„Viaţa mea a fost o succesiune de miracole” – C. Brâncuşi


Selecții de pe Internet

Considerat unul dintre cei mai mari artiști ai secolului XX, ­ un critic englez spunea că dacă Antichitatea l­a avut pe Fidias, Renașterea pe Michelangelo, arta modernă îl are ca reprezentant de seama pe Brâncuși.

Multă vreme sculptorul a fost mai puțin cunoscut și recunoscut în țara de origine, România, decât în Franța sau Statele Unite ale Americii, acolo unde sunt expuse cele mai multe dintre lucrările sale.

Opera și viața sculptorului Constantin Brâncuși s-­au constituit într-­un destin aparte, excepțional și inexplicabil,întrucâtva.

 

Poate nici unul dintre artiștii români nu se bucură astazi, in cea mai mare parte a lumii, de o faima si de un prestigiu mai importante decât Brâncuși. Sculpturile lui, nu prea numeroase din cauza perfecțiunii execuției și variantelor pe care le-­a creat în acelasi scop, al desăvârșirii fiecărei lucrări, el credea că perfecțiunea este indispensabilă unei opere de seamă, constituie titlul de glorie pentru colecțiile publice și particulare în care se afla; în primul rand, pentru muzeele de arta moderna din țările Europei occidentale și mai ales din America. Muzeele de artă modernă din New York și din Philadelphia, Muzeul Guggenheim, unde se află cele mai însemnate colecții de artă modernă din Statele Unite și  câteva colecții particulare de renume mondial, au strâns și au prezentat cea mai mare parte a operei lui Brâncuși.

Statul francez, pe de altă parte, a făcut din atelierul sculptorului ­pe care acesta îl lăsase drept moștenire statului român, dezinteresat la dispariția artistului să-­l preia și să se ocupe de punerea lui în valoare, un muzeu memorial, la inaugurarea căruia directorul de atunci al Artelor frumoase din Franța, George Selles, a vorbit de „mâna divina” a creatorului român, „mâna care de acum incolo se închide inerta”.

În țara de origine au rămas, pe lângă ansamblul monumental de la Târgu ­Jiu ­ „Poarta sărutului”, „Masa tăcerii”, „Coloana infinitului”­, doar câteva lucrări, de dimensiuni mai mici ­”Rugăciunea”, „Un sărut mic”, „Muza adormită”, „O poartă mică”, precum și „Domnișoara Pogany”. Aceasta a fost îndelung mediatizată recent, ca urmare, din păcate, a unui conflict între statul român, care și-o însușise în epoca de dinainte de ’89, și proprietarul de drept, o persoană particulară. Nici lucrările de artă monumentală de la Târgu ­Jiu nu au fost ocolite de disputele create în jurul lor. Un adevărat scandal a izbucnit la începutul anilor ’90, când fundațiile culturale conduse de Radu Varia au purces la restaurarea ansamblului. Ca de fiecare data, statul roman a fost implicat in aceste „povesti triste”, care niciodata nu au avut legătură cu valorificarea operei brâncușiene, ci mai degrabă cu însușirea ori deteriorarea lor. Din fericire, în 1999 spiritele s­au destins. „Domnișoara Pogany”, una dintre variantele originale ale lucrării, a ajuns la adevaratul proprietar, în aceeași zi în care Ministerul Culturii împreună cu criticul de arta Radu Varia, președintele Fundațiilor „Brâncuși” au bătut palma și, cu sprijin financiar substanțial acordat de Banca Mondială au început să lucreze la restaurarea monumentelor din Gorj și, mai ales, la refacerea și conservarea „Coloanei infinitului”.

books.html

Constantin Brancusi, by Margit Rowell

„A great artist is never a closed subject, but this catalogue is a milestone production, as useful as it is beautiful.” – Norbert Lynton, The Art Book

Brancusi (Great Modern Masters), by Constantin Brancusi

Each of these volumes is arranged into three sections. First, the artist is introduced in the context of his time. The second part is a biographical sketch, accompanied by photographs of the artist. The third section consists of excellently reproduced, full-color photographs of the artist’s work, with descriptive text and an overview of his career. Some of the works are not often seen, and are a feast for the eye. The clear grouping of information and the handsome layout, page design, and typography make these books appealing and accessible, even though they have no indexes. The texts are presented in a straightforward manner that is easy to understand. Suitable for

Constantin Brancusi, by Eric Shanes

Shanes, a British painter and art historian, here reconciles the „formal simplicity” of Brancusi’s (1876-1957) sculpture with its „richness of meaning.” He treats the works thematically, dividing them into categories, following their chronological development and illustrating his analysis with his own photographs of the sculptures. A chapter about „The Natural World,” for example, deals with the celebrated Bird in Space and Fish series. Although Brancusi’s oeuvre lends itself well to this compartmentalized approach, the result is slightly fragmented. The last chapter fails to synthesize previous discussions, instead proffering generalities („Brancusi elevated the idealism of Renaissance art to a new plane, creating a modern sculptural language in the process”). Some of the more challenging modernist issues operating in Brancusi’s art–the polarities of real and ideal and abstraction vs. representation–are raised but not resolved. A chapter consisting of the artist’s statements on art and a section about his techniques, however, round out the book nicely.

rugaciunea-lui-brancusi-in-fata-catedralei-romanesti-din-paris-569232.html

Comunitatea ortodoxă română din Paris, grupată în jurul Catedralei mitropolitane „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail”, a făcut demersuri astfel încât  reproducerea lucrării „Rugăciune” a marelui sculptor Constantin Brâncuşi să fie aşezată pe un soclu din marmură, în faţa catedralei româneşti din Paris, informează agenţia de ştiri a Patriarhiei Române, Basilica.

Guvernul român a facut cadou Guvernului francez, în anul 2001, reproducerea acestei importante lucrări, copia fiind realizată în anul 2000 la Berlin, după un mulaj de cauciuc siliconic.

“Ni s-a semnalat faptul că Guvernul român, cu ani în urmă, a făcut cadou Guvernului francez o copie a unei lucrări a lui Brâncuşi care se numeşte Rugăciunea. Am cerut Statului francez, prin Patriarhia Română, ca această statuie să fie adusă în faţa Bisericii noastre din Paris, în faţa Catedralei mitropolitane, tocmai pentru faptul că Brâncuşi a fost cântăreţ acolo (ipodiacon). Această operă a lui Brâncuşi adună în ea atât România cât şi Franţa, atât pe românii de aici cât şi pe românii de acolo”, a precizat Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s