECTURĂ


Richard Wagner, Un muzicant german la Paris, Editura Muzicală, 1981

Prin amplitudinea ei, opera wagneriană se alătură tragediei greceşti, dramelor shakespeariene, creaţiilor lui Michelangelo, Bach şi Beethoven. Veacul al XIXlea poartă unicitatea artei sale: „o muzică ce porneşte din adâncimi cosmice înainte de a fi gest, sunet, cuvânt, culoare, marmură sau piatră, emanaţie a voinţei după Schopenhauer”(L. Rusu).

“Un muzicant german la Paris” cuprinde şapte articole redactate de Richard Wagner în perioada pariziană. Ele se constituie într-o biografie spirituală, o autentică „Ars poetica”. Din această perioadă datează şi confesiunea imaginară „Pelerinaj la Beethoven”.

In „Schiţa autobiografică”, condeiul său va aşterne gândurile:” Îndeletnicirea mea cu muzica nu era însă decât ceva cu totul secundar; greaca, latina, mitologia şi istoria veche constituiau studiile principale. Făceam şi poezii. Odată a murit un coleg de-al nostru şi profesorul ne-a dat ca temă să facem o poezie cu moartea acestuia; poezia mea a fost tipărită, dar numai după ce am înlăturat orice emfază care se afla în ea. Aveam pe atunci unsprezece ani. Apoi am vrut să devin poet. Am compus tragedii după modelul grecilor…”. In volumul, „Drama lui Richard Wagner”, Chamberlain consemna că în istoria muzicii, Wagner este un poet dramatic, în a cărui creaţie „cuvântul” şi „sunetul” sunt „imense bolţi cereşti de frumuseţe şi bunătate”( Nietzsche). Ceea ce-i conferă acestei „imense bolţi cereşti” grandoarea, este conştiinţa unei infinităţi de lumi în spaţiul nemărginit.

De-a lungul anilor, politica, filosofia, teoria regenerării şi teoria artei i-au fost compozitorului repere pentru concepţia sa artistică. ”ceea ce am căutat în domenii aşa de îndepărtate ca statul şi religia a fost totdeauna numai arta mea, această artă care pentru mine a însemnat ceva aşa de serios, încât am căutat şi am pretins o bază îndreptăţită pentru ea în domeniul vieţi, al statului şi, în sfârşit, al religiei”.Până să ajungă la acest „îndreptăţit temei” care sa-i justifice intransigenţa şi exclusivismul, a parcurs un itinerar sinuos. Aceste „momente contrapunctice” le va devoala în „Schiţa sa autobiografică”: „Am renunţat la Beethoven ca model; ultima sa simfonie îmi apărea drept cheia de boltă a unei mari epoci artistice pe care nimeni nu era în stare s-o depăşească şi înlăuntrul căreia nimeni nu putea ajunge la independenţă”; „La o reprezentaţie festivă, cu ocazia Anului Nou 1835, am compus în treacăt, o muzică ce a plăcut, în general. Astfel de succese, uşor obţinute, mi-au întărit convingerea că pentru a place nu trebuie să cântăreşti prea multe mijloace”. In virtutea acestei convingeri, va compune muzica unei opere comice în două acte. Dezamăgit, se va confesa: „Compusesem deja două scene din aceasta, când, cu dezgust, mi-am dat seama că sunt pe cale să compun muzică à la Adam. Sentimentul meu, cea mai adâncă simţire a mea, au fost rănite de această descoperire. Cu oroare, am abandonat lucrul. Studierea şi dirijarea zilnică a muzicii lui Auber, Adam şi Bellini au făcut, până la urmă, să mă dezguste de plăcerea uşuratică ce o simţeam pentru ea”.

Melodia infinită, fluxul continuu al discursului muzical vor fi laimotive în dramaturgia wagneriană.

Primele lucrări au reverberaţiile operei romantice germane ale lui Weber. Din creaţia lui beethoveniană va cunoaşte principiile de construcţie şi accentul cosmic al omului prometeic în vâltoarea destinului implacabil. Traseul pe care l-a urmat opera lui Wagner este unul ascendent. El trece, pornind de la Camerata florentină, prin Monteverdi, Haendel, Gluck, Mozart, Beethoven. Weber. Opera în sine întruchipează valoare creatoare umană ce se transmite de la o generaţie la alta, de la o cultură la alta, generând noi valori spirituale.

In prelegerile sale despre Richard Wagner, ţinute la Universitatea de la Viena între anii 1902-1904, Guido Adler, îl consideră un „virtuoso”, în spiritul acelor oameni de cultură care mânuiau cu aceeaşi dezinvoltură „spada şi condeiul sau penelul şi dalta”.

Viorica Bica

Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s