BIBLIOTECA FĂGĂRAŞ ŞI BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ VĂ INVITĂ LA LECTURĂ


Arta pierdută a vindecării, Dr. Bernard Lown, Editura Ştiinţelor Medicale, 2007

Eminentul cardiolog, dr. Bernard Lown, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, pledează în acest volum pentru „o filosofie a vindecării”: abordarea umană a îngrijirii medicale. Cei patruzeci şi cinci de ani de practică medicală i-au adus devotatului medic reflecţii pe care le aşterne cu deplină sinceritate în paginile cărţii: medicina s-a complăcut într-un pact cu Mefisto. Tradiţia de trei mii de ani a fost înlocuită cu un alt tip de relaţie. Vindecarea se substituie tratamentului, arta ascultării, procedurilor tehnologice. În comparaţie cu imaginile indubitabile, furnizate de ultrasunete, de rezonanţa magnetică, de tomografia computerizată, de endoscopie, o anamneză a pacientului pare confuză, subiectivă. In acest caz, tehnologia este un substitut al discuţiei cu cel ce se tratează. Un alt motiv consemnat de autor, este acela al inoculării unei învăţături „hibride”, studenţilor. Fiinţa umană este percepută ca o fabrică biochimică complexă, un depozit de organe. Autorul va conchide: practica medicală se axează pe „acut şi aparenţă” în dezavantajul profilaxiei. Tocmai de aceea, volumul se vrea a fi o pledoarie pentru arta vindecării.

Relevant pentru menirea unui medic este mesajul eseistului Anatole Broyard: „nu i-aş cere doctorului meu prea mult din timpul lui. Aş vrea doar ca el să mediteze la situaţia mea timp de cinci minute, să-mi dăruiască măcar o dată atenţia lui în întregime, să fie legat de mine pentru scurt timp, să-mi examineze atent sufletul la fel ca şi corpul pentru a pătrunde până la boala mea, fiindcă fiecare om este bolnav în felul lui…Aşa cum prescrie analize de sânge şi radiografii ale oaselor, mi-ar plăcea ca doctorul meu să mp scaneze, să-mi caute spiritul…”(Anatole Broyard, „New York Times Magazines, aug. 1990). Scopul cărţii nu este acela de a relata experienţe medicale. Volumul readuce în relaţia medic-pacient, „acea înţelepciune pierdută azi în vâltoarea medicinei super-tehnicizate şi orientate spre profit”( Andrew Weil).

Medic-pacient, această implicare „aprinde tăciunele imaginaţiei clinice, ascute precizia judecăţii”. Si ca o consecinţă firească, şansele de vindecare sporesc. Un pacient va contacta un medic, căruia sa-i descrie simptomele fără teama de a fi supus unei avalanşe de investigaţii, fără să aibă presentimentul că reprezintă doar o statistică.

Acum 2500 de ani, Hipocrate consemna: „Acolo unde există iubirea pentru om există şi iubirea pentru artă. Unii pacienţi, deşi conştienţi că situaţia lor este periculoasă, îşi recapătă sănătatea fiindcă sunt mulţumiţi de doctorul lor”. In secolul al XV-lea, medicul german Paracelsus insista asupra uneia dintre aptitudinile medicului: ”intuiţia necesară pentru a înţelege pacientul, corpul acestuia şi boala lui. El trebuie să-şi dezvolte simţul tactil, lucru ce face posibilă comunicarea simpatetică cu spiritul pacientului”. Aceste principii sunt actuale şi astăzi. „Arta pierdută a vindecării” „oferă o soluţie, o ieşire din stufărişul confuz de exagerări, descriind un tip de medicină în care prezenţa umană se află în centrul îngrijirii medicale moderne, cu o faţă umană”(B. Lown).

Viorica Bica

Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s