BUNA ZIUA FAGARAS SI BIBLIOTECA FAGARAS VA INVITA LA LECTURA


Simone Weil, Greutatea şi harul, Editura Humanitas, 2003

In „Caietele” sale, Emil Cioran avea să consemneze : ”există la Simone Weil o latură de Antigona, care a ferit-o de scepticism şi a apropiat-o de sfinţenie”.

In volumul „ Greutatea şi harul”, ea ne transmite „ o perspectivă asupra adevărului” .Sunt notaţii spirituale extrase din cele unsprezece „Caiete” de la Marsilia (1940-1942), pe care i le încredinţase scriitorului Gustave Thibon, înainte de plecarea din Franţa. Celor care parcurg filele volumului, li se creionează portretul scriitoarei: „o fiinţă stânjenitoare în exigenţa ei de puritate şi de transcendenţă, aproape înfricoşătoare, care nu-şi lua ochii de la principii şi le căuta aplicaţiile în existenţa imediată” (Anca Manolescu).

Intre 1940 şi 1942 a frecventat cercurile intelectuale ale vremii. Dintre ele se detaşează cel al revistei „Cahiers du Sud”. Remarca poetului Jean Tortel este mai mult decât grăitoare: „…ochii aţintiţi intens înainte, împreună cu capul şi pieptul, de o intensitate şi o aviditate interogativă pe care n-am mai întâlnit-o altundeva. Pentru a şti oare cine eram noi, cei din jur? Vreau să spun: pentru a şti dacă purtam în noi vreo demnitate, vreun rost de a fi în fiinţă…era avidă nu numai de fiinţă, ci şi să cunoască partea de fiinţă din fiecare, iar scrutarea aceasta nu ne slăbea. Aviditatea privirii ei era aproape de neîndurat. In faţa ei orice minciună era, evident, exclusă; dar am simţit, câteodată, nevoia de a scăpa acestei priviri ce dezgolea, sfâşia, ea însăşi parcă sfâşiată, care sorbea şi îl lăsa pe cel privit lipsit de el însuşi, dat fiind că, fără voia lui, fusese transportat în domeniul fiinţei”.

Simone Weil aparţinea unei familii de evrei liberali. Incă din timpul studiilor universitare militează pentru cauzele stângii: pacifism, drepturile omului, mişcare sindicală, solidaritate muncitorească. O temă pe care o va aborda va fi aceea a anticolonialismului. Ea considera că Franţa nu poate să combată hegemonia europeană a lui Hitler atâta timp cât este stăpâna unui imperiu colonial. Simone Weil a pledat pentru un federalism de tipul Imperiului Britanic, înlăturând în acest mod pericolul naţionalismului şi al dictaturii ce se pot instala în ţări fără experienţă politică. In presă, aderă la o cauză sau o idee pacifistă, până când Hitler intră în Praga (15 martie, 1939) şi va defini acest război o confruntare între civilizaţie şi barbarie totalitară.

Analiza critică a marxismului va fi reluată în ultimele luni de viaţă, la Londra. In volumul L’enracinement. Prélude à une déclaration des devoirs envers l’ être humain”, pledează pentru o nouă societate eliberată de totalitarism.

„Dinlăuntrul experienţei spirituale parcurse” , Simone Weil se reîntoarce la capătul vieţii, spre social. Interesul militant şi teoretic faţă de social, o va determina să conchidă: „ordinea socială este esenţialmente rea, oricare ar fi”. Din 1938 se va consacra lecturilor şi tradiţiilor religioase: „Nu am întâlnit niciodată, într-o fiinţă umană, o asemenea familiaritate cu misterele religioase, niciodată cuvântul supranatural nu mi-a apărut atât de încărcat de realitate ca în întâlnirile cu ea”(Gustave Thibon). Lucrările de istoria religiilor, studiul sanscritei Cu René Daumal, parcurgerea textului în original, le percepe ca fiind „corespondenţe de adâncime cu mesajul creştin”. Hristos va reprezenta, pentru ea, întâlnirea între suflet şi Unul divin, „întâlnire intimă, secretă, transformantă”. Crucea sacrificială este simbolul „desăvârşit actualizat al punţii între lume şi transcendent; numai ea poate opera legătura, uniunea contrariilor, numai ea poate acoperi distanţa dintre esenţa necesarului şi esenţa binelui”.

Tema sacrificiului christic, a sacrificiului mediator, ca temă mistică, îi este cunoscută din dialogurile contemplative ale lui Platon, în figurile lui Osiris, Dionysos, Prometeu. Pentru Simone Weil, descifrarea acestor consonanţe a însemnat „ „a situa cunoaşterea spirituală în locul ei propriu, dincolo de timp, de istorie, de forme confesionale şi dincolo de forma care limitează, în simultaneitatea transtemporală a Adevărului” (Anca Manolescu).

Viorica Bica

Biblioteca Municipală Făgăraş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s