BICENTENAR CHOPIN


2010-Anul Frédéric Chopin

În muzica lui Chopin întâlnim un echilibru ideal între tradiție și inovație, în semnificația solară a noțiunii. De aceea, ea generează, după audiția ei, acea mult râvnită de compozitorii autentici, ataraxie, de care vorbeau grecii antici. Frédéric Chopin a preluat de la cei dinaintea sa concepția, în virtutea căreia, melodia cantabilă este sufletul lumii Euterpei. Nu a redat epigonic melosul trecutului ei, dimpotrivă a dat la iveală unul nou, inspirat de folclorul polonez, de cele mai multe ori revalorificând dualismul major-minor al gamelor postrenascentiste din vestul european, dar, nu o dată, în sublimele sale pagini dedicate pianului apar și nuanțe ale modalismului, și, în felul acesta, autorul repune în circulație vechile game populare și ecleziastice pre-renascentiste.
Chopin a izbutit să îmbine armonios tehnica perlajului de o vigoare contaminată de parcă tot discursul sonor s-ar transforma într-o inimă uriașă care aplaudă triumful existenței umane. Adresându-se melomanilor Chopin a creat pentru eternitate preludii,valsuri, balade, poloneze, rondo-uri, scherzo-uri, sonate,concerte, mazurci, nocturne, impromptu-uri, variațiuni, lieduri.
În creația compozitorului se împletesc firesc tipuri de intonații melodice: unele blânde, line, altele, recitative, emoționate, patetice, tandre, duioase, capricioase. Rimski-Korsakov mărturisea: Este aproape de neconceput cum a reușit Chopin sa îmbine, într-o singură persoană aceste două geniale însușiri: talentul unui mare melodist și talentul unui armonist ingenios și original. În domeniul armoniei Chopin a știut să îngemăneze varietatea și originalitatea cu simplitatea, sprijinindu-se pe creația populară, pe structura modală a cântecului popular slav. Bogăția de sentimente se împletește cu o extraordinară claritate a concepției și cu desăvârșirea formei. Ascultătorul este totdeauna cucerit de construcția armonioasă a arhitecturii muzicale. Adevărata mea chemare este muzica pentru pian, spunea Chopin. Să ne amintim cuvintele lui Anton Rubinstein: ….bardul, rapsodul, spiritul acestui instrument este Chopin. Într-adevăr Chopin nu numai
că a îmbogățit muzica pentru pian cu un nou conținut artistic, cu noi imagini muzicale, dar a descoperit și o întreagă paletă de sonorități, lărgind astfel cadrul tehnicii pianiste. Pianul este acea voce a timbrelor, plină de sensibilitate, pasiune. Farmecul și forța lui Chopin constă în cunoașterea și logica încântătoare a orchestrării pianului : melodia, alternarea armoniilor și originala polifonie.
Poloneza în LA bemol major are o țesătura muzicală cu caracter monumental dar și pitoresc. Mazurcile lui Chopin respiră sentimente patriotice. Concertele sunt piese pentru pian pline de virtuozitate. Preludiile sunt miniaturi graţioase. Numai Chopin a știut să dea amploare multiplelor valențe artistice ale Nocturnelor. În Nocturnele lui Chopin trăiește toată poezia romantică. Ele trezesc în imaginația ascultătorilor tablourile nopților de vară, cu foșnetul ramurilor, cântecul privighetorilor, mărturisirile îndrăgostiților. Aşa e ,de pildă, Nocturna în RE bemol major. Alteori, se aude clipocitul apei și ți se pare că deasupra râului, în liniștea nopții plutește un cântec trist, melancolic(Nocturna în SOL major). Alte Nocturne sunt elegiace, patetice, tragice.
„Mă cufund în profunzimea tandră a muzicii lui, în amarele roade ale creației lui, pe cât de perfecte pe atât de adânci”, avea să consemneze Heine.

VIORICA BICA
Biblioteca Municipala Făgăraș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s