BIBLIOTECA FAGARAS SI BUNA ZIUA FAGARAS VA INVITA LA LECTURA


Maria, Regina României, Povestea vieţii mele, Editura Eminescu, 1991

„E greu, supt impresia atâtor amintiri care vin şi care nu se mai pot prinde de atotputernica viaţă care ni le-a lăsat pentru totdeauna înfipte în minte, pe când ea s-a risipit dincolo de înţelegerea noastră, dureros de mărgenită, e greu să se vorbească de scrisul, care nici nu încape în definiţiile obişnuite, al aceleia care şi în acest timp de predilecţie al îndeletnicirilor sale, neîntrerupte până în ultima clipă, a fost regina Maria.”(N. Iorga, Revista Fundaţiilor Regale, an V, nr. 8, aug. 1938).

Memoriile reginei Maria publicate în trei volume, între anii 1934-1936, sub titlul „The Story of My Life” în limba engleză, au fost traduse concomitent în limba engleză, franceză, germană, suedeză, greaca, poloneză, cehă, italiană sârbo-croată şi maghiară, aducându-i notorietatea în paginile scrise ale vremii.

Editura „Adevărul” îi va publica în limba română memoriile, sub titlul „Povestea vieţii mele”, între anii 1934-1936.

Operă a maturităţii depline, „Povestea vieţii mele”, este o cronică a vieţii de la Curţile regale şi imperiale din Anglia, Rusia, Prusia şi România din perioada anilor 1892-1918. Paginile din jurnalul zilnic al evenimentelor politice şi armate din România anilor 1914-1918, redactate cu minuţie şi cu acurateţea reporterului, au valoare documentară pentru istoriografia primului război mondial.

Intre recenziile consacrate celor trei volume de memorii, consemnăm pe cele apărute în reviste şi volume.

Numerele 11-12 ale revistei „Convorbiri literare” citează: „autoarea are un minunat dar de a povesti şi un stil limpede şi curgător. Această carte de o mare valoare nu numai literară ci şi documentară, e chemată să rămână în literatura universală. Găsim în ea scrieri pline de poezie, portrete desenate şi câteodată cu sfârşit tragic, digresiuni interesante şi pline de învăţăminte.(Verus)”.

La aniversarea celor 61 de ani ai reginei României, în numărul omagial al revistei „Cele trei Crişuri” (nr. 9-10, sept.-oct. 1935), este consemnată prima ediţie în limba engleză: „aceste memorii care îmbrăţişează toate fazele războiului nostru au o valoare istorică. Din îndoit punct de vedere trebuie să mulţumim augustei noastre suverane pentru lucrarea aceasta scrisă cu sinceritate şi grijă de adevăr care fac dintr-însa una din cele mai preţioase autobiografii”. In „Revista fundaţiilor Regale, an X, nr. 7, 1943, D. Caracostea remarcă: „ într-un pasaj al primului volum, subliniază că are darul d a vedea din trăsăturile figurilor semnificaţia lor. De aici, şirul acelei bogate galerii de portrete, când duioase, când umoristice, când, recunoscător, entuziaste, ca al bunului căpitan Bourke. E un dar excepţional, darul de a zugrăvi oamenii, portretistica amintirilor.” La şedinţa Academiei Române din data de 11 decembrie, 1936, academicianul Grigore Antipa elogiază publicarea volumelor de memorialistică. „Membrii Academiei salută încă pe marea scriitoare care a adus una din cele mai preţioase contribuţiuni la istoriografia noastră, punând în evidenţă şi făcând cunoscut lumii întregi atât cumplitele suferinţe ce le-a îndurat cât şi vijelia şi energia îndărătnică în sacrificiul de sine, de care a fost capabil poporul nostru în cele mai grele timpuri prin care a trecut el, războiul pentru unitatea sa naţională”.

In ziarul parizian „Vendémiaire”, reprodus în „Universul” din data de 14 aprilie 1937, cu titlul „Când regina Maria îşi lasă coroana. In jurul memoriilor reginei Maria a României”, Elena Văcărescu conturează un portret psihologic al reginei, care s-a identificat în timpul războiului cu ţara sa adoptivă. „Tânăra femeie, care prin frumuseţea ei incita mulţimea, a simţit că va veni ceasul care o va asocia la durerile şi mândria noastră pentru totdeauna. Oameni ca Robert de Flers, Nicolay de Beloy, ducele de Luynes şi Saint-Aulaire au împărtăşit cu ea şi cu soţul ei peripeţiile războiului în care a intrat ţara noastră. Incă din timpul neutralităţii, câte servicii n-a adus această principesă a marii britanii şi a Irlandei, legându-ne şi mai mult de ţara bunicii sale, Victoria. Pe de altă parte era cu sufletul de partea Franţei sub arme. Ce-i păsa de coroana sa şi a copiilor săi ameninţaţi ? In ea vorbea virtutea sângelui ei, eroismul care a aşezat-o alături de toţi eroii noştri”.

Fiecare naţiune îşi are propria mitologie istorică, avea să remarce Lucian Boia în volumul „Istorie şi mit în conştiinţa românească”. Reginei Mariei îi sunt consacrate pagini în subcapitolul „Mitologia feminină. Regina Maria”. Miturile „amplifică sau investesc cu un surplus de sens fapte care pot fi cât se poate de reale”. Regina Maria nu a fost doar o „mamă a răniţilor”, ea a fost mult mai mult decât atât, a fost „conştiinţa vie a unităţii româneşti”.

Viorica Bica

Biblioteca Municipală Făgăraş

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s